Potrivit Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, evoluţia teritorial administrativă a Transilvaniei în perioada modernă a dus la mutaţii succesive, ţinând cont de particularităţile istorice ale provinciei.
Pentru teritoriul actualului judeţ Bistriţa – Năsăud, s-au întrepătruns zone de locuire şi spiritualitate ale saşilor, maghiarilor şi românilor. De aceea şi structurarea administrativ – teritorială, va fi influenţată de acestea. Vor rezulta astfel, forme specifice de organizare caracteristice populaţiilor de aici: districtul pentru populaţia săsească; districtul sau administraţia militară (în timpul graniţei militare), pentru populaţia românească.
O stabilizare pe baze moderne, şi în acelaşi timp, o unificare administrativă se va realiza prin Legea XIII/1870, care va crea instituţiile de organizare, comitetul municipal şi comunele grupate în două categorii: mici şi mari; Legea XXXIII/1871, completată cu Legea I/1877, care au pus bazele comitatului unit Bistriţa – Năsăud.
Organizarea definitivă a municipiilor se va stabili prin Legea XXI/1886, când comitatul Bistriţa – Năsăud a fost declarat municipiu. Comitatul, în calitate de municipiu, lua măsuri în mod independent, în treburile şi afacerile interne, privind teritoriul pe care-l administra, emitea hotărâri şi întocmea statute şi regulamente şi urmărea aplicarea acestora.
Comitatul municipal reprezenta autoritatea supremă a comitatului alcătuit din membri aleşi şi de drept , pe baza censului pe care–l plăteau. În cadrul adunărilor generale (bi-anule) se dezbăteau problemele importante ale comitatului, problemele de mai mică importanţă erau rezolvate de comisia permanentă. Alte comisii se constituiau pe domenii de activitate: comisia centrală administrativă, de judecare a delictelor silvice, comisia permanentă de verificare.
Funcţionarul de rangul cel mai înalt era comitele suprem, reprezentantul puterii centrale în teritoriu; alături de acesta mai erau: vicecomitele, cu atribuţii importante în administraţie, şi funcţionari: centrali şi externi.
În 1876 la înfiinţare, comitatul a fost împărţit în 6 cercuri: Năsăud,
Rodna, Beşineu, (cu reşedinţa în Bistriţa), Iad (Livezile cu reşedinţa în Bistriţa), Prundu – Bârgăului şi Şieul Mare (cu reşedinţa în Buduş). În anul 1877, cercul Prundu – Bârgăului a fost desfiinţat, localităţile ale fiind trecute la cercurile: Năsăud, Rodna, Iad (Livezile). În anul 1888 s-a rearondat comitatul, împărţindu-se în 4 cercuri: Năsăud, Rodna, Iad (Livezile), Beşineu (Viişoara),- ultimele două cu reşedinţa în Bistriţa.
Această împărţire rămâne în vigoare până la unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918. Vasta operă de integrare a Transilvaniei în cadrele statutului naţional unitar român s-a materializat şi prin atenţia acordată administraţiei publice. Prin Decretul nr. I al Consiliului Dirigent, se stabilea că: legile, ordonanţele şi statutele legale de mai înainte, emanate înainte de 18 octombrie 1918, rămân în interesul ordinei publice şi pentru a asigura continuitatea de drept, în vigoare, în mod provizoriu, până la alte dispoziţii, „ la articolul 3 se preciza că „ limba oficială în serviciile publice este limba română”.
Prin Decretul nr. II „despre funcţionarea în mod provizoriu a serviciilor publice administrative”, se stabilea modul de organizare provizorie a administraţiei publice, pe baza legilor maghiare din 1886 ( nr. XXIII ); astfel
erau organizate comune (mici şi mari); oraşe cu magistrat şi oraşe municipii, acestea din urmă servind ca model şi pentru comitat.
