Am citit cu atenţie raportul celor care i-au verificat pe „euroactivi”. Ştiţi ce spune? Că şi-au dat căruţe de bani ca să-şi umple conturile. În limbaj oficial, neregula s-ar traduce cam aşa „creşterea, nejustificată prin documente suport, a numărului de ore de muncă prestate de unii membri ai echipei de implementare a proiectului”. Să ne chinuim să-i ghicim pe cei care şi-au crescut nejustificat numărul de ore? Nu cred că merită efortul. Oricum se simt judecaţi pe nedrept, oropsiţi, iar acum că trebuie să facă rost de bani ca să-i returneze nu mai are rost să le mai punem încă un sac în cap cu cărbuni aprinşi.
Îmi vine să le plâng de milă cu lacrimi de crocodil. Veţi spune că nu am suflet. Da, nu am. L-am făcut ţăndări în ziua aceea în care i-am descoperit pe „euroactivi” în toată spendoarea lor rânjind către o lume întreagă de necăjiţi. Ştiu povestea cu unii care au furat mai mult, dar Codul Penal nu pedepseşte cantitatea, ci fapta. Nu contează cât iei, contează că iei şi mai ales în defavoarea cui. Una e să mănânci din platoul plin al bogatului, alta e să smulgi boţul de mămăligă din farfuria de lut a săracului. Eu cred că ei asta au făcut, metaforic vorbind, fireşte.
Ştiu că mulţi din echipa fantastică de proiect şi-au pierdut fotoliile călduţe pe care stăteau atât de comod, că alţii au renunţat la rujuri scumpe şi la haine de firmă, la plimbări în străinătate şi la cumpărăturile de la Milano. Da, ştiu, viaţa în ţara portocalie spre verde e grea. Bine aţi revenit la realitate! În cazul în care nu aţi aflat, sunt oameni care trăiesc cu 500 de lei, care nu au bani de întreţinere, de medicamente, de mâncare. Ei nu au „şansa” la „demnitate”? Dacă sunt cinstiţi şi corecţi au mai multe şanse decât voi, infinit mai multe. Poţi cumpăra orice cu bani, rochii, parfumuri, maşini, mai puţin demnitate.
Acum că povestea s-a terminat într-un fel sau altul, pot răsufla uşurată. Timp Online a fost o buturugă mică, neînsemnată, dar i-a răsturnat. Simt că am făcut ceea ce trebuie.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu