(FOTO) Piața locală din Bistrița s-a îmbogățit cu oferta unui nou producător local, Carmangeria tradițională La Borșanu din Romuli, o afacere de familie care a pornit de la dorința soților Mădălina și Tinu Dancs de a-și hrăni copiii în cel mai sănătos mod cu putință.
”Am două gemene care acum au șase ani. Nu voiau să mănânce cârnați și ne-am gândit să facem niște crenvurști care să nu conțină aditivi. Am reușit să îi facem cu ajutorul unui tehnolog foarte priceput de la Cluj. Așa a început totul, deși e foarte greu să concurezi cu sute de mii de feluri de mezeluri. Am știut acest lucru când am pus pe picioare această afacere, dar m-am gândit că totuși lumea se va orienta spre ceva bio și de calitate”, a spus Mădălina Dancs, care este profesoară de matematică.
Familia Dancs avea planul de a deschide o carmangerie tradițională din 2018, dar abia acum s-a concretizat, în plină pandemie.
”Nu a fost deloc ușor. Am luat-o încet, cu câțiva clienți care au încercat produsele noastre. Facem cârnați de casă tradiționali, mezeluri foarte fine, inclusiv crenvurști fără aditivi pentru copii, realizați cu ingrediente naturale. Am încercat inclusiv crenvurști cu leurdă – un ingredient în vogă primăvara – și produse de vânat: căprior, cerb, mistreț. E greu să concurezi la preț cu produsele din soia. Noi facem doar produse din carne 100%. Dintr-un kilogram de carne, nouă nu ne iese un kilogram de salam. Într-adevăr calitatea sper că își spune cuvântul”, a spus Mădălina Dancs.
În prezent, Carmangeria La Borșanu livrează marfa în magazinele care acceptă mezeluri fără aditivi.
”Cele mai multe magazine nu vor să ni le vândă pentru că au termene de valabilitate foarte scurte. Unde reușim să vindem foarte bine este Târgul Produs în Bistrița-Năsăud, asociație care merită toată aprecierea și respectul nostru. Este a doua săptămână în care am venit la Bistrița. Lumea ne-a primit foarte bine. Avem clienți care au luat data trecută și au venit din nou după mici și după alte produse. Sperăm în continuare să reușim să ne dezvoltăm. Avem trei angajați și cu mine patru”, a spus Mădălina Dancs.
Carmangeria La Borșanu vinde la piața locală, dar și pe platforma online www.produsbn.ro.
Comuna mea se tot ridică din toate punctele de vedere. Până mai ieri nu știai care-i casa sau grajdul gospodarului. Acuma parcă-i un mic orășel de munte. Și ursul coboară din bârlog direct pe drum asfaltat. Felicitări domnului primar și CL. Succes în afacere doamna profesoară de matematică. Aviz amatorilor de lirică, lirism, poezie, ș.a. în poză avem fiica, cu o frumusețe din lumea basmului, genetic, un sfert, cocoană, moroșăncuță de peste Șetref, din orașul Borșa. Nu are nicio legătură cu restaurantul năsăudean „La Borșanu”. Patronul se trage din Măgura Ilvei(Ruști) iar mama sa este de pe Valea Izei din Cuhea,alias Bogdan Vodă. Pe vremuri, când lucra în străinătate prietenii îi spuneau Borșanu…
Draga cititorule carnea de vanat provine din centre de colectare cu aviz sanitar veterinar cu documente de provenienta ,crezi ca toti lucra la negru ca tine si ca S Montana.
Buna ziua! Va asigur ca toată carnea de vânat este achiziționată de la unitati-inregistrate sanitar veterinar cu factura si toate documentele legale! Si nu avem vreo legătură cu fondul de vânătoare a domnului Pavel. Si atat timp cat suntem autorizați sa fabricam produse din vanat nu cred ca ne riscam sa cumpărăm de la SV Montană care nu are centru înregistrat sanitar veterinar pentru a vinde carne de vânat! Alte intrebari? d-nule cititor
De ce să nu interzicem vânătoarea cu totul?
