Timp de gândire

Poate că polonezii se uită mai puţin la televizor

Am avut ocazia, de curând, să văd o parte din Polonia. Frumoasă ţară şi extrem de curată. Cel mai mult m-au impresionat satele lor cu drumuri bune, case frumoase şi fără etaj, câte o maşină parcată în curte. Am traversat o parte din ea într-o zi de duminică. Era o linişte desăvârşită peste tot, de ziceai că nu locuieşte nimeni. Lumea era însă la slujbele oficiate în biserici mici, cochete.

Aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, dintr-o ţară comunistă, Polonia a ajuns un exemplu de „aşa DA” în Uniunea Europeană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a fost ocupată de forţele Germaniei naziste şi Uniunii Sovietice, iar după 1945 a devenit un stat comunist aflat sub controlul fostei URSS. În anul 1989, dominaţia comunistă a fost răsturnată. Astăzi, este al şaselea stat după populaţie în Uniunea Europeană. Este o republică compusă din şaisprezece voievodate şi este un exemplu despre cum pot fi cheltuiţi eficient banii europeni.

Am traversat Polonia într-o duminică dimineaţa şi am avut ocazia să văd sate ca nişte bijuterii. Nici vorbă de vile cu lei la poartă auriţi sau cu ziduri de şapte metri. Toate curţile erau semi-deschise aşa încât puteai vedea totul prin ele. Casele, construite toate pe pământ, cu gust, aveau gazon şi câte o maşină parcată în curte, pe o fâşie de asfalt sau de piatră. Prin grădini păşteau câte doi-trei miei, iar locuinţele păreau de-a dreptul pustii. Lumea era la biserică sau se odihnea. Am văzut bisericuţe mici, decente, cochete, şi oameni care îşi parcaseră maşinile în locuri special amenajate (în preajma bisericilor era amenajat câte un loc de parcare), nicidecum la marginea drumului sau pe trotuare. Majoritatea părea să fi mers pe jos la rugăciunea care se încheiase undeva în jurul orei 10.30.

Cum drumul era unul de munte, şoseaua a fost construită lângă albia unui râu asemănător ca dimensiune cu Someşul Mare, însă apa era foarte curată, iar de-o parte şi de alta, malurile aveau pietre aranjate sub forma unui zid, însă nebetonat. Nu am văzut nicio hârtie, niciun PET, niciun capăt de aţă aruncat. Părea că nu trece nici picior de om pe acolo. Mai degrabă mă aşteptam să văd vreo căprioară venind să se adape.

În oraşele prin care am trecut, vechile blocuri comuniste au fost transformate în locuinţe colective extrem de cochete. Pe o stradă, nu vedeai un bloc zugrăvit într-un fel şi altul în alt fel, nici rufe întinse la uscat şi nici balcoane închise pe principiul „unul da, altul ba”. Să mai spun că nu bubuiau manele şi că nu făceau conversaţie vecina de la trei cu cea de la patru în timp ce fumau pe geam şi scrumau în balcoanele altora? Nu cred că mai e cazul să vin cu astfel de precizări. Oraşele din Polonia sunt aşezări urbane, nu uliţe de la ţară strămutate cu tot cu obiceiuri şi vieţuitoare precum cele din Bistriţa.

Iar dacă tot am ajuns la drumuri, nu am observat ca cele din Polonia care traversează zonele rurale să fie drepte ca-n plamă, dar sigur nu au balegă precum ale noastre, nici nu sunt traversate de turme, nici de cirezi de vaci sau de tractoare. Toate vietăţile şi utilajele care lucrează să le producă hrană circulă pe drumuri laterale. Noi, din păcate, nici măcar atât nu am putut face în peste 20 de ani de democraţie ca să nu mai vorbesc de faptul că nu am putut stabili nişte reguli simple: să nu mai circule nicio căruţă pe drumuri europene dacă nu au caii saci pe sub cozi. Mai bine ne uităm, neputincioşi şi revoltaţi, la cum „pictează” bietele animale toate şoselele cu extrementele lor acide. De îndată ce acidul găseşte o fisură în asfaltul de „mare calitate”, va crea o groapă, apoi un crater, şi uite aşa degeaba asfaltarăm noi drumurile cu sute de milioane de euro. În câţiva ani, dovadă DN 17 şi DJ 151, tot praf vor ajunge.

Mi-am adus aminte de Polonia şi de calmul şi frumuseţea acestei ţări după ce, de câteva zile asistăm la spectacolul grotesc oferit de un post naţional de televiziune care scoate oameni în stradă şi se laudă cu susţinerea lor de nepreţuit. Din câte am citit, nu a ridicat nimeni licenţa, nu i-a interzis nimeni să emită. E manipulare pură pentru salvarea dintre gratii a unui puşcăriaş care le-a plătit manipulatorilor salarii de zeci de mii de euro în fiecare lună. Privesc de-a dreptul consternată la oamenii care sunt gata să-şi doneze case, terenuri şi alte bunuri unor indivizi care trăiesc pe picior mare, mai ceva ca industriaşii din zgârie nori, indivizi care au deturnat sensul profesiei de jurnalist, transformându-se într-o haită care apară politicieni corupţi şi partide de debara pentru că aşa le-a comandat cel care le-a virat miile de euro pe card. Aceşti indivizi vor face orice ca să-şi apere nivelul de trai cu care s-au obişnuit. Că ei fac asta, treaba lor. Din păcate, lumea iese în stradă să-i „apere” fără să înţeleagă cu adevărat de ce o face, iar acest lucru ne arată că nu avem nicio şansă nici să progresăm, nici să ajungem din urmă Polonia.

Acolo, oamenii muncesc, sunt preocupaţi de soarta lor, a comunităţilor în care trăiesc – lucru care se vede cu ochiul liber. La noi, oameni în putere, capabili să muncească se uită zi lumină la televizor şi cred tot ce li se spune. Dacă li se cere, în numele „libertăţii presei”, mai dau câte un pumn pe stradă în timp ce scuipă, mulţumiţi, coji de seminţe prin colţul gurii fiindcă devin „eroi”. Li se mulţumeşte public la televizor pentru „curajul lor neţărmurit”. Au luptat mai ceva ca pe front cu nişte „fătuce” care-şi câştigă pâinea taman din „libertatea de exprimare” apărată de ei.

Fireşte că noi suntem patrioţi, drept credincioşi, fluturăm steaguri, construim biserici, ne închinăm la moaşte, ridicăm catedrale, suntem extrem de ocupaţi cu toate acestea şi nu ne interesează fleacuri precum urbanismul, drumurile, curăţenia, civilizaţia şi bunul simţ, respectul pentru cel care nu împărtăşeşte aceleaşi păreri ca şi noi, pentru omul care munceşte, indiferent ce. Noi mergem la plimbare ca în pelerinaje fiindcă suntem convinşi că astfel ne vom mântui. E ceva ce ni se cuvine!

Cristiana Sabău

19 comentarii

  • Asa-i ! Inca-i multa lume proasta in tarisoara noastra draga si manipulatorilor li se permite prea mult in numele „libertati a presei”. Iar un premier care ar trebui sa fie echidistant dar se ridica pentru o cauza cel putin discutabila luind parte unui trust de presa favorabil lui, mi se pare periculos. Poporul acesta e pur si simplu inebunit de politicieni, mass-media, mai ales de televiziune. De aia poate, ca popor, le-am inteles pe toate cu susul in jos.

  • Cred că Biserica Catolică a avut un cuvânt greu de spus în Europa, dar mai cred că există şi un mod de a fi diferit de delăsarea noastră. Şi slujbele catolice sunt mai concise, se insistă mult pe latura caritabilă. Ştiţi că, în mare parte, vă împărtăşesc ideile 🙂

  • stati ca va incepe spectacolul si acolo. deja au inceput cu nationalizarea fondurilor pensiilor private. si asta e doar inceputul. rabdare ca vom avea ce vedea. oricum este spectaculos ce au facut in timpul crizei. dar stiti cum se spune: nu e greu sa ajungi in virf……..trebuie sa te si mentii. oricum eu le doresc ,,succesuri,,

  • D-na Cristiana! Nu avem nicio sansa! Daca dupa 25 de ani sunt oameni cei drept mare parte dintre ei manipulati ies in strada sa-i apere pe hoti, sa cante osanale unor turnatori, ziaristi care sunt sustinatorii celor care nu respecta legile, care promoveaza ura, stiind ca sunt sprijiniti de cei care guverneaza nu ne putem astepta la nimic bun.
    ’89 nu a fost revolutie, o inselatorie care va avea repercursiuni foate grave!

