Actualitate

Parcul Naţional Munţii Rodnei riscă dispariţia. Ameninţările care îi pun existenţa în pericol

Parcul Naţional Munţii Rodnei, cea mai întinsă arie protejată din Carpaţii Orientali, este în pericol să-şi piardă identitatea şi să dispară mai repede decât credem. Ameninţările vin din mai multe direcţii. Cele mai importante au legătură cu lemnul din păduri, atacat de insecte dăunătoare, şi suprapăşunatul.

Parcul Naţional Munţii Rodnei este al doilea parc naţional din ţară, având o suprafaţă  de peste 47.000 de ha, o adevărată comoară pe care mulţi, în special străini, ar vrea să o deţină. Aşa cum se întâmplă de obicei, noi suntem foarte puţin conştienţi de bulgărele de aur din mâinile noastre. Ba chiar l-am distruge fără ezitare. Din păcate, există acest risc, unul real şi cât se poate de apropiat de zilele noastre.

„Avem probleme cu cei care au pădurile atacate de ipide, acele insecte dăunătoare. Legislaţia ne permite să luăm o măsură de management, dar noi nu putem să dăm aviz favorabil pentru exploatare din moment ce pădurile reprezintă acel scut de munte cum spun bătrânii. Sunt peste 250.000de metri cubi de lemne infestate cu ipide. Dacă se dă drumul la exploatare, putem renunţa la ideea de parc naţional fiindcă va dispărea. Dacă cei care ne-au dat în judecată vor câştiga în instanţă, cam asta se va întâmpla. Va fi transformat în parc natural, se va diminua suprafaţa de arie protejată şi ne vedem fiecare de treburile noastre”, a spus Claudiu Iuşan, biolog la Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei, într-o conferinţă de presă recentă.

Potrivit sursei citate, o altă ameninţare la adresa ariei protejate o reprezintă suprapăşunatul. „Nu e vorba că ar fi foarte multe oi. E suprapăşunat pe suprafeţe restrânse. Avem acum 108 stâne avizate faţă de 50 câte erau în 2004. De mulţi ani nu au mai fost atât de multe. La anul, probabil, datorită acestor fonduri de la APIA s-ar putea să avem 150 şi numărul să crească la 200. Nu e nimeni împotriva păşunatului însă sunt zone mai sensibile. Avem peste 30 de plante care au dispărut din Munţii Rodnei din cauza suprapăşunatului, supratârlirii. Ciobanii nu îşi mută târla. E aproape imposibil ca noi, cu 13 rangeri, să mergem în teren şi să-i obligăm să mute târla. Ei ţin târla în acelaşi loc din primăvară până în toamnă când coboară cu oile. Unde ţin târlele, în anul următor nu mai apar decât urzici, dispare biodiversitatea. În mod normal, târla nu ar trebui ţinută într-un singur loc mai mult de o săptămână sau două. Sunt studii care certifică lucrul acesta”, a mai spus el.

În plus, a adăugat Iuşan, ciobanii au şi foarte mulţi câini care atacă şi animalele sălbatice. „Au fost turişti străini muşcaţi de câini. Nu există stână cu mai puţin de 20 de câini ciobăneşti. Nu au jujeu, nu au nimic. E un fenomen foarte greu de controlat fiindcă noi, atunci când mergem pe teren cu rangerii şi Jandarmeria, ei se disipează şi duc turma în trei-patru locuri. Trebuie să stăm de dimineaţa până seara să-i vedem când se întorc înapoi”, a spus Claudiu Iuşan.

Întrebat cine le dă voie ciobanilor să-şi facă stâne în parc, Iuşan răspuns: „Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei este cea care avizează amplasarea stânei şi numărul de oi. E o problemă: studiile de bonitate pe care le avem la dispoziţie şi în baza cărora dăm avizele sunt din anii 60-70, nu avem studii noi. Dacă capacitatea de păşunat de acum 40-50 de ani era de un anumit efectiv de oi, noi nu avem un alt document pe baza căruia să dăm alt aviz, negativ, de exemplu. Atunci li se permite să păşuneze”.

