Gabriel Croitoru, violonistul care are privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu supranumită „Catedrala”, pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispoziție și aflându-se în patrimoniul Muzeului Naţional „George Enescu”) şi pianistul Horia Mihail vor cânta în anul Centenarului şi la Bistriţa. Programul recitalului este şi de această dată unul plin de plăcute surprize, din care nu lipsesc acele piese de mare popularitate pe care cu toții „le-am auzit cândva”.
Concertul extraordinar are loc duminică 16 septembrie, ora 19.00, la Sinagoga Bistrița.
A trecut peste un secol de când Geroge Enescu străbătea ţara în timpul Primului Război Mondial alături de vioara sa, pentru a-şi duce muzica către cei bolnavi, răniți în război, oameni aflați în necazuri și nevoi.
Din anul 2012, același instrument, grație altruismului lui Gabriel Croitoru, violonistul care a câștigat prin concurs dreptul de a cânta la „Catedrala”, cum este denumită celebra vioară construită de marele Guarneri del Gesu, continuă aceeași nobilă misiune – aceea de a duce muzica în întreaga țară, acolo unde este mai mare nevoie de ea.
Dacă la primele ediţii sondam teritoriul virgin al căminelor culturale din sate aflate în cele mai îndepărtate colţuri ale României, unde sunetul Marii Muzici nu ajunsese niciodată, sau pe cel al sălilor de sport din licee în care veneau copii curioşi să vadă cum sună o vioară celebră, acolo unde ei joacă de obicei baschet la ora de educaţie fizică – au fost mai apoi turnee în care vioara lui Enescu a mers în căutarea pianelor călătoare lăsate în diferite oraşe ale ţării de Horia Mihail şi, evident, la Sala Radio, şi ani în care a ajuns să cânte la Beijing, la Londra, în Spania, Portugalia, şi lista ar putea continua.
Să ne amintim. „În cursul verii 1914, în atmosfera agitată, premergătoare începerii Războiului Mondial, George Enescu a dat o serie de concerte în scopuri de binefacere, când la Arenele Romane, la Ateneul Roman sau în sala Liedertafel din București, când în orașele țării, de la Târgu Jiu, Craiova și Turnu Măgurele, la Brăila, Galați, Bacău si Iași. Rostul lor era de a transmite ascultatorilor spiritul armoniei, de a le stimula încrederea în puterile lor morale, dar și solidaritatea de care era nevoie în acele momente. În același an, Enescu a făcut un lung turneu de recitaluri și în orașe lipsite de orice viață muzicală: Caracal, Slatina, Târgoviște și Huși. Își transporta astfel ascultătorii, cum aflăm din cronicile ziarelor, «departe, departe de tot de urâțeniile vieții», stimulându-le setea de frumos.” (Povestea vieții lui George Enescu, George Zbârcea, Editura Ion Creangă, București, 1982)
Având acest ilustru exemplu, în 2012, doi muzicieni români entuziaști, Gabriel Croitoru și Horia Mihail, cărora le era familiară experiența de a cânta pe mari scene ale lumii, în orașe mari, la București – la Sala Radio sau la Ateneu –, dar și în orașe mai mici ale țării, au descoperit că au puterea de a încerca să ducă muzica clasică mai departe, în locuri cât mai diferite, unde nimeni nu se gândește la ea sau nici nu a aflat de existența ei, dar unde poate face foarte mult bine, aşa cum făcea Enescu în urmă cu o sută de ani.
Adaugă comentariu