Locatarii blocului de pe strada Arţarilor, afectat de explozie, nu aveau asigurări facultative pentru incendiu, deşi ele costă între 150 şi 350 de lei pe an, a spus prefectul Ovidiu Frenţ într-o şedinţă de Colegiu Prefectural în care a atras atenţia că nu avem „cultura asigurărilor”.
Prefectul i-a informat pe şefii de instituţii din judeţ cum stau lucrurile în privinţa blocului de pe strada Arţarilor, afectat de explozie.
„Avem o victimă, este tânărul care locuia în apartamentul unde a avut loc deflagranţia. Printr-un miracol nu au existat şi alte victime, acest fapt datorându-se orei la care s-a produs evenimentul, 0.32, noaptea, când în jurul blocului nu erau alte persoane ştiindu-se faptul că era un părculeţ chiar lângă bloc”, a spus prefectul, care le-a mulţumit şefilor de instituţii, implicate în gestionarea acestei situaţii, pentru felul în care şi-au făcut datoria.
Reprezentantul Guvernului a explicat că apartamentele de pe scara B, unde a avut loc explozia, sunt eliberate de tot ce înseamnă „lucruri distruse şi deşeuri”.
„Locatarii scării A s-au întors acasă, cu excepţia apartamentului adiacent, perete în perete cu cel unde s-a întâmplat deflagraţia, iar locuitorii scării B au avut şansa, cei care nu au altă soluţie, să avem în Bistriţa apartamente în blocuri ANL neocupate. Primăria Bistriţa a adoptat această soluţie pe care am agreat-o cu ei pentru a se aloca pe Legea locuinţei apartamente de necesitate. Avem însă nevoie şi de girul Guvernului şi sperăm ca, în şedinţa de azi, să fie adoptată o OUG prin care celor zece familii să li se poată aloca locuinţe de necesitate până la stabilizarea construcţiei. Ceilalţi locatari au ales alte variante, la rude sau prieteni, aşa cum se ştie”, a adăugat Ovidiu Frenţ.
Prefectul a mai spus că, în cursul zilei de joi, la Bistriţa va sosi din nou expertul de la Cluj care îşi va lua noi date din bloc, apartamentele fiind eliberate aşa încât se pot face măsurători tehnice: „Sperăm să avem cât mai repede expertiza pentru ca Primăria Bistriţa să poată contracta în regim de urgenţă un proiectant şi un constructor şi să grăbim lucrurile în aşa fel încât oamenii să se întoarcă repede în locuinţele lor. Evident că nu avem cultura asigurărilor. Locatarii nu aveau asigurări facultative pentru incendiu, deşi ele costă între 150 şi 350 de lei pe an. Nu au astfel de asigurări, dar nici pe cele obligatorii care acoperă risc de inundaţii, cutremure şi alunecări de teren. Ne cumpărăm tot felul de nimicuri şi de gatgeturi şi pe lucrurile esenţiale nu alocăm aceste sume minime care să ne acopere astfel de riscuri”.
Nu e treaba prefectului ce-si cumpara lumea , aici e vorba de calcul probabilistic . In functie de asta fiecare dintre noi isi cumpara ce crede el de cuviinta , prioritar . Probabilitatea sa se intample un astfel de incident e de 1 la 25 de ani in Bistrita . Putem vorbi despre cultura asigurarilor abia dupa aparitia unor reglementari legale foarte bine concepute .
Ce i cu atitudinea asta de MACHO MAN…?? Ce treaba are prefectul cu banii nostrii, cum îi directionam noi..? Poate mai vrea sa bifeze si el cate ceva…Ca cine stie ce va fi după alegeri..???? 🙂
Cine decide ce e un ”nimic” și ce e ”important” în viața unui om?
Nici Ceaușescu n-a mers cu delirul atât de departe.
Asigurarile obligatorii nu-ti acopera nimic , decat daca-l inunzi pe vecinul de sub tine sau te inunda pe tine ala de deasupra ta . Legea e tampita si e data de lobby-stii care au stiut sa faca bani din asigurari . Sumele minime despre care vorbeste Frent or fi minime pentru el , la veniturile lui , nu pentru cei 80% dintre oameni care traiesc cu salariul minim pe economie . Avem , din pacate , un prefect paralel cu realitatile vietii .
Are dreptate omul, dar cui să-i spui !
Românul s-a născut văicărindu-se şi ţipând: n-am , să-mi dea !
Educaţia, cultura, pregătirea pentru viaţă, responsabilitatea faţă de tine, familie, societate – sunt zero barat în Roamnia.
Asta şi pentru că statul a dat mai mereu, câte puţin ce-i drept – asta şi pentru că trebuia să dea la mai toţi – unora în astfel de situaţii.
Nu întâmplător în occident cca 50% din veniturile – nu mici – merg pe asigurări: de pensii, de viaţă, de accidente, de una, de alta, tocmai pentru că oamenii de acolo nu pot conta pe ajutorul statului ca pomană.
Statul trebuie să creeze condiţii pentru a ne proteja.
De purtat de grijă trebuie să ne purtăm singuri.
Apoi, chiar cu salariul minim pe economie, cu preţul a 10 pet-uri de bere – noroc – şi a pungilor de seminţe scuipate în faţa blocului, mulţi si-ar putea face o asigurare.
Am vrea să trăim ca afară, dar n-am renunţa, doamne fereste, la modul nostru lejer de acţiune şi reacţie.
Las că merge şi-aşa !
Învăţarea lucrurilor bune se face uneori cu sacrificii şi cu de-a sila, la nevoie.