(FOTO) Sașii din lumea întreagă se adună zilele acestea la Bistrița unde are loc a 29-a Întâlnire a Sașilor de pretutindeni. Primii au sosit cei care au plecat din Bistrița și din localitățile învecinate, mai ales din Livezile.
Au venit mai repede să-și vadă prietenii, foștii colegi și locurile natale pe care le-au părăsit în urmă cu decenii. Am stat și noi de vorbă cu unii dintre ei care, cu lacrimi în ochi, ne-au spus ce îi aduce acasă.
”Eu m-am născut aici și am locuit aici 30 și ceva de ani. Când am plecat, un ochi mi-a plâns, unul mi-a râs. Dincolo, în Germania, era familia, aici a rămas orașul. Noi, sașii, suntem prin toată lumea. În țările unde ne-am stabilit, am avut și unii mai au serviciu, familie, nu are nimeni timp să ne întâlnim, aici, în țară, ne mai întâlnim cu colegi de școală, cu prieteni. Data viitoare nu știm dacă va mai exista, dacă ne va mai permite sănătatea să mai venim. Acum e bine că avem Facebook, internet, înainte cine avea timp să scrie scrisori? Bistrița mi se pare foarte mare, sunt multe locuri necunoscute pentru mine. Peste tot se schimbă lucrurile. După 40 de ani, multe s-au făcut. În oraș sunt multe străzi făcute chiar mai bine ca la noi. Mi-ar plăcea să trăiesc acum în România, dar inima mi-este în Germania fiindcă acolo e familia mea. Mi-ar plăcea să mă întorc pentru oraș, pentru frumusețea lui, dar dincolo sunt copiii și nepoții. Din păcate am uitat mult din limba română fiindcă nu prea mai am cu cine vorbi. Copiii au fost mici când am plecat și nu mai știu limba, așa că nu prea mai am cu cine vorbi”.
”M-am născut la Bistrița în 1929 și am trăit până în 1969 în acest oraș. Apoi, am emigrat în Germania. Am lucrat acolo 20 de ani, iar de 30 de ani sunt pensionar. Când am plecat am crezut că nu voi mai vedea niciodată Bistrița, dar timpurile s-au schimbat, iar azi vin cu multă plăcere în orașul meu natal. Bistrița pentru mine este numai cea înconjurată de zidurile medievale. Acela a fost orașul meu natal. Ceea ce e în jur e străin. Pentru mine, dealurile din preajma Bistriței și munții sunt fosta mea patrie. Vin cu mult drag aici din an în care să văd pași care se fac spre bine și mă bucur”.
”Am plecat de 45 de ani, dar nu am uitat limba română. Venim pentru că aici ne-am născut, aici am crescut și ne amintim foarte plăcut de locul acesta. Ne place ce s-a făcut și că s-a păstrat din arhitectura veche”.
”Venim din când în când la Bistrița fiindcă mai avem colegi de clasă care au învățat cu noi la secția germană. Ei erau români, dar au studiat cu noi. Am păstrat legătura cu ei, iar când vorbesc despre asta chiar mă emoționez. Vom avea și o revedere la școală. Și soțul meu e bistrițean și venim cu mare drag acasă. Eu am plecat la 17 ani, dar îmi amintesc foarte multe”.
”Eu sunt din Livezile. Am vrut să vedem casa în care am stat, am mers și prin țară. România e foarte frumoasă, dar mai e de lucru. Bistrița și Livezile sunt altfel de cum le-am cunoscut”.
”Am venit să-mi întâlnesc prietenii și să-mi văd patria mea natală. Eu sunt din Livezile. Acum locuiesc în Germania. Am trăit aici 25 de ani. Îmi pare rău că ne-am părăsit patria. La Livezile a rămas biserica, a rămas satul, cimitirul unde sunt înmormântați toți, străbunicii noștri. Nu am avut de ales fiindcă toți au plecat. Dacă pleacă vecinul, sora, cumătrul, ce să mai alegi? Ce ați alege dumneavoastră? A plecat tot satul. Eu simt că România e patria mea: 25 de ani rămân în inimă și în amintire. Mă gândesc la anii de școală, la colegii de școală. Sentimentele acestea mă copleșesc. Acum, după 40 de ani, vin amintirile. Ne e dor”.
