Saşii din Livezile s-au întors acasă. Ambasadorul Germaniei, la Wiesenfest

(FOTO) Saşii din Livezile, stabiliţi în diverse locuri din ţară şi străinătate, s-au întors acasă la cea de-a XV-a ediţie a Serbării câmpeneşti, organizată în această comună. Au venit să-i salute Excelenţa Sa Ambasadorul Germaniei Cord Meier-Klodt, Martin Bottesch – preşedintele Forumului Regional Transilvania, deputatul Ovidiu Victor Ganţ, dar şi fostul vicepremier Vasile Dâncu.

Începând cu ora 12.00, în Biserica Evanghelică Livezile a fost oficiată o slujbă de către părintele Johann Dieter Krauss, parohul Bisericii Evanghelice Confesiunea Augustană Bistriţa.

„E întotdeauna o bucurie când stranele bisericii se umplu cu oameni. Sunt veniţi şi din Neamţ, şi din Suceava, din Sibiu, dar şi din străinătate. Ne bucurăm să fim aici cu toţii. Saşii au fost pionieri în zonele locuite de ei. Au înfiinţat localităţi, vetre săteşti, au pus amprenta lor asupra locurilor unde au stat printr-un stil aparte de a construi casele, de a organiza ogrăzile, dar şi prin felul lor de a face ordine. Ordinea la saşi era sfântă, o ordine strictă, dar plină de dragoste”, a spus părintele Krauss.

Toma Hartig, preşedintele filialei Bistriţa-Năsăud a Forumului Democrat German: „Suntem la a 15-a ediţie a Wiesenfest. Acum o facem itinerantă. Încercăm să facem aceste serbări câmpeneşti în fiecare sat în care mai sunt saşi. Anul trecut, de exemplu, am fost la Jelna. Acum, la Livezile, avem oaspeţi din Bucureşti, Bacău, Bucovina, Ungaria din Austria. Cei mai mulţi trăiesc în Germania şi Austria. Au venit mai puţini acum fiindcă, în 4-6 august, la Sibiu e Întâlnirea saşilor de pretitutindeni. Acolo vin saşi din Canada şi America. În 2010 a fost la Bistriţa şi în 2019 vrem să o găzduim din nou. Pentru noi, saşii, aceste întâlniri sunt foarte importante. Noi suntem ultimii mohicani care trebuie să păstrăm tradiţiile săseşti, cultura germană şi sunt ocazii unice unde ne întâlnim şi mai socializăm. Am rămas atât de puţini, încât ne cunoaştem toţi etnicii germani din toată ţara”.

Johann Meinhardt (90 de ani) este unul din saşii care a fost obligat să îşi părăsească locurile natale. „La 17 ani, am plecat de aici. Am fost 50.000 de suflete în 48 de ore. Am mers cu căruţele sau pe jos de aici până în Austria apuseană. Eu am plecat cu părinţii, cu trenul, şi am ajuns lângă Berlin. De meserie am fost cizmar şi am lucrat în fabrică acolo încă de a doua-treia zi după ce am ajuns acolo. După 6 săptămâni, m-au recrutat şi am fost militar în Berlin. Am fost pe linia întâi de două ori, am fost prizonier şi am fugit din partea de est spre vest şi am fost prizonier la americani ca să nu cad la ruşi. Nu numai eu, mai mulţi, cu camioanele. Eu am venit după doi ani acasă. Au mai venit foarte puţini. În unele comune nu a mai venit nimeni. La Livezile au venit în jur de 20 de familii din 1600 de persoane. Asta a fost”.

Despre „Tragicul destin al saşilor din judeţul Bistriţa-Năsăud la sfārşitul celui de-al doilea război mondial şi īn anii comunismului”, un studiu de prof. Viorel Rus, puteţi citi AICI. 

Pentru sărbătoarea sașilor a fost pregătit un spectacol susținut de fanfara „Harmonie” a Forumului German Bistriţa, corul „Liedertafel” din Rădăuți, formaţia de dansuri săseşti „Regenbogen” din Bistriţa, formaţia de dansuri săseşti „Goldregen” din Reghin, grupul vocal-instrumental „Edelweiss” din Piatra Neamţ, formaţia vocal-instrumentală germană „Zwei mai Zwei” din Bacău, formaţia de dansuri maghiare „Boróka” din Ungaria, ansamblul folcloric „Nunta Zamfirei” din Livezile.