  • Polonia este singura tara din Europa care nu a cunoscut prezenta criza economica.
    Motive:
    1.Spre deosebire de Romania, in Polonia nu a avut loc ceea ce se numeste balon speculativ imobiliar.Adica preturile la imobiliare nu au crescut la cote absurde ca-n Romania sau alte tari din Evropa.
    Balonul speculativ imobiliar a fost alimentat pe de o parte de un avant speculativ fara nici un fundament economic real.
    Pe de alta parte a fost alimentat de o politica de creditare complet inepta a bancilor.
    Asta s-a intamplat in Romania.Si nu numai.
    In Polonia, banca lor centrala a descurajat de la inceput creditarea in valuta.Uriasa majoritate a creditelor in Polonia sunt in moneda nationala.
    In felul acesta, polonejii au reusit in plina criza economica globala, cu pretul unui mic joc de curs si a unei mici inflatii necesare, sa evite toate efectele negative care se simt in Romania si Evropa.Majoritatea acestor efecte fiind datorate supraindatorarii in valuta, pe fondul expansiunii balonului speculativ imobiliar.Cand balonul speculativ s-a dezumflat, toata economia romaneasca a intrat in recesiune.Si nu-si va reveni prea usor.
    In plus, o alta diferenta de Romania este in ceea ce priveste regulamentele bancare.Mult mai dure in Polonia.Bancile straine din Polonia nu au voie sa scurga lichiditati de la subsidiarele poloneze pentru a acoperi pierderile bancii mama.In Romania se intampla exact invers.Subsidiarele bancilor straine scot lichiditate din economia romaneasca pt. a alimenta bancile mama aflate in belea in metropola, .
    2.Spre deosebire de Romania, unde au prevalat privatizarile asa zis ˝strategice˝, in Polonia majoritatea privatizarilor s-au facut pe bursa.
    In Romania privatizare ˝strategica˝ a insemnat cedarea, uneori pe un leu gaurit, a activelor statului roman in proprietatea unor entitati private sau a unor state straine.
    De ex. fosta perla a petrochimiei, Petromidia, ajunsa in proprietatea statului kazah..Si altele..
    In Polonia, privatizand pe bursa pachete de actiuni, statul polonez si-a pastrat controlul asupra unor obiective strategice, chiar si atunci cand a pastrat pachete minoritare.
    De ex. compania miniera poloneza KGHM este unul dintre cei mai mari jucatori din lume pe segmentul exploatarii si prelucrarii cuprului.Este o companie controlata de statul polonez.Nu numai ca exploateaza zacaminte de cupru (acu vreo 2 ani a cumparat un zacamant de minereu de cupru in Canada, care s-a adaugat zacamintelor detinute de compania de stat poloneza in Chile, Groenlanda, SUA si Germania).Pe langa exploatare, KGHM detine si capacitati de prelucrare, pe tot lantul tehnologic, de la rafinare si pana la productie de sarma si bare de cupru…Companie de stat..
    In acelasi timp, in Romania, statul nu stie cum sa scape mai repede (si mai ieftin) de controlul si de profiturile pe care le-ar putea aduce exploatarea si prelucrarea cuprului..
    Lasand la o parte sectorul de exploatare, toate capacitatile romanesti de rafinare a cuprului si prelucrare in produs finit, sunt pe butuci..De la Zlatna si pana la Baia Mare, praful si pulberea..
    Si cuprul e doar un exemplu..
    Ca mai sunt si altele, n-ar mai fi ele sa nu mai fie de exemple..
    P.S.
    Romania si Polonia sunt tarile cu cei mai multi crestini din Europa.
    Peste toatea astea, in Polonia avortul e interzis de lege.
    Acuma sa ne inchipuim ca in Romania ar propune cineva sa se interzica avortul, ca-n Polonia..
    Pai nu s-ar ridica un cor mic dar al dracu´ de agresiv care sa strige din toti bojocii ca huooo ba, boracilor, comunistilor?
    P.P.S
    Si sa ne mai inchipuim ca-n Romania ar spune cineva de-a dreptul ca uite, pastrarea controlului statului asupra unor obiective strategice s-a dovedit in Polonia a fi foarte buna, si ar trebui sa facem si noi la fel..
    Pai nu s-ar ridica un cor mic dar al dracu´ de agresiv care sa strige din toti bojocii ca huooo ba, comunistilor, statul nu trebe sa aiba nici un control la nimic?
    Uite de aia economia poloneza merge in pas lejer pe cand economia romaneasca se taraie pe branci..

