Secţiunea de artă sacră de la Seminarul Ortodox de Medicină şi Teologie, un succes

Suferinţă, jertfă şi pătimire – ipostaze plastice şi iconografice ale artei creştine

Sub patronajul D-lui Profesor Dr. Mircea Gelu Buta, cel de-al XIV-lea Seminar Ortodox de Medicină şi Teologie de la Bistriţa, organizat în perioada 11-12 mai 2015, a inclus secţiunea de Artă Sacră, intitulată „Suferinţă, jertfă şi pătimire – ipostaze plastice şi iconografice ale artei creştine”, care a reprezentat şi în acest an o prezenţă polivalentă şi distinctă atât prin tematica propusă şi prezentată, cât şi prin expoziţia de icoane a studenţilor şi masteranzilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Cluj, coordonată de Conf. Univ. Dr. Marcel Muntean, expoziţie vernisată în prima zi a manifestării.

Devenită deja tradiţie, manifestarea a adus înaintea invitaţilor prinosul de credinţă şi moştenire a icoanei specifică ariei transilvane şi nu numai. Icoanele pe sticlă, pe lemn şi gravurile au avut drept tematică: chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului şi al sfinţilor.

În aceeaşi atmosferă de sărbătoare s-a vernisat şi expoziţia de pictură a medicului artist Petru Damir, de către Prof. Dr. Dan Dumitraşcu, Prof. Dr. Marcel Lupşe, Prof. Univ. Constantin Măruţoiu, aceasta aducând iubitorilor de frumos câteva pânze ce au avut drept subiect Sfântul Munte Athos. Ele s-au grupat sub egida unui demers plastic cu conotaţii îndreptate către o viziune îndatorată atât suprarealismului, cât şi expresionismului.

În registrul prezentărilor din cadrul seminarului, dintre cele 22 de prelegeri anunţate şi o parte susţinute, s-au diferenţiat câteva ce au reliefat importanţa teologică şi iconografică a temei Răstigirii Mântuitorului, a muceniciei sfinţilor, precum şi acelea ce s-au concentrat în sfera conservării-restaurării a patrimoniului mobil şi imobil, specific artei bisericeşti.

Tema sacrificiului Fiului lui Dumnezeu a fost amplu istorisită de câţiva referenţi de specialitate, fiind secondată de un bogat material iconic.

Evoluţia iconografică şi plastică a fost surprinsă pe parcursul transformărilor survenite în sfera artei sacre, cu precădere concentrându-se între dialogul dintre icoană şi tabloul religios, fapt dezvăluit în prezentarea Prof. Marcel Muntean, intitulată Răstigirea – ipostaze iconografice în pictura răsăriteană şi apuseană. Iisus pictat viu pe cruce şi înveşmântat în colobium, Iisus redat mort pe cruce, având doar perizoma (perizorium), sunt, poate, cele mai relevante imagini pe care le întâlnim în artă începând cu cel de-al V-lea, respectiv cel de-al VI-lea secol. Ne referim la relieful de la Biserica Santa Sabina de la Roma şi la celebrul Evangheliar al lui Rabbula de la Florenţa. Întreaga evoluţie ulterioară a iconografiei Răstignirii va fi marcată de aceste exemple, autorul propunând o succesiune alternativă ce a privit subiectul până în zorii Renaşterii.

Cu aceeaşi dorinţă de a supune atenţiei publicului principalele evenimente ale patimilor lui Iisus, D-l Alin Trifa a susţinut prelegerea – Patimile Domnului în frescele Bisericii Sf. Nicolae Orfanul din Tesalonic. Realizate în cel de-al XIV-lea secol, frescele acestui lăcaş de cult se impun prin claritatea, frumuseţea şi expresivitatea stilului specific picturii macedonene.

Cu o vădită aplecare spre icoanele pe sticlă, D-na Ioana Rustoiu a prezentat lucrarea Scenele patimilor în icoanele pe sticlă transilvănene, referindu-se la aspectele reprezentative formulate plastic în această tehnică de pictură.

Alăturarea registrului tematic sacrificial cu cel de slavă ori înlănţuirea episoadelor pătimirii lui Hristos într-o singură icoană de tip hagiografic au constituit principalele direcţii de cercetatre ale distinsei doamne.

Tema suferinţei lui Hristos a fost regăsită şi în domeniul restaurării-conservării, unde părintele Siluan Timbuş a prezentat un caz rar întâlnit în arta specifică picturii bisericeşti din Răsărit: Iconostasul unei biserici dispărute. Un caz atipic din secolul al XVIII-lea: Săraca, com. Panticeu, jud. Cluj. Momentele premergătoare actului suprem al Crucificării au fost înregistrate cu aplomb pe iconostasul de lemn al bisericii.

De asemenea, D-l Marin Coteţiu a prezentat o prelegere intitulată: Restaurarea icoanei împărăteşti Iisus Hristos, Ţara Făgăraşului, începutul secolului al XIX-lea. Icoana datează din anul 1810, fiind realizată pe lemn şi face parte din iconostasul Bisericii Sfânta Treime din satul Mândra, judeţul Braşov. Refacerea adeziunii stratului pictural exfoliat şi consolidarea suportului lemnos fragilizat au reprezentat priorităţile demersului de restaurare, autorul expunând şi metodologia principalelor operaţiuni de restaurare.

Cu o intensitate de a restabili actul semnificativ al restaurării s-a impus şi lucrarea susţinută de Prof. Univ. Constantin Măruţoiu, care a fost coordonatorul a două teme: Analiza materialelor constitutive ale uşilor împărăteşti de lemn din localitatea Aşchileul Mic şi Investigarea interdisciplinră a unei icoane pe lemn Răstignirea din secolul al XVIII-lea.

Periplul iconografic al protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, a fost amplu reliefat printr-o serie de imagini ce aparţineau Evului Mediu şi Renaşterii, în mod special fiind expus de către Prof. Dr. Marcel Lupşe – Izgonirea din Paradis – ipostaze iconografice din arta occidentală sec. XV-XVI. Prezenţa simbolică a lui Dumnezeu cu chipul Celui Vechi de Zile, dar şi a temei în raport cu alte redactări din creaţia lui Fra Angelico ori Bosch au înlesnit pătrunderea acestei teme, subliniindu-se o posibilă evoluţie plastică – relevantă.

Considerăm că aceste câteva exemple sunt favorabile în sensul unui demers ascendent din punct de vedere tematic şi al adâncimii ideilor expuse, precum şi al actualităţii procesului dintre medicină – teologie – artă plastică.

Suntem încredinţaţi că apariţia cât mai grabnică a volumului XIV „Medicii şi Biserica”, cu lucrările prezentate în extenso, va reprezenta un beneficiu pentru iubitorii de ştiinţă, medicină, religie, artă etc.

Marcel Muntean, mai 2015