Potrivit site-ului www.sfantatreime.ro, prima biserică penticostală din Bistriţa a luat fiinţă în anul 1947 în cătunul „Bobeica” fiind ales şi primul conducător Ioan Pricopie. În anul 1950, s-a mutat în Bistriţa pe strada Ungurească, fiind ales un nou conducă, Dumitru Ivan, iar în 1954 s-a mutat din nou pe str. Gării în spatele Bisericii Reformate. În 1968, penticostalii se adunau pe strada 1 Decembrie, pe proprietatea lui Dumitru Ivan. În 1977, din cauza sistematizării oraşului, biserica a fost demolată şi mutată pe str. Mihai Viteazu nr. 15. În 1988 au început demersurile pentru construirea unei case de rugăciune pe un teren situat pe strada Cloşca nr. 7.
„Cu mult entuziasm, membrii bisericii au început construirea noului lăcaş de închinare, dar la 1 septembrie 1989, autorităţile comuniste ale vremii au intervenit în forţă. Au demolat clădirea şi totodata au început o serie de acţiuni de persecutare a conducătorilor bisericii şi a membrilor ce au fost implicaţi în realizarea construcţiei”, arată sursa citată.
În cartea „Ieşirea din infern”, Petru Sigartău (foto) povesteşte ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani.
„Începând din toamna anului 1988, din cauza faptului că spaţiul bisericii era neîncăpător şi pentru că erau frământări interne, o parte dintre membrii bisericii au hotărât să ceară autoritatilor aprobarea deschiderii unei noi biserici în oraşul Bistriţa. Astfel în primăvara anului 1989 s-a realizat desprinderea efectivă de biserica din str. Mihai Viteazu nr. 15. Din acel moment un număr de aproximativ 300 enoriaşi s-au adunat la slujbă cu ştiinţa Cultului Penticostal din Bucureşti la o casă particulară de pe B-dul Republicii nr. 16 din Bistriţa. În acest timp s-au întocmit documentele pentru obtinerea autorizaţiei de construcţie pentru a putea ridica o biserică pe str. Cloşca nr. 8. După o perioadă de aşteptare, după numeroase audienţe şi demersuri la toate nivelele politice şi administrative neprimind nici un răspuns, s-a înaintat o adresă la Consiliul Judeţean, Primărie si la Miliţia oraşului Bistriţa, prin care s-a anunţat că, de data de 1 august 1989, vom începe construcţia bisericii chiar şi fără autorizaţia necesară. Nici după depunerea acestei adrese nu ni s-a dat niciun răspuns. Considerând că şi tăcerea este un raspuns am început ridicarea noului lăcaş de rugăciune. Cred că e bine să menţionez că în acea perioadă nu se respecta nici legea corespondenţei şi nici dreptul cetăţeanului de a avea un loc unde să se închine sau să meargă la biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi hărnicia oamenilor, mânaţi de dorinţa arzătoare de a avea o biserică unde sa se roage, în timp de 20 zile de la începerea lucrărilor, respectiv la 1 august 1989 s-a ajuns la lucrările acoperişului noului locaş de cult. Abia când am ajuns la această fază, am primit prima somaţie din partea autorităţilor locale, prin care ni se cerea să trecem la demolarea construcţiei. Realizarea construcţiei într-un termen aşa de scurt a fost o mirare pentru autorităţi, astfel că au făcut cercetări şi au fost sancţionate toate întreprinderile care ne-au furnizat materiale de construcţie. Amintim în acest sens pe domnul Pamfil Moisil, director IPPC Bistriţa, domnul Ioan Moldovan, director la Cooperativa Meşteşugărească Bistriţa, d-l ing Crişan de la Rapid Bistriţa, care ne-au pus la dispoziţie macarale pentru ridicat materialele. Toate aceste servicii au fost contra cost. A mai fost destituită şi o funcţionară CEC pentru că a virat contravaloarea barăcii metalice şi, nu în ultimul rând, directorul de la fabrica de barăci metalice din Ploieşti.
Au urmat tot felul de ameninţări şi presiuni exercitate atât asupra conducătorilor bisericii Gherasim Vasile – pastor, Drădici Dionisie- pastor, Gonczi Ioan – pastor, cât şi la enoriaşi: Deac Viorel- medic veterinar, Gagea Ilie- casier, Boca Marius- medic, Dolha Dumitru – inginer, Ezechiel Sighiartău – maistru şi alţii.
Organele locale au organizat o întâlnire cu conducatorii ierarhici superiori ai bisericii, respectiv preşedintele Cultului Penticostal, Pavel Bochian, şi supraveghetorul filialei Oradea, Berar Ioan, care au fost ” lămuriţi” şi constrânşi să intervină pentru demolarea bisericii. La aceasta întâlnire a participat şi reprezentantul cultelor de atunci d-l Cârstoiu Ioan.
Nici în urma acestei întâlniri nu am cedat presiunilor de a demola biserica înalţată deja, astfel că regimul totalitar a pus la cale strategia de a interveni cu forţa. S-au organizanat două acţiuni de demolare, conduse de Primaria Bistriţa, prin persoana primarului Simion Lupşan, împreună cu IGCL Bistrita, care au pus la dispoziţie forţa şi utilajele necesare demolării (echipe de muncitori cu unelte, maşini şi macarale conduse de inginerul ş Viorel Cotuţiu). De la data somaţiei, membrii bisericii au înţeles că trebuie să-şi protejeze şi să-şi apere casa de rugaciune, astfel că un număr de este 100 de persoane se găseau permanent în cladire. Printre acestea erau şi copii. Chiar dacă acţiunile de demolare erau organizate la intervale de 6-7 zile şi la ore nepotrivite, prima fiind organizată la ora 5 dimineaţa, a doua la ora 12, de ambele dăţi creştinii penticostali au fraternizat şi cu alţi cetăţeni creând front comun de opunere. Toate acestea i-au determinat să se retragă. Aici trebuie să apreciem curajul unor membri ai bisericii care au instalat difuzoare şi au vorbit la microfon, îndemnându-i pe cetăţteni să susţină poporul creştin şi să se încreada în Dumnezeu. Numărul mulţimii în zilele de demolare se ridica la 500-600 de persoane”, scrie Petru Sigartău.
El aminteşte şi de o altă încercare de demolare, venită din partea Poliţiei Rutiere care a ridicat permisele de conducere auto persoanelor care aveau parcate autoturismele în interiorul clădirii şi în spaţiul de intrare în clădire. Aceştia reintrau în posesia carnetelor de conducere numai după susţinerea unui nou examen de conducere. (Vereş Adrian, Roşu Dan, Sigartău Petru şi alţii).
În toamna anului 1991, a fost terminat demisolul bisericii de pe strada Trandafirilor. Construcţia a fost terminată în numai 2 ani fiind inaugurată la 11 aprilie 1993. Acum, toţi membrii bisericii sunt invitaţi să sărbătorească cele două decenii scurse de la acel moment prin rugăciune.
Reprezentarea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă şi pe Steagul Moldovei, aflat la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos. Pe acest steag se află şi rugăciunea Sfântului Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe: „O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci’’
Felicitari Doamna Sabau Cristina pt articolul publicat cu referire la sarbatoarea de 20 de ani ai Bisericii Sfanta Treime din Bistrita,sunteti de departe cea mai activa si prezenta ,in toate evenimentele locale si nu numai.Sarbatoarea va avea loc duminica 28.04.2013 orele 9-12 si va invit sa luati parte la acest eveniment. Va doresc multa sanatate,putere de munca si sa aveti satisfactii cat mai multe.
Cu stima,
Petru Sigartau
Vă mulţumesc pentru invitaţie