  • Se tot repeta maniaco-schizofrenico-fix ca diferentele dintre Polonia si Romania, mai putin cele geografice, dar cine stie !, sunt data de religia majoritara, cu alte cuvinte un delirant catolicism indus vs ortodoxism aplicat.
    Prostii…

    „Pentru a atinge un anumit nivel de dezvoltare economica locala, regionala sau nationala, trebuie sa luam in considerare diferiti factori economici, socio-culturali si politici.
    Dezvoltarea economica nu este de natura economica tot timpul.
    Este clar ca societatea si capitalul social au un impact major asupra economiei si implicit asupra dezvoltarii si cresterii economice.
    Pe langa influenta pe care o are capitalul social, demonstrata de autori celebrii precum Putnam, Granovetter si Fukuyama, alti factori care influenteaza dezvoltarea unei zone sunt pozitia geografica a acesteia, nivelul increderii intre actorii publici si privati implicati in acest proces, patrimoniu cultural si obiceiurile inradacinate intr-o anumita comunitate si probabil cel mai important factor suportul politic si al institutiilor publice.
    In ultimul timp, este recunoscut faptul ca o economie de piata este incorporata in societate, in alte cuvinte o economie poate functiona daca este sustinuta de o intreaga societate.
    Teoria si practica au demonstrat deja impactul pozitiv pe care politica de coeziune a UE o are asupra cresterii economice.
    Mergand mai departe, prin extrapolare, putem spune ca fenomenul de absorbtie al fondurilor europene, este incorporat in societate si este influentat de factorii social-politici.
    Polonia, este cea mai mare tara din Estul Europei.
    Laudabil este faptul ca dupa prima perioada (2004-2006) Polonia a invatat din greselile comise si guvernul impreuna cu societatea civila au creat climatul propice pentru perioada 2007-2013.
    In aceasta comparatie intre cele doua tari, trebuie sa luam insa in consideratie, nivelul de dezvoltare si economia de piata inainte de 1989.
    In Polonia, piata a fost mult mai libera si schimburile economice cu Vestul mult mai intensive decat in Romania, unde regimul lui Ceausescu era foarte strict.
    Alt factor care trebuie luat in calcul, este cel legat de politicile aplicate imediat dupa 1989, in ambele tari.
    In Polonia, politicile au fost mai liberale, interventia statului fiind minora, marile intreprinderi industriale fiind privatizate la inceputul anilor 90, spre deosebire de Romania, unde politica protectionista a statului a ingreunat dezvoltarea economica rapida.
    Si un ultim factor care trebuie luat in considerare, si probabil cel mai important este nivelul de descentralizare al Poloniei.
    Pentru fiecare regiune dintre cele 16 NUTS II, a fost creat cate un Program Operational specific cu nevoile regiunii respective.”

    Nu se aminteste ca factor decisiv, pentru departajare, religia care, fie vorba intre noi, nu opreste pe nimeni de la igiena proprie si nici nu blameaza curatenia din jurul casei.

    Bravo, Florin Butiu !

    Rusine chereji/cazan/etc, ospataru si celor care, din naivitate, impartasesc idioteniile necenzurate de propria „minte”.

