În faţa Bisericii Sfânta Ana de la Big au apărut, miercuri, primii vânzători de nuieluşe. O femeie ne-a spus că a lucrat la împodobit împreună cu alte două persoane timp de o lună şi a reuşit să facă, în total 500 de beţe.
„Le vindem tot cu doi lei bucata, ca şi anul trecut. Nu le-am scumpit pentru că oamenii nu au bani. Trei oameni am făcut, în total, 500 de nuieluşe împodobite într-o lună. Nu ne alegem cu mare lucru pentru că, pentru trei zile, am plătit Primăriei Bistriţa 200 de lei ca să stăm cu marfa pe doi metri pătraţi”, a spus femeia.
La câţiva metri de ea, o altă femeie vinde şi ea nuiele în vârful cărora a pus o inimioară, nu de alta, dar românul ţine la sentiment.
În noaptea de joi spre vineri, Moş Nicolae îi vizitează pe copii care îşi pregătesc din timp ghetuţele. Celor care nu au fost cuminţi, moşul le lasă şi câte o nuia. Tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.
Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mica, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea. La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu joarda în semn de avertisment.
Sfântul Nicolae a ştiut, însă, că după mustrare se cere mângâiere. Astfel, a făcut multe daruri săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi şi a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi.
În tradiţiile româneşti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură; este iscoadă a diavolului; stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite.
Adaugă comentariu