Cu ocazia Zilei Imnului Național al României, în centrul orașului, la statuia poetului Andrei Mureșanu a avut loc un ceremonial militar-religios la care a fost invitat și cunoscutul interpret Nicolae Furdui Iancu.
Ceremonia a început cu acordarea onorului militar, urmată de o slujbă de binecuvântare și rugăciune pentru poporul român.
Două grupuri de elevi români din diaspora (Ucraina și Grecia), care își petrec vacanța în tabăra ARC de la Sângeorz-Băi, au cântat câteva melodii patriotice alături de profesori și voluntari.
Nicolae Furdui Iancu (66 de ani), unul dintre cei mai îndrăgiți cântăreți de muzică populară, a interpretat apoi o serie de cântece patriotice precum ”Nu uita că ești român”, ”Hai să-ntindem hora mare” și ”Noi suntem români”, dar și Imnul Național al României, în aplauzele asistenței.
Ceremonialul, care a fost organizat la ora 09.00 din cauza disconfortului termic de zilele acestea, s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare.
”Sărbătorirea Zilei Imnului Național la Bistrița are o semnificație deosebită pentru că autorul versurilor, poetul Andrei Mureșanu, s-a născut la Bistrița. Este un cântec iubit de românii din țară și de românii din mult prea marea diasporă românească. Ne iubim și ne respectăm simbolurile naționale pentru că astfel ne arătăm atașamentul față de țară și față de poporul român. La mulți ani, România! La mulți ani, români din Bistrița, oraș al Imnului Național!”, a spus primarul Ioan Turc, printre altele, în discursul său.
Începând din 1848, ”Deşteaptă-te, române!” i-a călăuzit pe români în momente importante ale istoriei, precum Războiul de Independenţă, Primul şi al Doilea Război Mondial. Mai ales în timpul crizei de după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaţilor, acest imn a fost cântat în mod spontan şi emis pe toate staţiile radio. Imediat după instaurarea dictaturii comuniste la 30 decembrie 1947, când Regele Mihai I a fost forţat să abdice, ”Deşteaptă-te, române!” a fost interzis, intonarea sau fredonarea sa fiind pedepsită cu ani grei de închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată, dar fără versurile originale. În 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul a fost cântat pe străzi, fiind instituit apoi drept Imn Naţional.
La originea Imnului Naţional al României se află poemul patriotic ”Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848. Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului. Andrei Mureşanu s-a născut în 16 noiembrie 1816, la Bistriţa.
Ziua Imnului Naţional al României a fost instituită în anul 1998.
Oare chiar este necesar circul acesta, care se repeta sistematic cel puțin o dată pe lună?
Paine si circ ,
Un popor de batuti in cap poate fi multumt cu cantecele si parade patriotarde !
Daca ne calca rusii ,fraierii sa fie dresati, sa-si dea viata pentru protejarea statului mafiot si a parazitilor bugetari .
Specialii si esentialii mai cheltuie din taxele pulimii …
Din sec.XIX se chinuie versurile lui A.Muresianu sa „desteapta-te romane”,dar degeaba.Amin !
circ si paine…….cainele e cel mai misto de acolo……in rest politicieni pusi in functii sa frece menta
Specialii si bujetarii va canta ,,Desteapta te romane”…asa ca desteptarea !
Asa se tine discursul, cu, coatele pe masa? Parca era la o sueta. Totusi era Ziua Imnului National. O, oarecare prestanta era necesara.
A vazut cum sta intr o râna ciufulitul britanic in parlament …:))))
Motto:
„ Înaintea ochilor mei stă ziua-noaptea PLEBEA, poporul cel de rând , de a cărui înaintare in cultură , bunăstare și înflorire materială și spirituală, m-aș bucura din adâncul sufletului și încă în aceeași măsură , în care mă întristez astăzi , văzându-l zăcând în noptaticul întunerec al minții, lipsit de tot feliul de cunoștință , atât în privire sufletească , cât si trupească , prin urmare, expus la râpa pierirei, ce în scurt timp poate să urmeze, el este – după puțin însemnătoarea mea părere – acea parte constitutivă la trupul unei nații, de la a cărei cultură sau orbire , însuflețire sau amorțire, viață sau moarte, atârnă pentru totdeauna apunerea sau rădicarea, înflorirea sau cotropirea întregii nații.”
(ANDREI MURESANU- Gazeta de Transilvania, VIII, 1845)
Andrei Mureșanu a lucrat ca profesor la Brașov și a început să publice poezii și articole în ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”, o revistă românească cu caracter cultural, supliment al ziarului “Gazeta de Transilvania”. Poemul său intitulat “Un răsunet”, a fost scris la Brașov si versurile au fost puse pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), devenind marșul revoluționarilor români din 1848 din Transilvania, fiind numit de Nicolae Bălcesu ”Marseilleza românilor”. Denumit ulterior ”Deșteaptă-te, române !”, poemul – alcătuit din 11 strofe – a devenit, din 1990, imnul de Stat al României, iar la ocaziile festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11.
Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede că această zi va fi sărbătorită în fiecare an la 29 iulie, dată la care, în anul 1848, ”Deşteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Un răsunet / Deşteaptă-te, române!
de Andrei Mureșanu
1.
Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
2.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfători în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
4.
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
”Vieaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
Ne-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
Ne-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin întrigă şi silă, viclene uneltiri!
11.
Preoţi, cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei prea-sfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
(21 iunie, 1848 – În “Foaie pentru minte, Inimă și literatură”)
Mircea M.
Câinele e Bobița, însoțește întotdeauna detașamentul de gardă. E centrul atenției la toate evenimentele care presupun participarea militarilor.
Noi credeam ca Bobita e tipul cu esarfa…
Sunteti gretosi cu totii dragi comentaci de aiurea si sub valoarea lui Bobita care este cainele cazarmii.
sunteti si extrem de plicticosi ca nimic nu va place.
De tine ne place limbăule.