  • Eu, din categoria celor care nu se lasa usor pacaliti, propun sa va schimbati sursele invechite, gen cazan/chereji/etc si ospataru, si sa va informati mai mult…

    „Amintirea comunismului nu a fost şi nu este totuşi problema cea mai importantă care preocupă societăţile celor două ţări în ultimii 20 de ani.
    Acest loc a fost ocupat chiar de la începutul postcomunismului de economia şi de nivelul de trai al populaţiei. Polonia şi România au ieşit din totalitarism cu o economie complet falimentară.
    În România era, într-adevăr, mult mai grav, dar şi Polonia era săracă, mai ales comparativ cu vecina ei, Cehoslovacia.
    De la bun început, în Polonia au fost făcute însă reforme economice curajoase, iniţiate încă de pe vremea guvernului comunist al lui Mieczyslaw Rakowski.
    În urma lor, s-a ajuns la o explozie a micilor întreprinderi, care au devenit motorul economiei în prima jumătate a anilor ’90 (îmi cer scuze pentru doza de schematism a descrierii).
    România a fost nevoită, în schimb, să aştepte reformele cîţiva ani buni.
    În ambele ţări, modernizarea şi creşterea economică au evoluat totuşi foarte inegal.
    Diferenţa dintre aşa-numitele Polonia A şi Polonia B (denumirile au apărut încă dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial) s-a adîncit. Varşovia şi oraşele mari s-au dezvoltat rapid, în timp ce centrele mai mici au stat pe loc, iar patologiile legate de sărăcie s-au amplificat.
    Nu alta a fost şi este situaţia, pînă astăzi, în România.
    Unul dintre efectele nedezvoltării economice – emigrarea masivă în scop lucrativ – s-a făcut remarcat în ambele ţări.
    În Polonia vizează în special perioada care a urmat aderării la Uniunea Europeană, după 1 mai 2004.
    Atunci au plecat în străinătate, aproape de la o zi la alta, cîteva milioane de cetăţeni, în majoritatea lor tineri, alegînd mai ales Irlanda şi Marea Britanie.
    S-au angajat în domenii prost plătite şi lipsite de prestigiu – „spălătorul de vase“ a intrat în legendă, devenind într-o asemenea măsură simbolul acelui val de emigranţi, încît în Marea Britanie a apărut un ziar destinat emigranţilor, purtînd exact acest titlu.
    Oare românii nu au avut experienţe asemănătoare?
    Singura diferenţă a fost dată poate de ţările-ţintă – spre deosebire de polonezi, românii s-au îndreptat mai degrabă spre Europa de Sud, mai apropiată din punct de vedere geografic şi cultural.
    Ambele ţări au resimţit explozia pieţei imobiliarelor şi rotirea spiralei creditelor de consum şi pentru locuinţe din ultimii ani.
    Cu toţii au ajuns brusc la concluzia că îşi pot permite propria locuinţă şi au început să se adîncească în datorii.
    Preţurile imobiliarelor au crescut, la fel ca ale creditelor contractate pe cîteva zeci de ani.
    Nu e de mirare că, atunci cînd a venit ultima criză, dezvol-tatorii au fost primii care au resimţit-o atît în Polonia, cît şi în România.
    Construcţiile s-au oprit precum macaralele deasupra clădirilor neterminate din Centrul Civic.
    Economia postcomunistă a avut şi o parte întunecată. Acolo unde politicul s-a întîlnit cu afacerile, atît în Polonia, cît şi în România s-a ajuns, pe tot parcursul celor 20 de ani, la nenumărate scandaluri de corupţie.
    În Polonia, cel mai mare ecou l-a avut scandalul Rywin, izbucnit la sfîrşitul lui 2002, legat de crearea noii legi a mass-mediei.
    I-a afectat pe toţi cei care au fost asociaţi cu el, printre ei şi pe Adam Michnik, şeful Gazetei Wyborcza, cel care a provocat dezvăluirea lui.
    Toate aceste „învîrteli“ au avut o trăsătură comună – aproape în nici unul dintre cazuri ele nu au fost pe deplin elucidate şi nimeni sau aproape nimeni nu a fost condamnat.
    În ambele ţări, cauzele au fost similare: pe de-o parte, incapacitatea justiţiei, pe de alta, legăturile prea strînse dintre oamenii de afaceri şi politicieni.
    Aderarea Poloniei şi a României la Uniunea Europeană nu a schimbat prea multe – cele două se regăsesc, de ani buni, printre cele mai corupte state ale continentului.”

