Reţeta ”fabricii de academicieni” năsăudene, dezvăluită de prof. Gheorghe Pleş, fost director

Profesorul pensionar Gheorghe Pleş a vorbit despre reţeta de succes a învăţământului năsăudean cu ocazia conferinţei susţinută, la Bistriţa, de fostul său elev, Claudiu Falub, actual doctor în nanotehnologie. Profesorul a relatat că, în anii 1986-1990, în Bistriţa-Năsăud existau doar două clase cu profil matematică- informatică, iar elevul de atunci Claudiu Falub, doctorul de acum în nanotehnologie, a luptat cu ele la concursuri de profil.

„Acum sunt însă foarte multe clase de matematică-informatică. Inclusiv în Năsăud, sunt două clase cu acest profil în două licee diferite care se află la zece metri distanţă. Atunci erau doar două, una la Beclean şi alta la Năsăud, şi noi (cei de la „George Coşbuc”) am rămas foarte impresionaţi de performanţele elevului Claudiu Falub. Era un moment în care direcţiunea din Năsăud era foarte atentă la felul în care îşi poate afirma valenţele de performanţă din atâtea decenii anterioare. În anul 1988, sărbătoream 125 de ani de la înfiinţare. Sigur că reparam clădirea, o înfrumuseţam, o dotam, dar elevii trebuia să fie elevii scoşi în faţă. A fost o vânătoare de viitori performeri în care a intrat între ţinte şi Claudiu Falub care a venit la noi în clasa a XI-a”, a spus profesorul Pleş.

Fostul director al liceului năsăudean îşi aminteşte că strălucitul elev Claudiu Falub a intrat într-o clasă de elită.

„În clasa în care a intrat fuseseră cu un an înainte şapte copii finalişti la olimpiade naţionale, toţi din aceeaşi clasă. A fost premiul I la olimpiada naţională de română, obţinut de actualul conferenţiar universitar Mihaela Ursa, premiul III la limba franceză obţinut de poeta Monica Salvan, era o clasă în care s-au strâns copii de valoare şi care au iubit studiul şi cercetarea. Ne bucurăm că a fost aşa. În perioada aceea, s-a pus foarte mare accent pe cultura generală, pe ceea ce numim interferenţa între ştiinţe şi greşit interpretată ca fiind interdisciplinaritate fiindcă se înţelege că, dacă colaborează profesorul de matematică cu cel de română şi vorbesc despre Barbilian, înseamnă că s-a făcut interdisciplinaritate. E o mare eroare fiindcă s-a făcut o ataşare de două discipline. Interdisciplinaritatea înseamnă că sunt mai multe ştiinţe care, într-o situaţie de învăţare, intervin cu specificul lor, dar una e şefa care rezolvă. Interdisciplinaritate nu înseamnă democraţie la nivelul cooperării între ştiinţe”, a mai spus prof. Gheorghe Pleş.

Fostul director a ţinut să-şi exprime satisfacţia că viziunea conducerii de atunci a dat rezultate în timp.

„Spiritul în care aceşti copii făceau performanţă se regăseşte împlinit în performanţele lui Claudiu Falub şi vreau să-i mulţumesc şi să îl felicit. De asemenea, vreau să-i dau şi o temă. De când făcea informatică cu mine nu a mai primit niciuna. Şi tema vine de la faptul că un absolvent de liceu din judeţul nostru a obţinut Premiul Academiei Române. Claudiu Falub este al şaselea din istoria liceului George Coşbuc care obţine un astfel de premiu. Unul dintre deţinători a absolvit în 1895 – Nicolae Drăgan, geograful din Salva – Tiberiu Moraru – în 1924, Dumitru Protase – singurul academician în viaţă dintre cei năsăudeni, 21 la număr – în 1946. În această galerie extraordinară mai intră şi Teodor Tanco – care a fost elev la noi. Dintre cei cinci, patru sunt membri ai Academiei Române, iar tema mea pentru Claudiu Falub aceasta este: Du-te mai departe!”, a spus profesorul Pleş.

Şcolile din zona Năsăudului au fost înfiinţate la iniţiativa împărătesei Maria Tereza în contextul mai amplu al organizării sistemului de învăţământ pe teritoriile regimentelor de graniţă româneşti.  După înfiinţarea în 1762 a Regimentului II Românesc de Graniţă Năsăudean, în 1764, 1766 şi 1770 au fost emise acte normative care reglementau organizarea învăţământului în graniţa militară, astfel, şcolile năsăudene au luat fiinţă prin contribuţia statului şi a grănicerilor.

Instituţia care poartă astăzi numele Colegiul Naţional „George Coşbuc” a luat fiinţă la 4 octombrie 1863, cu o singură clasă de 40 de şcolari, absolvenţi ai anului şcolar 1870-1871. Primul director al instituţiei a fost vicarul Grigore Moisil, viitorul preşedinte al Fondurilor Grănicereşti, cel care a dirijat spre instituţia şcolară majoritatea fondurilor financiare. Principala instituţie şcolară a ţinutului năsăudean avea ca instituţii şcolare precedente Şcoala Latino-Germană (1777), Institutul Militar (1784), Şcoala de Fete (1826) şi Preparandia (1859). Gimnaziul Grăniceresc Năsăudean se deschidea oficial la 4 octombrie 1863 – ca rezultat al Învoirii celor 44 foste comune grănicereşti.

De-a lungul timpului, instituţia de învăţământ năsăudeană va purta mai multe denumiri, dintre care, cea mai frecventă a fost Gimnaziul superior greco-catolic românesc din Năsăud (până în anul 1891); Liceul român grăniceresc din Năsăud (până în anul 1919); Liceul grăniceresc „George Coşbuc” (până în anul 1948); Scoala medie nr. 1 „George Coşbuc” (până în anul 1956); Liceul „George Coşbuc” (până în anul 1974); Liceul de Matematică-Fizică (până în anul 1990); Colegiul „George Coşbuc” (până în anul 2000); Colegiul Naţional „George Coşbuc” (din anul 2000 şi în prezent).  În data de 4 octombrie 1887 s-a depus documentul în temelia edificiului şi s-a sfinţit locul amplasamentului actual. La 4 octombrie 1888 s-a sfinţit şi predat beneficiarului edificiul actual. Elevii au folosit clădirea începând cu 11 mai 1889. În anul 1870 se înfiinţa societatea culturală a elevilor „Virtus Romana Rediviva” în care-îşi vor încerca talentul de creatori zecile de şcolari în frunte cu Coşbuc şi Rebreanu. Revista societăţii datează din anul 1784 şi se numea „Muza Someşană”.

Cristiana Sabău