În 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, Mănăstirea Dobric și-a celebrat hramul. Câteva mii de oameni au asistat la slujba care a fost oficiată, la fel ca și anul trecut, de PS Macarie Drăgoi, Episcopul românilor ortodocşi din Europa de Nord, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
”Când sunt doar măicuțele, e liniște. Și rugăciunile lor și ale părintelui Siluan. Când sunt mii de oameni în rugăciune, e liniște din nou. De praznicul Adormirii Maicii Domnului, la Nicula Țibleșului, la Dobric, peste 5.000 de oameni au venit să își caute liniștea. În absența altor cuvinte, versurile sunt cele mai nimerite: „o măicuță sfântă, cu drag am venit, la Dobric în vale, la locul dorit”, a scris pe Facebook deputatul Daniel Suciu.
Nu a lipsit nici vicepreședintele CJ Alexandru Pugna.
Aşezământul monahal de la Dobric a fost înfiinţat iniţial ca schit în 1992, iar după un an a devenit mănăstire. Complexul monahal este format din casa veche, un fost conac boieresc vechi de aproape 200 de ani, unde a fost amenajat un paraclis cu hramul ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. De asemenea, mănăstirea are o bisericuţă din lemn cu hramul ”Sfântul Evanghelist Luca” construită în stil maramureşean de către meşterii din Bârsana în 30 de zile. În cadrul mănăstirii Dobric funcţionează de câţiva ani şi căminul de bătrâni ”Aurel şi Dudica Milea”. Aici sunt primite cazuri sociale de bătrâne, care sunt abandonate de familie, cu pensii foarte mici, iar mănăstirea, pe cheltuiala ei, le poartă de grijă. În 2013, de sărbatoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, IPS Andrei, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, a pus piatra de temelie pentru Căminul pentru persoane vârstnice cu hramul ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. În momentul de faţă se lucrează la biserica mare de zid cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. De asemenea, se lucrează la construirea unei biblioteci, care va adăposti cele peste 40.000 mii de volume din colecția mănăstirii.
Mănăstirea funcţionează în prezent în castelul boierului Milea care a fost construit în epoca medievală în secolul al XVIII-lea de către nobilul Mikes. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea a ars, dar a fost refăcut de către boierul Bornemissza Karoly, cetăţean austro-ungar, pe la 1900-1902, fapt consemnat pe o placă ce se află în hol. Boierul a donat castelul avocatului Aurel Milea, a cărui familie l-a cedat apoi Bisericii Ortodoxe.
În 21 mai 1996, cu prilejul hramului, s-a sfinţit locul pentru ridicarea bisericii şi s-a înălţat o cruce. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Mitropolitul Bartolomeu Anania, la vremea aceea arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, în fruntea unui sobor de peste 40 de preoţi şi în prezenţa câtorva mii de ortodocşi de pe Valea Ţibleşului. După acest eveniment, credincioşii penticostali din sat au intrat în incinta mănăstirii în timpul nopţii şi au distrus soclul pe care a fost înălţată crucea. Mai mult, ei au ocupat abuziv mari suprafeţe de teren din parc, care era la vremea aceea, proprietatea statului revendicată de familia Milea. Aşa se face că mănăstirea a fost de-a lungul anilor scena mai multor conflicte interconfesionale între ortodocşi şi penticostali.
Mănăstirea Dobric mai este supranumită şi ”Nicula Ţibleşului”, datorită numărului mare de pelerini care vin aici să se roage în 15 august, când se sărbătoreşte Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii mici. Stareţa mănăstirii este Monahia Veronica Coţofană, iar preot duhovnic – protosinghel Siluan Farcaș.
In loc de comentariu, mai bine cantecul religios „Cui să-mi plâng durerea”
interpretat de inconfundabilul Cristian Pomohaci:
Cui să-mi plâng durerea
Si-ntristarea mea,
Cui să-mi spun necazul
Suferinţa grea.
Fiecare –şi are greutatea sa
Nimeni nu mă poate ,Doamne, mângâia
Fiecare –şi are greutatea sa,
Nimeni nu mă poate, Doamne, ajuta.
Suspinând la tine
Vin impovărat,
Mângaie-mi Isuse
Sufletu-intristat
Că fiecare-şi are greuatea sa
Nimeni nu mă poate, Doamne , mângâia
Fiecare-şi are greuatea sa
Nimeni nu mă poate, Doamne ,ajuta.
Domnul Mângâierii
Isuse iubit,
Mângâie-al meu suflet
Trist şi obosit.
Fiecare –şi are greutatea sa
Nimeni nu mă poate ,Doamne, mângâia.
Fiecare –şi are greutatea sa
Nimeni nu mă poate ,Doamne, ajuta.
O Isuse dulce
Tu ai mangaiat.
Pe oricare suflet
Care te-a aflat.
Fiecare –şi are greutatea sa
Nimeni nu mă poate ,Doamne ,mângâia,
Fiecare –şi are greutatea sa
Nimeni nu mă poate Doamne ajuta.
Tu dai bucurie
Fără de sfârsit,
Sufletului care
Toţi l-au părăsit.
Că Fiecare –şi are greutatea sa.
Nimeni nu mă poate, Doamne, mângâia
Fiecare –şi are greutatea sa
Numai Tu Isuse mă poti ajuta.
Dă-mi şi mie pacea
Mântuirea azi,
Si-mi inseninează
Plânsul meu obraz.
Că fiecare –şi are greutatea sa
Numai Tu ,Isuse, ne poti mângâia.
Fiecare –şi are greutatea sa
Numai Tu Isuse ne poţi ajuta.