    (Adam BURAKOWSKI (n. 1977) – doctor în Ştiinţe Politice, angajat al Institutului de Studii Politice al Academiei Poloneze de Ştiinţe, vicedirector al Polish Radio External Service, autorul volumului Geniusz Karpat. Dyktatura Nicolae Ceauşescu 1965-1989 (Geniul din Carpaţi. Dictatura lui Nicolae Ceauşescu 1965-1989).

    P.S. Ultima fraza da de gandit…

    • @ospataru
      ˝Sustin insa ca, dezastrul din Romania are mare parte din cauza in influenta negativa a BOR asupra societatii romanesti in acest sfert de veac. Influenta negativa […] economica.˝
      Intelepciunea populara spune sa nu te pui cu prostu, ca are mintea odihnita.Da hai totusi sa-ti raspund…
      Mai ciucurel, daca vrei sa-ti expui teoriile economice, te duc odata pana la Pitesti, sa cunosti o prietena de-a mea…Inginer, proiectanta, specializata pe instalatii in petrochimie..
      Fosta proiectanta la Arpechim si -culmea- unguroanca si catolica de felul ei…A ramas fara slujba dupa ce OMV a inchis Arpechimul, imediat dupa expirarea clauzelor de a-l mentine in functiune prevazute de contractul de privatizare al Petrom.
      Dupa ce a facut proiectare de inalta clasa, acuma fata traieste dintr-un salon de cosmetica…Expune-i teoria ta despre legatura economica dintre BOR si inchiderea Arpechim si iti garantez ca iti va turna o oala de ceara de epilat drept in teasta..
      Urmare a inchiderii Arpechim de catre OMV, Romania nu mai produce bitum..Tot bitumul se aduce din import….Pe langa pierdeerea locurilor de munca din petrochimie, asta implica niste costuri marite care explica in parte pretul urias al km de autostrada din Ro (in pretul asfaltului, bitumul are o pondere intre 50-55%).
      Cu toate ca Romania are materia prima (petrolul), are capacitati de a produce produse derivate sau de sinteza, cu toate astea nu mai produce bitum ci-l importa..
      Este aceeasi situatie ca si cum ai exporta grau si ai importa macaroane..Exporti materie prima si importi produse finite, in loc sa le prelucrezi local, cu forta ta de munca samd..Reteta clasica a subdezvoltarii..
      OMV – firma onorabila de austrieci civilizati, nu ca necivilizatii de romani – , partenera printre altele a Gazprom in proiectul South Stream, extrage petrolul din Romania si il duce acasa, unde-l rafineaza (vedeti rafinaria aia mare, inainte de a intra in Viena)..
      Acuma, pe langa asta cu bitumul (si cu alte derivate), inchiderea Arpechim Pitesti a mai determinat un efect distrugator:falimentarea Oltchim
      Rm Valcea, care era cel mai mare producator din S-E Europei pe segmentul sau, exportator in optzeci si ceva de tari, generator de locuri de munca in industriile orizontale, samd..Pentru simplul motiv ca Arpechim furniza materia prima (etilena) necesara functionarii Oltchim…Inchizand Arpechim, OMV a condamnat si Olchim..Care Oltchim este singurul producator de PVC din Romania..
      Nu-i nimic, se va importa si PVC..Rezultat: deficintul de cont curent va creste…
      Si acuma, bai ciucurel ospatar, explica-mi care a fost ˝influenta negativa economica˝ a BOR asupra inchiderii Arpechim si Oltchim, cu tot cortegiul de nenorociri aduse in economie..

