Modernul „dacă voi nu vreţi, eu vreu”!

Mi-a plăcut felul în care primarul Ovidiu Creţu şi-a pus amprenta de gospodar pe oraş inclusiv prin felul în care a organizat circulaţia. Înainte era un haos total. Se stătea la semafoare o veşnicie. Pe Bulevardul Independenţei, toată lumea se oprea în mijlocul străzii ca să o ia pe cine ştie ce străduţă. Era cumplit. Acum pe acest bulevard se circulă perfect. Nu mai există semafoare, dar sunt sensuri minuscule. Se stă în intersecţii în funcţie de cel aflat primul la coadă. Dacă are tupeu să se bage, trec toţi. Dacă se teme şi bâjbâie, nu trece nimeni. Iată încă o dovadă că toate lucrurile din această lume au faţă şi revers. Mi-a plăcut că a construit mult, că a susţinut elitele. Speram că, odată cu mandatul lui, nu voi mai auzi de Festivalul Internaţional de Folclor „Nunta Zamfirei”. Din păcate, am auzit mai mult decât înainte şi, ca să fie tabloul derizoriu, văd şi mă îngrozesc în continuare de sinistrul cort, cea mai inutilă investiţie din câte sunt pe lume. Aş putea continua cu exemple, dar cred că acestea două sunt relevante.

Ovidiu Creţu a făcut foarte multe lucruri bune pentru acest oraş şi cred că nu e persoană care să nu recunoască asta. Toată lumea ştie însă că, dacă primarului i-a intrat în cap ceva, nu-l mai abaţi de la ideea lui, trăsătură cu care e destul de greu de coabitat chiar şi în USL. Un exemplu de „dacă vreau să fac, fac” este terenul de sport de pe Aleea Trandafirilor pe care primarul vrea să-l dea penticostalilor pentru două ore duminica să-şi parcheze limuzinele chiar dacă zeci de alţi oameni nu vor. În prima zi în care am trecut pe acolo, câţiva muncitori trimişi să monteze bariera au plecat lăsând baltă toată misiunea fiindcă nu au vrut să se ia la ceartă cu locatarii, dar azi am fost din nou şi bariera era montată, dovadă că, dacă primarul vrea, face, indiferent de ce spun cetăţenii. Acest lucru nu mi se pare în regulă absolut deloc.

Nu vreau să intru în disputa cu tentă interconfesională şi nici să dau sfaturi legate de cum trebuie să te duci la biserică, pe jos sau pe sus. Fiecare să facă aşa cum doreşte. În fond, cei cu maşini plătesc mai mult pentru „luxul” de a circula cu ele decât ceilalţi. Plătim taxe, impozite, accize pe carburant, amenzi dacă nu parcăm unde trebuie (deşi nu avem unde parca) indiferent dacă suntem ortodocşi, penticostali, catolici sau ce suntem, iar statul ar trebui să ne asigure condiţii pentru a circula în siguranţă, dar şi pentru a parca pe domeniul public. Din păcate, suntem extrem de departe de momentul în care să se întâmple acest lucru. La noi, la Bistriţa, se fac locuri de parcare trăgând cu pensula linii pe şosea, iar acolo unde s-ar putea parca fără linii, se pun stâlpi ca să ne foim o oră în jurul centrului şi să poluăm atmosfera cu gaze de eşapament.  O fi mai eco şi nu am înţeles noi.

Să revenim însă la subiectul „parcare pentru penticostali”. Eu chiar nu înţeleg de ce i-a căşunat primarului pe amărâtul de teren de sport dintre blocuri unde nu cred că ar încăpea prea multe maşini 4×4 de tipul celor deţinute de reprezentanţii cultului penticostal în condiţiile în care la doar doi paşi e o parcare de două ori mai mare ce nu are nevoie de barieră fiindcă are poartă cu lacăt. Vorbim de parcarea din spatele UBB care ar putea fi amenajată o parcare  ca la carte chiar de firmele de construcţii ale membrilor Bisericii Sfânta Treime dacă Primăria Bistriţa nu are bani sau nu poate. Penticostalii ar arăta astfel că au o dorinţă la fel de mare să ofere comunităţii ceva, precum au dorinţa de a lua de la comunitate începând cu acest teren de sport până la numeroase lucrări finanţate cu bani publici la care sunt abonate firmele lor.

