Timp de gândire

Viaţa sau moartea. Ce alegem?

Nu ne-am născut cu ideea că vom muri poate tocmai pentru că am fost făcuţi să fim veşnici. Începem să ne dăm seama însă că moartea nu este o „întâmplare despre alţii” abia în momentul în care cei apropiaţi nu mai sunt. Stăm lângă sicriele lor, ne uităm la corpuri fără suflare şi, în timp ce ne ştergem câte o lacrimă, ne dăm seama că moartea e singura de care nu putem scăpa. De Fisc, aşa cum se ştie, unii mai scapă.

O fată de 19 ani a murit! Cât de înfiorător poate să sune când mai adăugăm o nuanţă: o mamă a murit? Povestea ei este una demnă de un film. S-a îndrăgostit în adolescenţă, a rămas însărcinată, a luat o hotărâre importantă, să devină mamă, şi-a continuat studiile, a fost o elevă foarte bună şi promitea să fie o asistentă medicală strălucită. Doar că azi nu mai e şi nu pentru că ar fi suferit de vreo boală incurabilă, ar fi fost implicată într-un accident absurd, ci pentru că, spun prietenii ei, ar fi testat cumva moartea într-un gest de teribilism. Bine ar fi să nu fie aşa fiindcă întâmplarea în sine e tragică şi nu mai are nevoie de nimic în plus pentru a sfâşia inimile celor apropiaţi. Să admitem că prietenii ei au dreptate – e doar o ipoteză. În cazul acesta, probabil că a vrut să vadă cum e ca să-i impresioneze pe cei care nu au înţeles că „viaţa e nedreaptă” şi că ea e „discretă, distantă, distrugătoare”, aşa cum a scris pe contul ei de socializare. Dar – ce să vezi? –uşa pe care a vrut să o crape puţin ca să privească dincolo s-a deschis de tot şi ea nu s-a mai putut întoarce victorioasă în faţa celor pe care voia probabil să-i pedepsească.

Nu ştiu cine e de vină pentru faptul că tot mai mulţi adolescenţi din ziua de azi consideră că o notă proastă luată la şcoală, o ceartă cu prietenul/prietena sau cu părinţii sunt motive numai bune de pus punct vieţii. Sunt 100% convinsă că ei nu se gândesc la moarte ca la un drum fără întoarcere, ci ca la o lecţie pe care le-o dau celorlalţi.

M-am uitat aseară la filmul „Pianistul”, o poveste dramatică despre soarta unui tânăr evreu, pianist în Polonia cucerită de nazişti, care a trăit ani de groază până s-a încheiat războiul şi a putut ieşi din pivniţele, podurile sau ascunzătorile din ziduri. Nu a mâncat cu săptămânile, a îngheţat, a trecut zilnic pe lângă moartea care-l pândea la fiecare colţ, dar a reuşit să supravieţuiască şi chiar să atingă venerabila vârstă de 88 de ani. El a ales viaţa şi a plătit un preţ foarte mare pentru viaţă, preţ pe care noi, cei care ne-am născut şi trăim în vremuri de pace, nici măcar nu putem să ne imaginăm că ni l-ar putea cere vreun context istoric, nici măcar noi, cei care am trăit în comunismul cu atât de multe lipsuri de toate felurile, începând cu mâncarea şi terminând cu civilizaţia.

Dacă stau bine şi mă gândesc, generaţia actuală pare cel mai puţin obişnuită cu greul, cel mai dispusă să pună armele jos la fiecare colţ. Auzim în fiecare zi ştiri despre tineri care şi-au pus capăt zilelor din diverse motive absurde şi ne înfiorăm. Sinuciderea pare să fie o modă cu singura menţiune că adepţii ei nu se mai pot lăuda că şi-au însuşit-o.

Poate că ar fi momentul ca familia şi şcoala să înceapă să le vorbească mai des copiilor de azi despre unii semeni ai lor care s-au născut fără mâini şi picioare, care nu văd, nu aud sau suferă de alte boli incurabile. La fel, cred că e momentul ca satisfacerea tuturor mofturilor să fie înlocuită cu grija pentru alţii, pentru nevoile lor. În felul acesta, poate că adolescenţii de azi ei ar înţelege mai uşor ce înseamnă suferinţa adevărată şi nu cea închipuită într-un moment de nebunie.

Americanii cei mai bogaţi îşi trimit copiii să aibă grijă de orfanii din centrele de asistenţă socială de la noi. Vin la Beclean, la Ilişua, la Teaca şi stau la noi cu lunile, îşi petrec timpul cu cei fără părinţi, iar după ce pleacă le scriu scrisori şi se interesează de soarta lor. E felul în care părinţii lor, care ar putea să-i trimită pe lună la cât de mulţi bani au, înţeleg să-i educe, arătându-le că, în lume, sunt copii ca şi ei care nu au nici bani, nici telefoane de ultimă generaţie, nici blugi după ultima modă, nici ochelari de firmă sau tablete. Nu au absolut nimic, nici măcar părinţi, cu atât mai puţin prieteni cu care să se întreacă în campionatul „cine are mai multe obiecte”.