  • sunteţi porniţi împotriva poporului, a bisericii, a tot ce e românesc. văsuspectez de khazanism pe toţi.
    siegel

  • @ospataru – ˝rezultatul: avem in Romania cca. 19.000 de biserici˝
    Minti ca o gazeta bolsevica, ciucurel…
    Minciuna prin omisiune..Nu sunt 19.000 de biserici ortodoxe in Romania..
    O statistica gasita pe net spune cam asa:
    -14.574 locaşuri de cult (dintre care 12.652 biserici parohiale si biserici filiale)-BOR
    -9.222 biserici penticostale (1.343 de biserici şi 7879 biserici filiale);
    -1.800 biserici baptiste;
    -898 biserici Crestine dupa Evanghelie (circa 220 de biserici evanghelice; 678 de adunări (biserici) ale Bisericii Creştine după Evanghelie;)
    – 265 de lăcaşuri de cult şi 111 spaţii închiriate unde se oficiază serviciile religioase pentru Martorii lui Iehova;
    -124 temple, sinagogi şi case de rugăciune pentru Cultul Mozaic;
    – 77 de geamii şi mesgiduri pentru Cultul Musulman;
    – 1.185 de biserici adventiste de ziua a 7-a;
    – 16 biserici armene;
    – 143 de biserici protestante unitariene;
    – 45 de biserici evanghelice luterane;
    – 265 de biserici evanghelice C.A.;
    – 506 parohii şi 96 filii ale Bisericii Reformate; 1000 de biserici şi capele romano-catolice;
    – 763 de parohii ale Bisericii Romane unite cu Roma, plus alte 280 de biserici în construcţie.

    Sursa datelor de mai sus (nu e o sursa ortodoxa, datele sunt din 2009): stiricrestine . ro / 2009 / 10 / 29 / cate-biserici-crestine-evanghelice-sunt-in-romania /
    Ciucurel, dupa ce ca minti prost nu m-ai lamurit nici care e influenta BOR asupra ratei inflatiei, a ratei dobanzii de referinta si asupra ratei de crestere a anemonelor de camp …

  • Nu stiu daca constatarea cum ca polonezii se uita mai putin la televizor o fi adevarata, lucrez aproape zi de zi cu ei, dar ceea ce pot sa afirm e faptul ca in Polonia un caz precum Antena 3 la noi este imposibil… cum si un prim ministru atat de mincinos precum al nostru, nici nu mai incape vorba.

  • Cea mai mare parte din tinerii polonezi traiesc in Irlanda si UK.
    In Irlanda, de exemplu, 25% din copiii nascuti au parinti polonezi. Au sectii in universitati in lb. poloneza, au magazine cu specific polonez cam peste tot; au ore cu predare in scoli particulare de limba poloneza, subventionate de statul polonez, tocmai pentru a veni in ajutorul copiilor care se reintorc definitiv, cu famiile in Polonia.
    Polonezii sunt uniti, isi ajuta conationalii si trimit, inca, anual mii de euro in Polonia.

    • pai bai cârnaţ, nu strigati voi ca-comunistii darâma biserici.? cum dar pui acum ortodoxia langa comunism?
      daca s-au cladit biserici si arata bine asa cum zic toti latraii, inseamna ca preotii nu fura, ci construiesc, dau ceva in schimb comunitatii.
      In schimb politicienii care conduc statul nu sunt in stare sa construiasca de cap la coada o autostrada, de ce? pentru ca fura banii, iar apoi dau vina pe biserica cum ca banii s-au dus acolo. iar multi ca voi acum se curenteaza de nervi in urma propagandei anticrestine, musca minile propriilor parinti.
      V-ati bucurat ca Ceausescu a fost ucis, motivand in principal ca vezi domle’ darâma biserici, iar acum nu mai incapeti de atatea biserici.
      nu este clar ca altcineva gandeste pentru voi?
      Incepeti sa ganditi cu mintea voastra, nu in sabloanele propagandei televizate antinationale si anticrestine.

  • Bai ospatare – 100.000 de oameni ai BOR sunt platiti din bani publici, ca sa taie frunze la caini- chiar asa mult ti se pare la 19 mil de locuitori cati suntem?Da cei sa mai zicem de milioanele de romani,platiti de stat sa doarme prin primarii,birouri si lista poate continua!Chiar asa mult ti se pare 100.000!!!Tu ai ceva cu BOR ca si institutie sau cu toti romani?Ca totusi,80% din romani sunt ortodocsi!In viziunea ta 80% din romani sunt vinovati ca nu o duci tu bine?Esti ori ateu,ori sectar!

Apasă aici ca să comentezi

Dă-i un răspuns lui raul adrian Cancel

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS