O tradiție veche de sute de ani – șezătoarea – practicată de femeile de la țară în postul Crăciunului când coseau, țeseau sau torceau lână la casa uneia dintre ele în timp ce cântau colinde, este reînviată în satul Arcalia de preotul Ovidiu Toma și de soția sa, dr. Oana Toma.
De Ziua Națională, femei de toate vârstele, adolescenți și copii, s-au strâns în Biblioteca Arhimede din centrul satului Arcalia unde au depănat amintiri despre șezătorile de altădată despre care multe au aflat de mame sau bunici, în timp ce mâinile nu le stăteau o clipă. Unele decupau material pentru confecționat decorațiuni, altele coseau, altele îi învățau pe cei mici cum să facă.
”Când am amenajat acest spațiu – Biblioteca Arhimede – l-am conceput nu ca pe un depozit de carte, ci ca pe un spațiu în care toate energiile creative și constructive din sat să se întâlnească, iar rezultatul să fie de folos pentru toată suflarea. Toate activitățile noastre au în subsidiar socializarea, chiar dacă inițial ne propunem să cultivăm anumite obiceiuri pe cale de dispariție. Încă ne bucurăm de prezența în comunitate a unor oameni care au trăit în perioada în care șezătoarea era un laitmotiv în comunitate. Noi încercăm să recuperăm acea atmosferă. Sunt oameni care încă mai au ceva de povestit, mai au ceva de spus și toate aceste momente din jurul unei cești cu ceai sau a unei farfurii cu gogoși sau a unor lucruri de mână, toate acestea vin să sudeze comunitatea”, a spus părintele paroh Ovidiu Toma, inițiatorul acestor întâlniri.
Cu modestie, preotul spune: ”Rolul meu a fost minim aici. Eu particip în calitate de preot, le vorbesc despre Hristos, despre Biserică și le propun anumite lucruri. Dacă oamenii răspund prezent, înseamnă că așteptau să răspundă prezent, iar aceste energii, această intenție de socializare, de comuniune, exista în stare latentă. Lucrurile se întâmplă datorită voluntarilor din Arcalia adunați în jurul proiectului Biblioteca Arhimede. Aici e contribuția mea. Sunt fascinat de personalitatea marelui Arhimede și am considerat că denumirea e potrivită pentru un spațiu în care ne dorim să ne dezvoltăm. Voluntarii s-au recrutat din rândurile persoanelor active profesional, dintre cei care nu aveau altă activitate și au dorit să se implice pentru a face ceva pentru comunitate și din rândurile adolescenților care au așteptat o astfel de oportunitate, să fie activi și să devină parte din acest proiect. Apoi, mai sunt cei care vin și ne susțin, creditorii mei, care nu mă creditează neapărat financiar, cât mai degrabă cu votul lor de încredere: au investit în acest proiect, au venit și au împărtășit din pasiunile lor, ne-au ajutat să ne dezvoltăm”.
În timp ce trecea pe la mesele unde ieșeau minuni din mâinile femeilor, părintele nu îi scăpa din ochi pe adolescenți cu care lucrează intens în această perioadă să pregătească o piesă de teatru care va fi prezentată, la Târgul de Crăciun din 21 decembrie, ora 15.00, unde vor fi vândute toate ornamentele la care se lucrează la șezătorile de la Arcalia.
”În lumea aceasta în care trăim noi, creierul nu se mai odihnește și aceasta este una dintre problemele societății. Creierul trebuie să fie relaxat. Tot ce facem cu mâinile ajută mult mintea în dezvoltare și în relaxare. De aceea, noi încurajăm lucrul de mână. Acum, copiii nu prea mai au manualitate. E un semn că se schimbă ceva. Folosim tehnologia foarte mult, nu mai reciclăm, nu mai coasem, nu mai băgăm ața în ac, iar în șezătorile pe care le organizăm aici încercăm nu numai să adunăm comunitatea, să socilizăm, ci și să ne relaxăm creierul”, ne-a spus dr. Oana Toma, neurolog.
Ca de fiecare dată, Târgul de Crăciun de la Arcalia va avea scop caritabil. Banii adunați din vânzarea ornamentelor vor fi dăruiiți, cu generozitate, unor copii buni la învățătură, dar pe care familiile nu își permit să îi trimită la școală. Comunitatea îi va susține cu burse ca să își continue traseul educațional.
Demult , demult , in vremuri apuse , parintele preot (popa , cum se spunea) era alaturi de invatator unul dintre stalpii comunitatii. Astazi , din pacate , prea arareori , se intampla ca un preot sa se implice activ in viata comunitatii. Cu atat mai laudabila este initiativa acestei tinere familii , d-l parinte si d-na preoteasa (medic eminent in “civilie”) care nu-si au radacinile in zona. Un bun exemplu de urmat , si-n alte locuri.
Un exemplu minunat! O familie frumoasă! La cat mai multe astfel de știri! Felicitări și multă sănătate!
Întregul comportament învățat se bazează pe imitarea unui model:așa învățăm să vorbim,să ne spălăm ,să citim.,să ne adresăm cuiva.Știu că preotul Toma nu a spus de pe amvon :iubiți credincioși se cuvine să ținem orânduialã în jurul casei ci a ieșit în fața casei și a rânduit,a curățat ,a spoit cu var.Și a tăcut.Enoriașii doar l_au imitat.
Așa a făcut educație blândă și respectuoasă enoriașilor din parohie.
Căci nu e așa ,omul sfințește locul?!!!
Felicitări familiei Toma, doamnei preutese şi domnului preot. Ce oameni simpatici şi angajaţi în activităţile culturale şi de ajutor în comunitatea satului. Involvaţi şi un exemplu positiv
pentru fiecare creştin din Arcalia. Admiraţia şi respectul meu pentru acest angajament. Şi eu m-am născut în Arcalia, pe Strada Baltă. Urmăresc din depărtare evenimentele ce se petrec în Arcalia. Mă bucur cînd citesc că se reîntorc şezătorile, mă bucur că ín Arcalia se joacă din nou teatru. În anii 1960 Arcalia era reprezentată la fiecare concurs cu o piesă de teatru cu cãntec şi veselie. Tineretul a fost cultural peste tot şi cu multă dragoste învolvat. Îndrumaţi erau de învăţătorul Ciocan, de ínvățătorul Mireşan. Mă bucur pentru Arcăleni că au un păstor aşa lateral cu multe idei positive şi creative. Mult spor şi putere şi în viitor. Vă salută pe toţi Kati din Germania. Pentru mine Arcalia este de neuitat!