Tradiții vechi de intrare în noul an, păstrate într-un sat din Bistrița-Năsăud

În Budacu de Sus, în Dâmbă, localnicii s-au întâlnit să celebreze intrarea în noul an, alături de mascați și călușari. Pentru ca obiceiurile, vechi de sute de ani, să fie păstrate în acest sat, localnicii vor să facă un fond special de susținere a celor care le practică.

Parada mascaților are origini pre-creștine, reprezentând lupta dintre bine și rău. Măștile sunt fabricate din pânză, blană, lemn, coarne și sunt împodobite cu panglici multicolore, bucăți de sticlă colorată, oglinzi, etc.

Jocul căluşarilor este de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, când românii erau oprimaţi ca naţie. Acest dans era un motiv prin care puteau să-şi păstreze cu înverşunare portul sau să poarte simbolul tricolor, deci un prilej de perpetuare a identităţii naţionale. În perioada interbelică, la Budacu de Sus, formaţia de căluşari a fost coordonată de dascălul Botârlă, care a continuat activitatea şi după război. Apoi practicarea acestui dans a fost întreruptă, până în anul 1978, când doi dascăli inimoşi, Stejerean Ionel şi Ianul Toader au umblat pe la bătrânii satului şi au reuşit să înveţe ei înşişi şi apoi să repună în scenă acest dans. Dovadă că acest dans are o mare vechime la noi sunt unele nume de familii de aici: „Căluşar” sau „Căluşeri”.

”Căluşarul” din Budacu de Sus s-a remarcat întotdeauna prin numărul mare de participanţi, copii şi tineri. ”Căluşarul” original cuprindea : marşul, salutarea, apoi era structurat pe trei părţi, fiecare cu melodia specifică. Fiecare parte a dansului are figuri diferite, cât şi treceri între figuri numite „preumblate”. În total dansul cuprindea 24 de figuri, fiecare având denumire sa: „Sus acum”, „Vârf-călcâi”, „Întoarcerea”, „Trecerea”, „Ciupăruşa”, „Forma berbecului”.

Și în acest an, călușarii au mers cu Plugușorul de Sfântul Vasile.