Biologul a adăugat că, în mod normal, amenajamentele zoopastorale ale primăriilor care au proprietăţi în Munţii Rodnei ar trebui refăcute şi pe baza acestor amenajamente să vină APNMR şi sădea aviz favorabil sau nefavorabil.

„Noi însă nu putem da avize pentru păşunat fiindcă trebuie să conservăm speciile aşa că lucrurile se bat cap în cap. E o problemă europeană, nu doar a noastră. Noi ne opunem de multe ori fiindcă ei (oierii -n.r.), în loc să folosească banii europeni pentru amenajarea unor stâne moderne, îşi fac drumuri”, a spus el.

Claudiu Iuşan a mai adăugat că păşunatul normal menţine biodiversitatea.

„Ceea ce se întâmplă acum e suprapăşunat. Adică ei ţin oile într-o anumită zonă, deşi teren ar fi pentru că zona e destul de mare. Nu îşi mută stâna probabil din comoditate. Ca să nu se mai întâmple lucrul acesta ar trebui pus accent pe revizuirea unor studii. În momentul în care fiecare primărie şi-ar face treaba şi ar veni cu nişte studii zoopastorale la zi, noi am putea să interzicem păşunatul cu mai mult de nu ştiu câte oi. În momentul de faţă, Planul de management şi regulamentul de funcţionare al Parcului Naţional Munţii Rodnei nu sunt aprobate. Toată lumea ştie lucrul acesta. Noi din 2004 ne chinuim să aprobăm şi avizăm documentele acestea. Dacă nu sunt aprobate, ce putere avem noi să dăm amenzi la o stână cu nu ştiu câte mii de oi şi zeci de câini? Ne iau în râs. Fiecare cioban zice că are avocaţi mai nou. E foarte dificil să tratăm problema. Nu neapărat ciobanii, asociaţiile sunt mai problematice. Să vină fiecare cu amenajament zoopastoral pus la punct, la zi, şi atunci putem reglementa problema”, a spus Claudiu Iuşan.

Biologul a spus că banii europeni ar trebui folosiţi, în opinia sa, pentru promovarea bunelor practici agricole în zona montană. „Unde am văzut noi brânză ambalată, pusă frumos, la stână, să-ţi fie mai mare dragul să o vezi, să nu fie mizerie? Foarte rar. Aici ar trebui folosiţi banii europeni”, a declarat Iuşan.

Foto: Stână în Munţii Rodnei pe raza comunei Parva

stana prima stana 3 stana 4 stana 5

4 comentarii

  • Aici sunt multe interese în joc! Legea este pentru naivi. Dacă se fură pădurile României, Parcurile să rămână neatinse? Imposibil. Poate vine DNA.

  • Oricine viziteaza muntii din regiune de mai multi ani putea vedea ca distrugere a atins limitele foarte inalte si omul a patruns peste tot. Numai exista nici o pasiune fara industria de productie carne sau produse lactate. Protejarea naturii cam la zero si mana libera la comert. Vai intregi au fost distrus prin defrisare.
    Bani europeeni au fost folositi pentru asfaltarea si extinderea drumurilor care servesc doar un singur scop: industria care distruge si abuzeaza de natura. Avem drumuri asfaltate care duc nicaieri, de exemplu pe dealul Herinei sau la Jelna, la Marisel, spre Sieu. Drumuri asfaltate pe dealuri care duc nicaieri si se opresc fara destinatie.
    In schimb, faceti o calatorie in munti in judetul Hargita. Acollo parca pasunatul are restricti mai mari si padurii arata mai intact. Ma rog, acollo unde am fost eu. Aici in judet pot spune ca cunosc toata zona si calatoresc judetul intens de 20 ani. Regresul naturii este foarte vizibil si multe locuri frumoase au fost distruse.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.