Osemintele cardinalului Iuliu Hossu, născut la Milaș, deshumate (FOTO)

Osemintele ahiereului Iuliu Hossu, aflate în Cimitirul Bellu catolic din Bucureşti, au fost deshumate, o parte dintre ele fiind transportate la sediul Eparhiei Cluj-Gherla.

Operaţiunile de deshumare, recunoaştere canonică, expertize şi analize medico-antropologice au fost efectuate cu respectarea normelor legilor civile şi canonice în vigoare, în prezenţa membrilor Tribunalului ad casum, a unor experţi în arheologie şi antropologie, a câtorva membri ai familiei Hossu din Bucureşti, a unor ierarhi şi clerici din Bucureşti şi Cluj, precum şi a personalului tehnic auxiliar şi a unor credincioşi.

Potrivit Eparhiei Cluj-Gherla, s-a început în data de 7 martie, la ora 10.30, cu un Parastas celebrat de către cei trei arhierei prezenţi (PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla şi PS Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureşti). S-a trecut la înlăturarea plăcii care bloca accesul în cavoul subteran. După spargerea betonului armat şi înlăturarea plăcii laterale de piatră, s-au găsit osemintele slujitorului lui Dumnezeu, Arhiereu Iuliu Hossu, aşezate într-un sac de plastic, împreună cu câteva obiecte de vestimentaţie personală cu care fusese înhumat.

”La încheierea analizelor (în 8 martie 2019, ora 13.40), s-au comunicat întregii asistenţe primele rezultate ale expertizelor prin care se adevereşte că acele oseminte şi rămăşiţe pământeşti sunt ale Slujitorului lui Dumnezeu, Arhiereu Iuliu Hossu. Apoi osemintele au fost aşezate în două cutii, care au fost închise şi sigilate. Una dintre acestea, la cererea familiei, a fost reînhumată în acelaşi cavou, cu un parastas în memoria ilustrului Arhiereu. Cealaltă cutie sigilată, cu aprobările de rigoare, a fost transportată la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla”, anunță Eparhia.

PS Florentin a declarat: „Mulțumim mai întâi Bunului Dumnezeu, apoi mulțumim mijlocirii Preasfintei Fecioare Maria, Sfântului Iosif și Sfântului Ioan Paul al II-lea pentru buna desfășurare a acestui moment deosebit. Mulțumim tuturor forurilor eclesiastice și civile care ne-au acordat sprijinul și aprobările necesare pentru a putea desfășura în bune condiții aceste acțiuni. Astfel, putem afirma că unul dintre visele primului Cardinal al Neamului nostru s-a împlinit: s-a întors acasă la ai săi, la domiciliul său, la «Catedrala scumpă» sufletului său, dar… fără a se despărți de ai săi.

Așteptând cu bucurie momentul celebrativ al beatificării episcopilor noștri morți în faimă de martiri în timpul regimului comunist, de către Sf. Părinte Papa Francisc, rugăm pe Bunul și Atotputernicul Dumnezeu să binecuvânteze cu harurile Sale pe toți aceia care prin rugăciunile lor, prin acordul lor și sprijinul nemijlocit au ajutat buna desfășurare a acestui moment ce va rămâne înscris în istoria familiei Hossu, a Bisericii Catolice și a Neamului nostru”. (din comunicatul Biroului de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, 1 aprilie 2019).

Fiu al lui Ioan și al Victoriei Măriuțiu, Iuliu Hossu s-a născut la 31 ianuarie 1885 la Milașu Mare (azi Milaș, jud. Bistrița-Năsăud). Fiu de preot, a primit Botezul și Mirul la 19 martie următor. Între 1892 și 1896, a frecventat școala elementară confesională din satul natal. A urmat studiile secundare până în 1900 la Gimnaziile din Reghin și din Târgu Mureș. Apoi a urmat cursul superior la Liceul din Blaj, unde și-a luat examenul de maturitate în 1904. Trimis la Roma, la Colegiul Urbanian, a obținut doctoratul în filozofie (1906) și în teologie (1910) la Ateneul De Propaganda Fide. Încardinat la Lugoj, a fost sfințit preot în 1910 la Roma.

A avut diferite funcții la Curia de la Lugoj, iar în timpul Primului Război Mondial a fost capelan militar. În 1917 a fost numit episcop de Gherla. Figură proeminentă în timpul evenimentelor Unirii Transilvaniei cu Regatul României în 1918, a fost renumit și pentru activitatea sa pastorală. În 1930, Eparhia sa devenind „de Cluj-Gherla”, episcopul Hossu și-a stabilit reședința la Cluj.

După instaurarea regimului comunist, împreună cu toți ceilalți episcopi greco-catolici, a respins manevrele autorităților comuniste care vizau dezorganizarea și, în final, scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice Române. I-a pregătit pe credincioși pentru zilele grele care urmau.

A fost arestat în noaptea de 28-29 octombrie 1948, împreună cu ceilalți episcopi români uniți, în cadrul prigoanei staliniste dezlănțuite împotriva Bisericii Greco-Catolice din ură față de credința catolică și față de comuniunea cu Scaunul Apostolic. Între 1950 și 1954, a fost întemnițat la închisoarea din Sighet, în urma refuzului său de repetat a abandona comuniunea catolică.

După așa-zisa eliberare din închisoare, la 4.01.1955, a fost dus în Domiciliu Obligatoriu în două mănăstiri ortodoxe, împreună cu ceilalți doi episcopi supraviețuitori ai închisorii din Sighet. Între 1955-1956, perioada „destalinizării ezitante”, i-a încurajat pe credincioșii greco-catolici să-și declare public apartenența confesională și a susținut reorganizarea structurilor Bisericii Greco-Catolice în clandestinitate.

Începând din august 1956, a fost izolat în Domiciliu Obligatoriu la mănăstirea ortodoxă Căldărușani vreme de aproape 14 ani. Acolo a fost supus până la sfârșitul zilelor sale unor continue presiuni și umiliri care ar fi trebuit să-l determine să renege comuniunea cu Urmașul lui Petru și credința catolică.

În 1969 a fost făcut cardinal in pectore de Papa Paul al VI-lea. Înainte de aceasta, îi ceruse respectuos Papei să accepte ca el să-și continue lucrarea pentru Biserică în țară și să nu fie numit cardinal în timp ce Biserica sa era persecutată.

La 7 mai 1970 și-a pierdut de mai multe ori cunoștința. Din pricina condițiilor severe de izolare, familia sa nu a fost înștiințată, iar spitalizarea s-a făcut cu o săptămână de întârziere, nelăsându-i-se nicio șansă de restabilire. A murit la spitalul Colentina din București la 28 mai 1970.