Omul de numele căruia se leagă istoria Comelf Bistriţa s-a retras din fruntea companiei

Dorin Stoian s-a retras din fruntea Comelf Bistriţa, companie pe care a condus-o în ultimele decenii. A împlinit vârsta de pensionare şi a considerat că e momentul oportun să se retragă, mai ales că viaţa l-a încercat greu în ultimii ani. Conducerea firmei a fost preluată de directorul adjunct Gheorghe Cenuşă.

Retragerea din fruntea Comelf a fost anunţată de companie Bursei de Valori Bucureşti. Contractul său a încetat „cu acordul părţilor” la data de 25 octombrie a.c., zi în care Consiliul de Administraţie i-a încredinţat misiunea să conducă firma lui Gheorghe Cenuşă, până atunci director general-adjunct. Mandatul noului director este „pe perioadă nedeterminată.

Istoria Comelf Bistriţa a început în martie 1971. Denumirea iniţială a fost Întreprinderea de Utilaj pentru Industria Materialelor de Construcţii şi Refractare (IUMCR) pe structura căreia s-a descis în 1975 să se construiască un Combinat Industrial de Construcţii de Maşini. Acesta trebuia să aibă 24.000 de salariaţi în condiţiile în care Bistriţa avea, la vremea aceea, doar 20.000 de locuitori. Niciodată combinatul nu a avut mai mult de 11.000 de angajaţi.

„Unii poate îşi aduc aminte că, la Revelionul din 1981, în decembrie am plecat din Combinat şi ne-am întors în Întreprinderea de Utilaj Tehnologic (IUT). Din 1982 a funcţionat IUT. Combinatul s-a împărţit în trei unităţi: Mecanica (Mebis), IPE (Întreprinderea de Produce Electrotehnice) şi IUT cu Turnătoria, Forja şi Armăturile. În 1990, ne-am dat seama că acest profil extraordinar de eterogen noi nu îl putem stăpâni dacă nu încercăm să împărţim întreprinderea în societăţi de profil. Atunci, prima noastră grijă a fost ca sectoarele calde să le ducem într-o zonă separată, să le rupem de Comelf. La Bistriţa, sectoarele calde au fost construite pentru a produce armături industriale din oţel. După zece ani s-a întâmplat că IUT s-a mai împărţit în patru. În 31 ianuarie 1991, ne-am preocupat să găsim un viitor fostei IUT care, în viziunea tuturor, era sorită pierii într-un timp foarte scurt. Am o mare mulţumire că am separat Radiatoarele din Aluminiu care, la vremea aceea, erau în România similare cu mersul pe lună. Am spus să nu îi ţinem în interiorul IUT pentru că o vom sufoca. Secţia de radiatoare avea vreo 200 de oameni s-a desprins sub denumirea de RAAL care azi are 1600 de angajaţi şi eu sunt foarte mândru de lucrul acesta, de tot ce a făcut RAAL atât la Bistriţa, cât şi la Prundu Bârgăului. Am spus că toţi care se desprind din IUT, RAAL, Ario, să ia numai ce au nevoie fiindcă trebuiau să construiască totul de la zero şi să nu aibă balast în spate. IUT avea 6000 de salariaţi. Acolo au plecat structuri cât trebuia să construiască. Şi materiale au luat numai ce au vrut. Nu i-am încărcat cu nimic care să-i blocheze. În această perspectivă, s-a spus că Comelf are o problemă şi se va prăbuşi, dar în acel moment, abordarea era corectă”, a explicat Dorin Stoian la aniversarea de 35 de ani a firmei.

El a spus că Comelf era „cenuşăreasa combinatului”, dar şi a centralei industriale de utilaj energetic.

„Ca să nu murim acolo, în anul 1990, un om foarte important pentru soarta noastră, Emanuel Babici, a semnat documentele pe baza cărora noi ne-am împărţit. Îmi amintesc că, în acelaşi moment, colegul şi prietenul meu Mihai Nistor, care era director la IMU Baia Mare cu 11.000 de salariaţi, o unitate cu nasul pe sus, cu două divizii deasupra noastră din punct de vedere tehnic, şi domnul Nistor umbla cu o geantă pe culoarele Ministerului să împartă combinatul. L-a împărţit pe secţii şi au vândut de la un unul la altul. Rezultatul a fost că, în scurt timp, a dispărut tot combinatul. Acum pare simplu, dar atunci, la vremea aceea, nu am avut pe nimeni să ne înveţe. Am făcut totul de capul nostru”, a spus Stoian.