Am stat astăzi şi m-am uitat cu atenţie la parcarea din spatele UBB. E mare şi poate fi făcută şi mai mare dacă Primăria Bistriţa reuşeşte să convingă firma Rapid – sau ce-a mai rămas din ea –  să dărâme nişte magherniţe total inestetice, adevărate focare de infecţie, pentru ca acolo să se facă un parking supraetajat nu doar pentru penticostali, pentru oricine. Să se facă un parteneriat public-privat între Primărie, UBB şi Rapid prin care universitatea şi firma să fie scutite de plata impozitelor, iar Primăria Bistriţa să încaseze taxele de parcare. Nu cred că UBB s-ar opune mai ales că relaţiile cu autorităţile din Bistriţa par a fi foarte strânse, iar dacă Rapid nu vrea, pun pariu că Dragomir Câmpan, acum şef ADI la CJ (susţinut de USL), pe vremuri director aici, poate rezolva problema. Aşadar sunt soluţii numai voinţă să existe şi deschidere faţă de alte idei decât cele care scot lumea din minţi.

Sunt total împotrivă să se transforme un teren de sport în parcare chiar şi pentru două ore pe săptămână pentru că ştim cu toţii cum se respectă la noi programele, respectiv niciodată. Din moment ce unii vor vedea că se poate intra cu maşina pe teren, vor face mai mult decât atât. Se vor găsi deştepţi care nu-şi vor mai scoate maşinile din spatele barierei cu lunile, va apărea te miri ce târg ad-hoc de vânzări auto. Degeaba va veni Poliţia Locală. Chiar dacă va da amenzi, nu le va plăti nimeni. Ne vom uita apoi ca proştii ce s-a vrut şi ce a ieşit. Imaginaţia românească e nesfârşită, iar copiii îşi pot lua adio de la locul lor de joacă. Să fie chiar atât de aspru pedepsiţi pentru că nu votează?

Sunt împotrivă să fie parcate maşini pe terenul de sport de pe Aleea Trandafirilor fiindcă oamenii care locuiesc în preajmă nu vor acest lucru şi autorităţile ar trebui să ţină cont de părerea lor atunci când vor să intervină brutal în viaţa lor şi să le-o schimbe. Nu au dreptul să o facă şi reacţia cetăţenilor este firească.

Mi se pare că e un precedent periculos să calci cu bocancii peste voinţa oamenilor pentru că aşa vrei tu. Aleşii noştri ar trebui să fie slujitorii noştri, nu despoţii care fac ce vor în interesul lor. A sluji pe cineva înseamnă, în primul rând, să-l asculţi, ceea ce nu s-a întâmplat aici. Nici măcar de când a început zarva, primarul nu a considerat oportun să meargă să discute cu cetăţenii de pe Aleea Trandafirilor. Poate pentru că nu e campanie electorală.

Mă întreb dacă primarului i-ar plăcea ca, în momentul în care nu va mai fi primar (fiindcă va veni şi acel moment), succesorul său să monteze pe strada unde locuieşte familia Creţu locuinţe modulare pentru rromi (că tot vrem să le facem), rromi care să-şi păstreze căruţele, haitele de câini şi ce mai au ei. Mă întreb dacă i-ar plăcea să aibă vecini nişte oameni care ascultă zi de zi la volum maxim manele, care îşi fac nevoile în mijlocul drumului, care îşi trimit copiii la cerşit fiindcă aşa a vrut o administraţie oarecare să-i integreze, administraţie care nu a întrebat pe nimeni dacă e de acord.

Dacă astfel de lucruri nu plac niciunui om normal şi civilizat, atunci mai am atât de spus, un proverb: Ce ţie nu-ţi place altuia nu face. E biblic, e omenesc, e civilizat să-l respecţi pe celălalt dacă vrei să fii respectat. Nu faceţi parcare pe terenul de sport fiindcă oamenii din zonă nu vor. E simplu!

Cristiana Sabău