Devin redundantă repetând la nesfârşit că nu văd sensul atâtor instituţii de cultură care fac acelaşi lucru şi, împreună, mai puţin decât un ONG. Avem atât Centru Judeţean pentru Cultură, cât şi Centru Municipal de Cultură, dar niciuna din aceste două instituţii nu se pot lăuda cu vreo acţiune care să ne reţină atenţia mai mult de o zi-două.
Dacă mă întrebaţi pe mine ce face Centrul Judeţean pentru Cultură şi mă obligaţi să răspund în secunda doi, voi spune că organizează concerte de operă la ţară, ceea ce trebuie să admit că mi se pare caraghios de-a dreptul. Dacă îmi adresaţi aceeaşi întrebare despre Centrul Cultural Municipal, vă voi răspunde că promovează o manea ca imn al „Nunţii Zamfirei” ceea ce mi se pare de două ori mai penibil. Nu sunt de acord cu ideea că avem nevoie de aceste forme de exprimare artistică la oraş, că e bine să avem orice, numai să avem.
Cea mai bună dovadă că lucrurile în aceste două instituţii sunt făcute anapoda este comemorarea lui Liviu Rebreanu. Ca nu cumva instituţia pedelistă să nu-şi poată justifica existenţa, Centrul Judeţean pentru Cultură a furat startul şi miercuri, la Consiliul Judeţean, se avântă în colocvii.
Printre microfoanele de la CJ, mai mult sau mai puţin pornite, aceiaşi oameni, mereu aceiaşi, vor spune cam aceleaşi lucruri. Nu ştiu de ce anticipez o mare plictiseală şi un sictir fără margini. În caz că adoarme cineva, nu va fi un somn prea liniştit fiindcă se va cânta pe tonuri înalte. Operă, ce credeaţi? Ce nu înţeleg este unde va încăpea în sala cu pricina ditamai pianul sau poate că nu am înţeles eu bine şi vine doar pianistul. Tot mâine, aceiaşi oameni vor primi aceleaşi premii pentru multiplele cărţi de pe raft. Să facem apoi un text de lectură să vedem dacă le-a citit cineva? Nu cred că e cazul atât timp cât ştim care e răspunsul. Vă pot asigura că nu vom vedea niciun scriitor tânăr care are nevoie de un impuls să meargă pe drumul greu şi plin de fosile al literaturii. E bine însă că CJC consideră că folk-ul e o dovadă de interpretare contemporană a operei lui Rebreanu. Lai, la, lai, la!
Ceva mai tradiţionalist, Centrul Municipal pentru Cultură ne invită la teatru, dar nu orice fel de teatru, ci profesionist. E adevărat că vin profesioniştii artei dramatice la Bistriţa, dar nu la acest festival, ci la „Nosa”, care începe chiar azi la Sinagogă. Vorbim de Ion Caramitru, Eusebiu Ştefănescu, Rodica Mandache sau Ada Milea. La festivalul care începe în 24 noiembrie nu e niciun nume sonor pe afiş. Nu-i nimic, importantă e denumirea şi promisiunea că poate, de data aceasta, vine „Oleg Danovski” să ne spună cum stau lucrurile cu „Răpirea din serai”. Cu lebedele ştim deja cum a fost. Ne vom scăpa nici cu această ocazie de diverse lansări ale autorilor care au făcut un obicei din a căra cărţile cu plasa şi a le oferi tuturor celor care le ies în cale. Da, cultura majoră nu ne ocoleşte. Dimpotrivă, aş spune, ne sufocă!
Trăiesc însă cu impresia că niciun autor din gaşca „Poezia e la Bistriţa” nu va fi prezent pe la cele două manifestări organizate, fireşte, cu bani publici. Apropo, ştie cineva ce înseamnă cultură minoră?
Cristiana Sabău
Ada Milea, wow, MA DUC!
Abordarea publicã a acestui subiect este binevenitã. Sunt ºi eu de acord cã existã mari probleme în actul de culturã local. Douã tendinþe o domina : 1) cultura de masã exprimatã prin festivalurile folclorice (cântec ºi dans) organizate de douã instituþii publice ºi adresate marelui public ºi 2) cea minorã (teatru profesionist, concerte simfonice, lansãri de carte etc.), susþinutã de Societatea de Concerte sau alte ONG-uri, adresatã în general unui public restrâns, dar educat, constant ºi avizat.
Lipsa unei coordonãri la nivel local (orgoliile, batã-le vinã!), numãrul prea mare de acþiuni culturale cu cheltuieli majore din bugetul public, paralelismul sau lipsa unor evenimente culturale, nivelul slab de educaþie pentru receptarea actului cultural de calitate a omului de rând (cel ieºit de pe bãncile ºcolii generale sau liceale), neprofesionismul unor activiºti culturali – sunt doar câteva probleme care trebuie rezolvate.
Lipsesc, apoi, sondaje profesioniste privind actul de culturã în Bistriþa: cine sunt participanþii, cine sunt cei care nu participa, de ce o fac, ce se poate oferi bistriþenilor, la ce evenimente ar dori sã participe în mod concret etc. Proiectele culturale ale instituþiilor organizatoare nu se prea cunosc; puþine instituþii le promoveazã constant pe site-uri locale. Multe din ele sunt fãcute formal pentru a se justifica activitatea sau banii folosiþi, fiind lipsite de un mesaj ºi efect cultural viabil.
Iar în ceea ce priveºte cartea, aveþi din nou dreptate: nu prea se mai citeºte! Autorii locali în majoritate îºi tipãresc singuri lucrãrile la Ed. Karuna din Bistriþa sau Ed. Eikon din Cluj-Napoca, iar difuzarea lor este defectuoasã, deºi promovarea se face în presã localã, scrisã ºi online. Sunt multe probleme ce pot fi rezolvate, dar trebuie sã existe interese comune: deservirea tuturor cetãþenilor contribuabili ºi cheltuirea judicioasã a banului public.
Nimeni nu zice nimic de Tarmure, care toaca bani publici la greu pt actiunile sale la Sinagoga. Societatea de Concerte NU trebuie sustinuta exclusiv din bugetul public. Practic, Tarmure ia bani si organizeaza acte de cultura pt. un public restrans. Sa o faca dar nu din bani publici ci din sponsorizari si bilete vandute. Tarmure face aceeasi chestie ca si Dorel Cozma si CJC, doar ca e „mai rafinat”.