Plopul multisecular de la Mocod se încăpăţânează să învingă timpul şi oamenii înmugurind din nou

Plopul de la Mocod, cu o vârstă apreciată la 600-700 de ani, a înmugurit din nou în această primăvară, dovadă că a găsit reţeta perfectă cu care să învingă timpul. Copacul este impresionant prin grosimea tulpinii cu circumferinţa de peste 10 metri şi cu înălţimea de 6,20 metri. În ciuda vicisitudinilor din cele şase-şapte secole de când îşi înalţă crengile spre cer, copacul a reuşit să reziste timpului, dar mai ales agresiunii din partea oamenilor.

Despre plopul de la Mocod am stat de vorbă cu mai mulţi localnici. „Ştiu de mulţi ani acest copac. A fost o scorbură mare în el şi au făcut ţiganii foc în ea. Aşa că o parte din el s-a răsturnat. Pe vremuri, toată marginea drumului de către Someş era plină de plopi. Erau foarte frumoşi, dar acesta era cel mai cel. E monument al naturii. Cred că a rezistat pentru că e lângă Someş şi îşi ia seva din râu. Oamenii din sat nu îi prea dau importanţă. Cred că primăria ar fi trebuit să facă ceva. Se făceau Craii de la Mocod şi parcă îmi amintesc că se făcea ceva şi pe la plop. Dar nu s-a mai făcut nici sărbătoarea, nici de plop nu mai vorbeşte nimeni. Era şi tare multă politică în treaba asta”.

Un alt bărbat care locuieşte în apropierea plopului. „Plopul ăsta are scorbura aşa de mare că au făcut foc în el. Au stat în el ţigani şi tot felul de oameni. Mai veneau şi pescari şi se adăposteau de ploaie. A fost mai frumos decât e azi, dar au mai sărit crengi din el. Înainte să făceau nişte programe aici, Craii de al Mocod, dar acuma nu le mai face nimeni”.

Angela Lazăr -localnică: „Plopul trăieşte fiindcă a mai avut cineva grijă de el. Pe vremea când se păstrau tradiţiile, la noi în sat se ţineau Craii, o datină din a doua zi de Paşti. Ca să anunţe craii, se suia un om bătrân în plop şi avea o strigătură. Zicea: Crai nou în ţară/ Grâu nou la vară/ Şi în pod, şi în cămară/ Şi pe prispă afară. Era o strigătură care se spunea din plop. Eu nu îmi pot explica cum de a rezistat atâtea secole. Odată o trăsnit în el, dar s-a refăcut. Când noi eram copii, era foarte înalt, avea o scorbură, dar totuşi a ţinut, nu ştim cum. Eu am auzit că şi pe vremea haiducilor se ascundeau tot în scorbura aia şi printre crengile lui că era foarte înalt. Şi pescarii se ascundeau de ploaie. S-a mai regenerat. Încă rezistă”.

Anchidim Lazăr- localnic: „Tata şi mama mi-au spus că acolo, lângă podul vechi, pe timpul Ungariei era o cazarmă. Aici, în plop, ungurii aveau punct de observaţie pentru că era foarte înalt. Când l-a trăsnit, crengile au blocat drumul. Plopul e în curtea unei familii”.

Un iubitor al naturii a făcut o trecere în revistă a puţinilor arbori ocrotiţi din ţara noastră, iar pe o listă de circa 40 de copaci apare şi plopul din Mocod. Autorul crede însă că acţiunea de inventariere ar trebui să cadă în sarcina unor ONG-uri şi a autorităţilor locale, după care un grup de entuziaşti şi de specialişti, să realizeze o hartă şi o listă+ fotografii (inclusiv online!) cu arborii care au nevoie de protecţie si de îngrijire.

Cei care nu ştiu povestea plopului de la Mocod au puţine şanse să îl repereze întrucât nu există niciun panou informativ sau vreo plăcuţă pe care să-i fie trecută, în câteva cuvinte, originea şi importanţa. Mai mult, Primăria Nimigea, pe raza căreia se află, a renunţat să mai organizeze evenimentul mult aşteptat Craii de la Mocod, aşa încât atât obiceiul, cât şi plopul încep să fie uitaţi chiar de localnici.