O tragi-comedie cu poliţişti locali. Până unde merge bătaia de joc şi nesimţirea pe bani publici

Am participat la deschiderea târgului meşteşugarilor din judeţul Olt care a putut fi vizitat timp de o oră pe pietonal, moment în care m-am întâlnit şi cu alte personalităţi ale oraşului, printre care şi doi consilieri locali, cu care am stat de vorbă în preajma meselor pe care oamenii şi-au expus marfa, undeva în partea dinspre Piaţa Morii a zonei pietonale. A trebuit să ne schimbăm poziţia de cel puţin şase-şapte ori fiindcă – ce să vezi? – ne-am oprit exact pe mijloc şi încurcam traficul auto. La un moment dat, chiar aveam impresia că deranjăm rău lucrurile prin zonă, şoferii fiind destul de nervoşi că trebuie să ne ocolească aşa că ne-am retras la o terasă.

Nici nu ne-am aşezat bine că a şi venit primul cerşetor. Nu l-am putut convinge să ne lase în pace până când nu am scos aparatul foto şi nu l-am ameninţat că-l vom denunţa la Poliţie. Ameninţarea cu Poliţia Locală nu a ţinut şi veţi vedea şi de ce. A urmat al doilea, al treilea, al patrulea, deja obosisem. Nu puteam începe nicio frază fără să ne întrerupă vreunul cu „îmi daiiiiiiiii?”. Dintr-o dată, printre mese şi scaune, l-am văzut pe şeful Poliţiei Locale, Florin Frandeş, în echipament sportiv, vorbind la telefon. Am răsuflat uşurată. Eram convinsă că a dat alarma şi a chemat un echipaj să facă ordine pe pietonal. Nici vorbă, aveam să aflu mai târziu. A intrat într-un local şi, cu toate că am stat cu ochii nonstop pe uşa aceea sperând că atunci când va ieşi îl voi putea aborda, n-a mai ieşit preţ de 30 de minute bune. Între timp şi-a făcut apariţia alt cerşetor, ceva mai în vârstă, iar eu l-am invitat să mă urmeze fiindcă aveam de gând să-l aştept pe şeful Poliţiei Locale la ieşirea din localul respectiv şi să-l rog ori să-i dea bani dacă Bistriţa încurajează cerşetoria, ori să-l facă să plece. Omul m-a urmat.

Cum uşa localului era deschisă l-am putut vedea din stradă pe Florin Frandeş aşezat la o masă cu cărţi de joc în mână, iar în jurul lui alţi bărbaţi, pe alocuri respectabili, care făceau acelaşi lucru. Vă spun sincer că mi s-a urcat sângele în cap. Cum e posibil ca şeful Poliţiei Locale să joace cărţi într-un local din centru în timp ce zeci de maşini circulă pe pietonal ignorând toate semnele de circulaţie care interzic acest lucru şi în timp ce zeci de persoane sunt hăituite de-a dreptul de cerşetori, acei cerşetori care nu ar avea ce căuta într-un oraş cu numeroase cantine sociale, cartiere întregi de blocuri sociale şi cu Poliţie Locală plătită cu bani publici să asigure ordinea şi liniştea publică? Bine, ca să nu mai spun că nu pot înţelege cum e posibil ca un om care e şef al Poliţiei Locale unui oraş poate juca cărţi într-un loc public. Chiar nu înţelege demnitatea pe care o ocupă, chiar nu pricepe că e şef al Poliţiei Locale şi după ora 16.00 şi la fotbal, şi în timpul liber? Nu voi aminti de sporul de dispozitiv care îl face responsabil în orice secundă de liniştea publică şi ordinea din acest oraş, ci de înţelegerea importanţei acestei funcţii. Nu poţi fi şef al Poliţiei Locale dacă joci cărţi şi te vede lumea care trece pe pietonal fiindcă nu mai inspiri nicio undă de respect, nu mai ai nicio autoritate. Recunosc faptul că am scos aparatul foto şi i-am făcut fotografii domnului Frandeş fiindcă mi se pare grobian de-a dreptul să cobori la un astfel de nivel de bişniţar (fotografii pe care nu le public, dar sunt dispusă să le arăt celor care pot lua decizii şi vor să le ia).

