Pe ce mai dă statul banii: 1,2 milioane de lei pentru un cămin cultural într-un sat cu o sută de locuitori

Statul român este dispus să cheltuiască 1,2 milioane de lei ca să ridice un cămin cultural într-un sat care are în jur de o sută de locuitori. Este vorba de un sat din comuna Sânmihaiu de Câmpie, Sălcuța, care, în 2011, avea 115 locuitori, iar acum e posibil să aibă și mai puțini.

Conform unui anunț postat pe site-ul de licitații publice, Primăria Sânmihaiu de Câmpie caută o firmă care să ridice și să doteze cu 1,2 milioane de lei un cămin cultural în satul Sălcuța. Companiile interesate pot depune oferte până la începutul lunii martie 2021.

Valoarea estimată este de 1.223.863,30 lei fără TVA, fiind compusa din:

• cheltuieli pentru proiectare și asistență tehnică a proiectantului – 38.641,72 lei;
• Cheltuieli pentru investiția de bază – 1.170.603,83 lei;
• Alte cheltuieli, organizare de șantier, lucrări de construcții– 14.617,75 lei;

Lucrările se derulează prin Compania Națională de Investiții fiind din fonduri bugetare, cel mai probabil prin PNDL, program la care primarii din fosta guvernare PSD-ALDE au avut acces nestingheriți.

Satul Sălcuța a rămas celebru după ce aici s-au petrecut cinci crime având ca suspect principal un cioban analfabet. Dintre victime, trei femei au fost violate şi ucise ulterior, iar o bătrână şi un bărbat au fost omorâţi pentru că au avut nenorocul să fie martori la fapte.

Satul Sălcuța se află în partea de sud a județului Bistrița-Năsăud, pe o vale, la o distanță de aproximativ 5 km de șoseaua principală care duce de la Bistrița spre Luduș, județul Mureș. Acesta este învecinat cu satele : Sîngeorzul Nou, Bungard, Zoreni și Sânmihaiul de Câmpie. Până în anul 1925, când satul primește denumirea actuală, vechiul său nume era ,,Fiscut”, în limba germană ,,Frisket” iar în maghiară ,,Fűzkút”, care traduse înseamnă ,,Fântâna salciei”. Prima atestare documentară a satului, provine din data de 10 aprilie, anul 1329.

Cel mai important monument este Biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, asamblată și așezată în mijlocul cimitirului, unde, pot fi văzute și azi vechile morminte cu cruci de piatră, inscripționate cu litere chirilice. Mormintele care nu mai dețin pietre funerare, pot fi identificate după dunele de pământ la capătul cărora sau în mijlocul lor, sunt plantați pruni (conform tradiției valahilor din Transilvania).

Pictura locașului este executată direct pe bârnele de lemn, fiind bine conservată. Ea ne dezvăluie faptul că aparține unui artist ce stăpânea mijloacele unei arte cu influențe din ambianța barocului. O inscripție amplasată pe peretele de vest al naosului, deasupra intrării, menționează în chirilică data de 29 septembrie, 1788, probabil fiind data la care pictura interioară a fost finalizată, iar clopotnița de unde se trag clopotele este separată, la câțiva metri de intrarea în sfânta biserică.

Sfântul locaș de cult este așezat pe o culme înaltă de unde răsare printre copacii care o înconjoară, și astfel dă impresia că este o mamă care stă de veghe asupra fiilor ei, îmbrățișând-i pe toți cu dragostea ei infinită. În anul 1936 este consemnată vizita episcopului greco-catolic Iuliu Hossu în această mică comunitate, timp în care, păstor sufletesc era preotul (ortodox) Augustin Popa (originar din satul Herina).

În urma unor săpături efectuate în perimetrul unui deal din sat, au ieșit la iveală : un număr de 15 morminte, un schelet uman bine conservat și obiecte(săbii, sulițe, fibule și coliere). În urma analizelor de specialitate, s-a concluzionat faptul că aici, a existat o comunitate încă de acum aproximativ 2200 – 2500 de ani. Prin aceste valori istorice scoase la lumină, s-au revelat detalii despre modul de viață al comunităților din perioada când, pe teritoriul Transilvaniei locuiau triburi celtice.

”La ora actuală, din păcate, satul devenit cătun, numără extrem de puțini locuitori, ceea ce i-a oferit o bună conservare a vremurilor de odinioară. Din aceste motive bogate pe plan istorico-spiritual, considerăm că un astfel de sat, aflat într-un continuu proces de dispariție și degradare datorate lipsei totale de importanță oferită, merită promovat, cultivat și pus în lumină. Numai în acest fel, vom contribui la renașterea spirituală, tradițională și culturală a ceea ce ne reprezintă și face parte din ființa noastră românească. Cred, că ar fi necesară o întregire a filosofiei de la Renaștere în prezent cu gândirea Sfinților Părinți, care pun mare preț pe valoarea unică a persoanei, dar nu pe o persoană ca individ separat de celelalte, ci pe o persoană care este necesară celorlalte persoane și acestea îi sunt necesare ei; conștiente fiind de faptul că numai așa se pot dezvolta și pot crea o societate armonioasă, de bun gust, un mediu al mântuirii reciproce, așa cum a fost poporul nostru în trecutul lui atât de încercat. Un popor format de către Biserică pentru a fii unitar. Poporul român deține o comunicativitate, o prețuire reciprocă, o percepere mai bună a tainei unuia față de altul, iar toate acestea, consider că s-au datorat operelor Sfinților Părinți care au adus ceva înalt și nou în gândirea umană, față de filosofia de dinaintea lui Hristos, care nu cunoștea valoarea persoanei. Au adus taina persoanei și taina comuniunii între persoane cu care a pătruns Evanghelia, dar și ce trebuie făcut pentru dezvoltarea unei relații de iubire, de prețuire, de respect între persoane; exact stilul de viață avut de poporul nostru. Acest mod de viață ne caracterizează originalitatea și ar trebui să ne reprezinte din nou pentru că ne definește. Pentru toate acestea, este necesar să ne promovăm unii pe alții așa cum Hristos ne-a promovat pe noi în fața Tatălui. Să ne promovăm, valorificăm și prețuim bogățiile spirituale și materiale cu care ne-a binecuvântat Bunul Dumnezeu. Cu dragoste și prețuire pentru fiii aceluiași neam în Hristos”, a scris pe Facebook Alexandru-Ioan Circa.

Foto credit: Facebook Emil Oltean