”La Bistrița s-a mai ținut această reuniune și acum nouă ani. Suntem cu biserica în șantier, dar poate că se potrivește motto-ul acestei întâlniri: Împreună comemorăm și construim! Ne vom întâlni la slujbă într-un șantier, ceea ce nu e impropriu pentru că la această biserică s-a construit sute de ani. Sperăm să încapă toată lumea, e cam curent în biserică, bate vântul prin vitraliile distruse. Sperăm să ne apropiem unii cu alții și să avem un timp frumos împreună. Vin sași de pretututindeni, din Germania, din Austria, nu știu dacă și de peste ocean. Bistrița, fiind la marginea Transilvaniei, nu vor fi 13.000 de sași ca la Sibiu, dar ne bucurăm că nu ne uită și ne simțim incluși în comunitatea lor. Ne bucurăm că ne vizitează și ne dau sentimentul că suntem parte din ei.
Eu cred că ei vin și pentru că au pierdut o dată patria în 1944 când au fost evacuați. Mai târziu au plecat și din proprie inițiativă pentru a fi laolaltă familiile. Rădăcinile nu le poți tăia. Ele rămân acolo unde ai crescut, unde te-ai dezvoltat și unde ai devenit ceea ce ești. Patrie ai numai una. Unii vorbesc de o nouă patrie în Germania sau Austria, dar eu nu cred. Patria rămâne cea în care a fost așezat leagănul tău”, a spus Johann Dieter Krauss, preot paroh Biserica Evanghelică Confesiunea Augustană.
Vineri 20 septembrie, de la ora 17.00, la Palatul Culturii a fost programat vernisajul expoziției de pictură Gustav Gross din Tărpiu (1929-2014), un moment muzical (”Fraternitate”) și prezentarea cărții ”Amintirile maistrului marochiner Arthur Wollmann din Bistrița și Sebeș (1906-2001)”.
Sâmbătă 21 septembrie, după deschiderea standurilor de artă populară (ora 10.00, Piața Centrală) va avea loc o slujbă festivă la Biserica Evanghelică (ora 11.00), oficiată de ”un preot-surpriză”.
La 12.30 începe parada portului popular pe traseul Piața Centrală – str. Dornei – pietonal Liviu Rebreanu, urmată de un program artistic.
După-amiaza, începând cu ora 15.00 – prelegere festivă, decernarea medaliei Honterus și prezentarea întregului poștal ”100 de ani de la aderarea saşilor la România” la Palatul Culturii, iar de la ora 17.00 o ceremonie de comemorare a exodului sașilor din Transilvania de Nord acum 75 de ani (monumentul din Piața Dominicană).
De la ora 19.00 este programat un concert extraordinar al orchestrei din orașul înfrățit Wels (Austria), la Palatul Culturii.
Duminică 22 septembrie: slujbă la Biserica Evanghelică (ora 10.00) și concert de fanfară la foișorul din Parcul Municipal (ora 15.00). În aceeași zi, sașii originari de pe aceste meleaguri vor merge să viziteze localitățile natale.
Pentru sași vor fi organizate diferite momente artistice (vineri seară – balul sașilor, cântă Trio Saxones +, sâmbătă seară – Fanfara din Traun, duminică seară – Helmut Kasper) și în pavilionul de evenimente montat în Piața Centrală, acolo unde participanții vor lua și masa.
Exact pe sentimentalisti d-astia blajini se bazeaza banditii care s-au perindat timp de 30 de ani la „butoane”.
Oricât de tare i-ar fura, batjocori si le-ar trage-o ei aici se simt acasa.
Si apoi ne miram de ce soarta cruda am avut parte când pe noi de fapt nu ne duce capul sa ne schimbam mentalitatea.
Avem bistrițeni urmași
Ai celor ce vindeau sași.
Cei plecati sunt acum in marea lor majoritate pensionari.
Nu vorbim de niste oameni in floarea varstei.
Dar de venit vin destul de des si mai cheltuie niste bani pe aici.
Si romanilor plecati le e dor de meleagurile natale, dar foarte putini sunt cei care se intorc si si mai putin investesc in tara…
Multumim ca veniti ,respect celor care nu au uitat de unde au plecat .ar trebui sa multumim majoritatea cei de la tara ,bunicii nostri au intrat pe toate gata in casele abandonate de sasi
Sentimentalisme ieftine. Cand a fost greu, au plecat. Acum cand s-au mai indreptat lucrurile, cat de cat, le este dor de Romania. Daca le este asa de dor de Romania si regreta ca au plecat, de ce nu s-au intors sa traiasca aici mai devreme, acum 10-15 ani. De ce nu isi conving odraslele din vest sa investeasca in locurile de care le este asa de dor si regreta ca au plecat. De ce nu ii conving sa se mute cu totii in Romania. ….. Praf in ochi pentr pro…..
Esti negru pe dinauntru de ura cu comentariul ala :))))))
Ti-e CIUDA ca nu au ramas cu tine in tara sa manance salam cu soia, nu ? Ti-e ciuda ca nu au ramas sa voteze PSD pentru un kil de zahar si unul de ulei, nu ?
Mare e gradina Domnului …..