Mai mult speriat decât enervat, ce credeţi că a făcut marele şef al Poliţiei Locale Bistriţa? A chemat un echipaj pe pietonal. Pe când ne bucuram noi că, în sfârşit, sunt legitimaţi bezmeticii care fac curse printre copii cu biciclete şi mame cu cărucioare, că se face linişte pe la terase, ce credeţi că am văzut uitându-mă cu coada ochiului? Echipajul mă fotografia pe mine şi pe cei cu care eram la terasă (foto principal). În momentul în care am întrebat de ce mi se fac fotografii şi nu am primit niciun răspuns inteligibil, m-am întors din nou la domnul Frandeş, în local. Ce credeţi că făcea? Juca în continuare cărţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi rânjea oarecum satisfăcut fără să aibă curajul să se ridice de pe scaunul pe care stătea, oarecum pitit în spatele unui alt bărbat.

În timp ce eu contemplam acest tablou dezolant cu Florin Frandeş în pantaloni scurţi, cu cărţile de joc în mână, în stradă a continuat tragi-comedia. Unul dintre consilierii locali despre care v-am vorbit s-a îndreptat spre maşina Poliţiei Locale şi l-a întrebat pe poliţistul care nu coborâse de la volan de ce ţine motorul pornit întrucât carburantul e scump şi e plătit din bani publici. Poliţistul s-a conformat, a oprit motorul, dar l-a legitimat pe consilierul local şi i-a trecut datele într-un caiet fără să scrie vreun proces verbal, anunţându-l totodată că va primi o amendă fiindcă l-ar fi numit „fraier”. Fără să poată spune ce dovadă are în acest sens, fără să se legitimeze, fără să se prezinte, a demarat, a mai făcut o tură de pietonal (fără să fie vreo situaţie de urgenţă, deci a comis un abuz, zona fiind pietonală)  cu maşina Poliţiei Locale şi ne-a aruncat, de pe geam, că amenda e 200 de lei.

Aceeaşi maşină a Poliţiei Locale a oprit apoi tot pe pietonal în faţa localului în care Florin Frandeş juca cărţi, iar doi poliţişti au urcat pe rând pentru instrucţiuni la şeful lor, după care au alergat spre maşina lăsată, de data aceasta, în afara zonei pietonale.

Florin Frandeş, în pantaloni scurţi roşii cu alb, şi cu numărul nouă pe tricou, a rămas tot în local jucând cărţi probabil până târziu în noapte, aşa cum au putut vedea toţi cei care au trecut pe pietonal marţi seara. Noi am plecat după o vreme plictisiţi să mai aşteptăm încheierea unei partide de cărţi pe care nici zeci de şoferi şi tot atâţi cerşetori nu au putut-o întrerupe, o partidă de cărţi jucată în dispreţul cetăţeanului de rând, a contribuabilului şi a alesului local care a fost sancţionat pe nedrept fiindcă şi-a permis să atragă atenţia „organului” că-şi bate joc de banul public doar pentru că şeful lui, transpirat de la fotbal, şi probabil bătut măr la cărţi, a vrut să se răzbune pe un ziarist care i-a cerut să-şi facă datoria.

În aceste condiţii, cer public Primăriei Bistriţa şi Consiliului Local să-l demită pe Florin Frandeş din funcţia de şef al Poliţiei Locale Bistriţa întrucât nu se ridică la demnitatea ei, dar şi fiindcă oraşul e plin de cerşetori şi de mizerie, fiindcă regulile şi legile nu sunt respectate, fiindcă subordonaţii săi sunt nişte oameni care-şi bat joc de cetăţeni doar ca să-şi slugărească şeful, fiindcă omul de rând nu are niciun beneficiu de pe urma existenţei Poliţiei Locale Bistriţa.

De asemenea, cer eliberarea urgentă din funcţie a celor doi agenţi care s-au comportat execrabil întrucât habar nu au că a fi poliţist local înseamnă să fii în slujba cetăţeanului nu a şefului tău în pantaloni scurţi cu un teanc de cărţi de joc în mâna transpirată. Într-o lume în care mulţi oameni competenţi îşi caută de lucru, astfel de personaje trebuie lăsate fără job ca să înţeleagă şi altele cu apucături similare că cetăţeanul, cel care-şi plăteşte contribuţiile la stat, e stăpânul funcţionarului care ia leafa de la stat. În faţa acestui cetăţean şi a oricărui cetăţean de altfel, stai drept, te prezinţi, arăţi legitimaţia, îi explici ce lege a încălcat, completezi procesul verbal, îl semnezi, saluţi şi pleci. Nu stai ca manelistul cu chipiul dat într-o parte şi vorbeşti la telefon şi nu deschizi geamul maşinii, în mers, precum cocălarul, să ţipi că l-ai amendat cu 200 de lei, deci eşti mare şi tare! Nu faci asta cât timp te plătim noi cu bani publici nici tu, nici şeful tău, oricum s-ar numi el.

Cristiana Sabău