De ce să ucidem animale care-și văd de treabă în mediul lor natural? De ce plăcerea câtorva mii de oameni vine cu prețul plătit de averea naturală a nouăsprezece milioane de oameni?
De ce drepturile vânătorilor la sânge sunt mai importante decât dreptul la viață al vietăților? De ce un grup de oameni are mai multe drepturi decât toată natura la un loc?
De ce vânătoarea să nu fie excepția, iar nu regula? De ce în loc să ucidem urșii, când sunt prea mulți, nu-i putem reloca? Și de ce nu i-am putea reloca și-n alte țări, dacă la noi nu mai încap?
@mj, îi relocăm în Sahara pentru că acolo este foarte mult teritoriu liber.
Prietene sub acoperire, „cititor” orizontul nu se oprește imaginar numai în vârful nasului, ci trece peste Oceanul Atlantic. În contextul economiei de piață, libera circulație a mărfurilor, mai sunt și alte fonduri de vânătoare, nu numai cea menționată de dumneavoastră, respectiv și peste pasul Șetref, în zona Maramureșului sau Bucovinei, dincolo de Borșa. Materia primă poate fi și din import. „Lumea mai circulă și cu Atlassib” !
Nu inteleg ce avem noi ca firma cu vânătoare! Cred ca sunteți putin cam confuzi. Sunt doar răutăți din partea unora care nu au curajul sa-si dea numele!
Cititorule si cu mj sunteti niste imbecili(daca nu, doar unul singur sub doua nume) Nimeni in tara asta nu poate face nimic din cauza unora ca voi. Sunt institutii care sigur au dat avize, aprobari,etc pentru ca aceasta firma sa poata produce ceva(mai ales produse alimentare). Nu ti-as dori,dar nici nu meriți, sa vezi cit de complicat este sa obtii toate hirtiile pina poti produce ceva, bun de mincat pentru alti. In ce priveste vinatul, are si acesta nu ciclu de viața, de asta se ocupa sigur cineva care hotaraste cind si ce trebuie impușcat. Cum ar fi sa nu mai taiem porci, vite, gaini si alte cele( ar trebui sa va excudem pe unui ca voi) pentru hrana populatiei planetei. Da sunt citeva zeci de mii de oameni carora le place incarea de vinat, au acest drept. Ma opresc aici pentru a nu folosi diverse apelative in neconcordanta cu politica acestei surse de informare publica.Sufestie: stati cuminti cu capul la cutie ca oricum nu contati.
Foarte bine punctat. Asa este!
Felicitari pentru initiativa, avem nevoie de produse cat mai naturale si fara aditivi. Trebuie sustinuta productia locala. Acum in timpul pandemiei s-a vazut ce inseamna sa produci intern si sa nu depinzi de importuri care duc la deficit comercial de necontrolat.
Succes!!!
Prietene „cititor” îți mulțumesc foarte mult că zâmbești la comentariile-pamflet, dar mie imi vine să „plâng”, cu explicația, pe vremuri, sau lipsa de informație la vremurile noi… Mai intrați pe internet. Poate ne cunoaștem amical de vă exprimați cu „voi”. Nu am nicio legătură de afacere sau consiliere juridică cu doamna profesoară dar întotdeauna am scris și am apreciat oamenii ieșiți din mediocritate, adaptați la economia de piață, capitalism, democrație și care nu mai tânjesc după „Tătucul” sau „Moașa Comunală” să-i oblige să muncească și să trăiască. Legat de produse vănătorești, la Sinaia, este un restaurant unde am servit cu familia francofonă, ciorbă de căprioară și friptură de urs. Venit din munți, de la brânză și mămăligă, am început „să plâng”. Mi-am amintit de poezia „Moartea Căprioarei” de Nicolae Labiș(1935-1956) și am servit. Oameni buni, depășiți sindromul „Viorel și Vulpița”…