Actualitate

Curiozităţi meteorologice: Ploaia cu pucioasă din Munţii Rodnei care a îngrozit lumea

Un fenomen mai puţin obişnuit s-a petrecut în 1931 în zona noastră. În luna mai a plouat cu “pucioasă”, ceea ce a făcut pe multă lume să se teamă că se apropie sfârşitul lumii. Fenomenul a fost analizat de cele mai importante ziare ale vremii, inclusiv de “Universul”, mai ales că nu a fost singular, el întâlnindu-se şi în alte regiuni ale ţării, în special de munte.

În articolul intitulat „Ploaia cu pucioasă” şi scris de luliu Morariu în “Arhiva someşană”, autorul analizează “un fenomen natural observat în unele regiuni ale ţării mai apropiate de munţi”. Iată ce scria el: “Fenomenul a uimit toată lumea. Chiar ziarele s-au ocupat de acest fapt, anunţat fiind de către corespondenţii din localităţile respective. Iată ce scria Universul din 29 mai 1931, sub titlul; Ploaie de pucioasă: Azi, a căzut asupra regiunii noastre o ploaie cu pucioasă. După încetarea ploii, pucioasa a rămas foarte vizibilă pe străzi şi mai accentuată pe vegetaţia din pădure. Iar Curentul din 4 iunie la rubrica “Noutăţi din Năsăud” scria  între altele: “Fenomen curios. O ploaie căzută zilele trecute în regiunea noastră a lăsat urme de pucioasă mai cu seamă prin satele învecinate. Fenomenul a produs o vie impresie printre ţăranii cari credeau o intervenţie a divinităţii”. În aceeaşi zi s-a întâmplat acest fenomen şi în alte localităţi ardelene.

Iuliu Morariu arată că acest “fenomen curios” de la Năsăud a fost amintit şi în Universul: „La sfârşitul lunei maiu (la Năsăud în 28) într-adevăr s-a observat, în urma ploii căzute noaptea un praf galben mărunt formând în unele locuri un strat foarte evident”.

Morariu spune că în toate comunele situate pe Valea Someşului Mare de la Năsăud în sus s-a observat acest fenomen. “Am observat chiar în dimineaţa acelei zile, praful fin, spălat de ploaie şi l-am luat drept polen de conifere adus de vânt şi dacă nu i-se dădea aşa mare importanţă şi mai ales tălmăciri eronate nu mă mai ocupam de el. O fac însă pentru a explica pe baze ştiinţifice acest fapt şi pentru a nu prinde rădăcini o explicaţie cu obsesii apocaliptice, prinsă din zvonul mulţimei fricoase”, scrie autorul studiului.

El arată următoarele: “praful de sulf (pucioasă) aprins trebuie se ardă, dând mirosul înecâcios şi înţepător, caracteristic arderii sulfului, de bioxid, de sulf (SO2). Acest praf răspândit de vânt, ardea, însă fără a da măcar urme de bioxid de sulf. Mai bine se poate observa însă la microscop. Praful de sulf oricât de fin ar fi are structură cristalină, eventual amorfă. Praful căzut, din contră, avea structură organică celulară şi formă caracteristică grăuncioarelor de polen de conifere, având anexaţi lateral doi săcuşori cu aer care au rolul de a mări suprafaţa în raport cu greutatea, servind ca organe de plutire aeriană. Acest praf era deci incontestabil, polen de conifere, mai ales molift şi nicidecum praf de sulf. Fenomenul mai exact ar putea fi întitulat ploaie cu polen. Chiar s-a întâmplat ca înainte, câteva zile se fie cald, polenul coniferelor din Munţii Rodnei, de unde a venit, s-a copt şi uscat, devenind uşor a putut fi transportat la distanţe mari. Cantitatea mare e uşor explicată dată fiind abundenţa pădurilor în Munţii Rodnei şi cantităţile enorme de polen ce produc plantele care polenizază prin vânt  (anemofile), din categoria cărora fac parte şi coniferele noastre. Noaptea a bătut un vânt prielnic cu direcţia NE (spre) SV, care e tocmai direcţia aşezării pădurilor faţă de poziţia Văii Someşului. Cantitatea de polen era mai mare lângă obstacolele (pereţi, garduri) aşezate perpendicular pe această direcţie. Fiindcă şi plouase puţin noaptea polenul umezit a fost uşor antrenat”, scrie Iuliu Morariu în Arhiva someşană.

Foto: Munţii Rodnei

4 comentarii

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.