Data naşterii Comelf este 31 ianuarie 1991 şi, de atunci, nu s-a mai întâmplat nimic în structura persoanei juridice: „Pe vremea aceea, eram foarte entuziaşti şi am zis să ne cotăm la Bursă, să fim foarte moderni. E într-adevăr o prostie pe care am făcut-o. Acum nu ne putem decota fiindcă e foarte complicată procedura şi costisitoare şi acum trebuie să suportăm iniţiativa de atunci, dar trebuie să mergem înainte. Tot în 1995, am fost printre primii din România care am înţeles că trebuie să implementăm un sistem de management al calităţii şi de atunci suntem în relaţii cu TUV Management Serviceo din Munchen care a fost alături de noi pe tot parcursul acestor ani. Şi acum avem relaţia cu ei în domeniul certificării. Manualul de asigurare a calităţii l-am avut din 1987, dar nu am ştiut citi din el. S-au chinuit vreo jumătate de an cu noi să ne ajute să facem un manual de calitate, după care au abandonat, s-au dus în Italia, l-au scris ei şi ne-au pus să-l semnăm şi gata. Totuşi, acest lucru ne-a folosit şi acum ştim ce e un manual de calitate care este esenţial pentru a sta cu succes pe o piaţă foarte pretenţiasă pe care acţionăm noi”.

În 1999, pachetul FPS a fost cumpărat de Uzinsider: „Avem patru subunităţi, fiecare are o structură organizatorică completă şi trebuie să-şi poarte singură de grijă. Acest lucru nu ni l-a cerut nimeni. L-am făcut noi ca să ne racordăm la cerinţele pieţii. Am făcut o treabă care a dus la faptul că Comelf astăzi e construit pe o structură care nu există în Europa şi nici nu ştiu în lume într-o singură unitate să aibă un evantai de preocupări pe care să le poată controla cu succes. Astăzi, avem aceste patru structuri, FCT, FPI, FUET, FFE. La aceste structuri a contribuit şi Ovidiu Creţu, actualul nostru primar. Şi aceasta este o realizare care trebuie marcată”.

În prezent, Comelf poate fi considerată o firmă „foarte mare” în comparaţie cu altele din Europa care au acelaşi profil , iar succesul ei se datorează unui număr de 80-90 de oameni care lucrează în ea de 35-41 de ani: „Când am luat fiinţă eram o întreprindere rudimentară. Nu aveam nici utilaje, nici concepţie de industriaşi, nici experienţă. Şi atunci am spus că trebuie să facem ceva. În anii 70-80 a fost o dotare foarte precară, după care am început să investim în fiecare an. Un pas esenţial în traiectoria Comelf a fost cumpărarea primului laser pe care l-am adus din Norvegia de la o întreprindere a lui Volvo care şi-a schimbat aparatura. Şi acum marile întreprinderi, la zece ani schimbă utilajele. În puţin timp, vom începe şi noi să facem aceste lucruri. Am adus utilajul fără aprobare de la nimeni, pe riscul nostru şi, în special, al meu şi bine am făcut fiindcă ne-a schimbat cursul. Prin acei ani, investeam câte 400.000 de euro. Trebuie remarcat că sunt o serie de oameni în Comelf care ştiu să facă cu 500.000 de euro ce fac alţii cu două milioane. Dacă am compara managementul nostru cu managementul de la stat am putea spune că pentru orice eroare la stat se găsesc bani să se acopere găurile până se ajunge ca la Oltchim”.

El a declarat că, în 2005, când era hotărât că România va intra în UE, şi-a spus că trebuie făcut ceva fiindcă „eram desculţi, cu pantofii rupţi”. „Am luat atunci un credit de investiţii de trei milioane de lei şi am făcut o infuzie de echipament cu care am putut fi pregătiţi să facem faţă pretenţiilor de pe piaţa europeană. De atunci, în fiecare an am investit minimum un milion de euro, iar acum derulăm un proiect de investiţii de 8 milioane de euro. (…) În principal, în anii 70 făceam construcţii metalice, electrofiltre. România se afla în acea nebunească dezvoltare industrială şi era o criză acută de electrofiltre. Dacă le-ar fi cumpărat de pe piaţa europeană, ar fi fost foarte costisitor. În anii aceia, cu toate că dezvoltarea era nebunească, totuşi lucrurile erau produse profesional. România a cumpărat licenţa cea mai bună de pe piaţa europeană de la vremea aceea şi a început să producă electrofiltre în România, la Bistriţa. Electrofiltrele înseamnă nişte construcţii foarte mari din table subţiri, 5-6, 3-4, care vedem că e o problemă şi azi. Ne-am format pentru acest domeniu şi acum e uşor să fabricăm produse similare. Cine erau beneficiarii noştri în 75? RSR România, RP Chineză, URSS, Siria, Bangladeş, Filipine, Pakistan, Irak, Iran, toţi de-ai noştri, de orientare politică comună. Azi, clienţii Comelf sunt General Electrics (Franţa), Siemens, Komatsu Utility Europe (Italia), Atlas Copco, Doosan, AAF, Bomag, Temec (Italia), Braden (Olanda), Casagrande (Italia). Noi avem cei mai pretenţioşi clienţi care pot exista şi totuşi ne străduim şi facem faţă acestor pretenţii. Am crescut de la producţii de 5 milioane de euro la 34 de milioane de euro într-o situaţie în care personalul a scăzut considerabil”, a spus Stoian.

Dorin Stoian este cetăţean de onoare al oraşului Bistriţa.