Pe un cățel scăpat din adăpostul pentru câini comunitari din Bistrița odată cu prima tranșă de eliberați l-a apucat oboseala.
Grivei nu mic de statură, nu știm dacă e deparazitat, castrat și vaccinat, dar avem o certitudine: e blând. Așadar îndeplinește măcar unul din criteriile de eliberare din adăpost și credem că acesta este motivul pentru care, în loc să păzească vreo curte, stă de veghe în stradă.
Dacă aveți și voi astfel de fotografii, nu ezitați să le postați la rubrica „Știrea ta”.
Pacat ca bistritenii, de fapt romanii in general, nu sunt iubitori de caini ci trec pe langa ei cu indiferenta ca si cum sunt niste obiecte, o bucata de lemn, nu fiinte care simt durere, foame, nevoie de afectiune …si asta in cel mai bun caz….daca ar putea i-ar elimina de tot mai degraba decat sa le dea un rest de mancare zilnic si un bol cu apa, sa ii sterilizeze si sa-i lase sa moara de moarte buna cand le va veni vremea, iar pana atunci sa ii trateze cu „omenie”. In Romania sa spui asa ceva suna exagerat, trebuie sa ne uitam pe Animal Planet ca sa credem ca exista grija si iubire fata de animale.
Privirea acestui catel m-a induiosat. S-a speriat, saracul, dupa ce am incercat sa-i mai fac o fotografie. Uitati-va ce ochi are, mi se rupe sufletul.
Intr-adevar, ti se rupe sufletul. Dar nu trebuie sa te mire ca s-a speriat usor sau ca are ochii aceia tristi, cainele acesta e un caine traumatizat, iesit din adapost, unde a fost ingradit intr-o celula si intoxicat de mirosul propriilor dejectii, unde nu este un eveniment sa fie batuti de „ingrijitorii” lor; bine ca ii elibereaza macar!
Oricum, ce privire ar putea sa aiba cand, probabil, nu a cunoscut niciodata cum e sa aiba atentia cuiva care sa ii vorbeasca, sa se joace cu el, sa ii ofere hrana si o mangaiere, sa simta ca e in grija cuiva. El e al nimanui.