Prin Decretul nr. IV, Consiliul Dirigent a stabilit denumirile româneşti în administraţie, astfel : a) pentru circumscripţiile administrative, în loc de comitat (Varmegye, megye) – judeţ: în loc de cerc (jaros) – plasă; în loc de oraş cu magistrat (rendezet tanacsu)- oraş cu consiliu. b) pentru funcţionarii administrativi; în loc de comite suprem (foispan) – prefect; în loc de vice – comite (alispan)- subprefect; în loc de notar (comunal, cercual) – secretar.În 1919, a fost instalat primul prefect român în judeţul Bistriţa-Năsăud în persoana lui Gavril Tripon; treptat, au fost preluate serviciile fostului comitat şi s-au pus bazele administraţiei româneşti.
În perioada următoare s-au discutat diferite propuneri de organizare administrativă, ele s-au concretizat în prevederile „ Legii pentru unificarea administrativă” din 14 iunie 1925, care anulează prevederile mai vechi, valabile în Transilvania.
Potrivit acestei legi, teritoriul ţării a fost împărţit în : judeţe, plase, comune urbane şi rurale. În anul 1926, fostul judeţ a primit denumirea de Năsăud şi a fost împărţit astfel: 2 comune urbane: Bistriţa (reşedinţă) şi Năsăud (comună urbană nereşedinţă), 110 comune rurale împărţite în 6 plase: Bârgău (18 localităţi), Lechinţa (30 localităţi), Mocod (14 localităţi); Năsăud (15 localităţi); Rodna (11 localităţi); Şieu (23 localităţi).
În acelaşi timp, prin Decretul – regal nr. 2465/25 septembrie 1925, s-a schimbat denumirea veche la 44 de localităţi din judeţ, acestea primind noi denumiri acomodate toponimiei româneşti.
1. Beşineu este actuala Viişoara,
2. Bileag – Domneşti,
3. Blaşfalău de Jos – Blăjenii de Jos,
4. Blaşfalău de Sus – Blăjeni de Sus,
5. Borgobistriţa – Bistriţa – Bârgăului,
6. Borgojoseni – Josenii – Bârgăului
7 Borgomijloceni – Mijlocenii – Bârgăului
8 Borgomureşeni – Mureşenii – Bârgăului
9 Borgoprund – Prundu – Bârgăului
10 Borgorus – Rusu – Bârgăului
11 Borgosuseni – Susenii – Bârgăului
12 Borgotiha – Tiha – Bârgăului
13 Budacul Român – Budacul de Sus
14 Budacul Săsesc – Budacul de Jos
15 Cepan – Cepari
16 Dumitrea Mare – Dumitra
17 Ferihaz – Albeştii Bistriţei
18 Fiscut – Sălcuţa
19 Friş – Lunca
20 Galaţi – Galaţii Bistriţei
21 Hordou – Coşbuc
22 Măgura – Măgura Ilvei
23 Neţ – Neţeni
24 Nimigea Română – Nimigea de Sus
25 Nimigea Ungurească – Nimigea de jos
26 Nuşfalău – Mărişelu
27 Orheiu – Orheiul Bistriţei
28 Pintic – Slătiniţa
29 Plai – Suplai
30 Poiană ( Sâniosif) – Poiana Ilvei
31 Poieni – Poienile Zăgrii
32 Rebra Mare – Rebra
33 Rodna Nouă – Şanţ
34 Rodna Veche – Rodna
35 Runc – Runcu Salvei
36 Sângerorgiul Săsesc – Sângeorzul Nou
37 Sângeorzul Român – Sângeorz – Băi
38 Şieu Mare – Şieu
39 Şimotelnic – Simioneşti
40 Şirling – Cucutenii pe Şieu
41 Şomfalău – Sărata
42 Tradam – Jidoviţa
43 Uifalău de Sus – Satu Nou
44 Uifalău Săsesc – Corvineşti
Sursa informaţiilor este pagina web a Arhivelor Naţionale, fotografia este din colecţia Marius Telceanu şi Ştefan Vermeşan.
Adaugă comentariu