Aşa înţeleg americanii să pună zi de zi câte o cărămidă la zidul responsabilităţii, ceea ce noi, din păcate, nu facem. Aud adesea părinţi pe stradă spunându-le copiilor să se ferească de ţigănuşi, aflu că se feresc să-i lase să meargă în vreun centru de asistenţă socială ca să nu ia râie şi păduchi de la orfani (deşi nu mai e ce-a fost nici aici), să evite copiii cu handicap… Ştiţi şi dumneavoastră, cu siguranţă, cazuri de familii obligate să mute dintr-o şcoală în alta copilul cu dizabilităţi pentru că părinţii copiilor „normali” au cerut acest lucru.

În loc să-i educe pe cei mici să fie sensibili şi atenţi la nevoile altora pe care aşa i-a lăsat Dumnezeu, prea mulţi părinţii stau şi se uită ore-n şir la divele de la tv, cumpără reviste cu fotografii prelucrate în tot soiul de programe şi, poate fără voia lor, le transmit celor mici ideea că, în această lume, dacă nu eşti fotomodel, nu te iubeşte prietenul şi nu spune asta în direct la televizor, dacă nu primeşti cadou de absolvire un X5, nu merită să mai trăieşti.  

Aştept ziua în care bisericile vor renunţa la limbajul arhaic şi de lemn şi vor organiza programe atractive pentru tineri în care ei să aibă ocazia să-şi găsească prieteni cu care să împărtăşească aceleaşi valori, care să-i încurajeze şi să-i sprijine chiar şi în micile lor momente de cumpănă. Cred că preoţii ar putea să organizeze, duminică seara, întâlniri cu părinţii, să-i sfătuiască pe cei mai tineri, să le permită să facă schimburi de idei şi de experienţe. Cred că societatea în general lasă prea mult pe umerii şcolii educaţia, în timp ce, se ştie, cei şapte ani de-acasă reprezintă temelia pe care ne clădim personalitatea.

Regret că tânăra Alecsandra a părăsit această lume înainte să vadă cât de frumoasă e viaţa la 20 de ani şi mai mult regret că frumosul ei băieţel va trebui să trăiască având întrebări fără răspuns. Sper ca nicio moarte să nu fie în zadar şi câte zile vom mai trăi pe aceast pământ să avem înţelepciunea să alegem viaţa fiindcă ne-a fost dată din belşug.

Cristiana Sabău

34 comentarii

  • bunicul meu spunea asa: decit o viata amarita si-un trai nefericit , mai bine un glont de pusca [sau ce are omul la indemina] si-o moarte la minut !! o seara buna va doresc .

  • Fara suparare, editorialul dvs seamana cu un text neoprotestant. V-ati mai hazardat odata la cazul pastorului care si-a ucis copilul, cand ati scris despre moarte si viata. 🙂 daca mai tineti minte. Cateva precizari importante: 1. americanii au impus acest stil de viata de consum bazata pe imagine si toata omenirea este victima acestor idei, nu numai romanii
    2. copiii de care ziceti, trimisi la centrele sociale sunt protestanti si fac parte din retele de biserici care controleaza multi bani. ceea ce fac e doar de fatada.
    3. de fiecare data amestecati Biserica Ortodoxa, „cu limbaj arhaic” in astfel de cazuri, cu sau fara rost si ridicati in slavi proiectele pocaitilor.
    4.. textul dvs e pueril de-a dreptul si fara substanta, insa pe gustul naivilor si a telenovelistelor.

    • Aş vrea să văd şi tineri din alte confesiuni (dacă tot spuneţi că numai protestanţii fac asta), care să se înghesuie să-şi petreacă timpul cu orfanii şi cu oamenii cu dizabilităţi, nu de faţadă, pur şi simplu de dragul unor suflete. Vă rog să mă anunţaţi când îi vedeţi fiindcă vreau să merg şi să stau de vorbă cu ei. Sunt pregătită să scriu şi texte „ne-puerile” şi „cu substanţă”, pe gustul dumneavoastră care, fireşte, nu sunteţi naiv/ă şi nici telenovelist/ă.

    • # Cristiana Sabau ˝Aş vrea să văd şi tineri din alte confesiuni˝

      I-ati vazut deja.Ati si scris despre ei.Poate ati uitat.Sau poate nu..
      http://www.timponline.ro/cea-mai-frumoasa-lectie-pe-care-au-invatat-o-elevii-colegiului-tehnic-infoel-sa-le-pese-de-semenii-lor/

      Cei de la Podu Cosnei spun ca acolo e orfelinatul bistritenilor.Pentru ca multi bistriteni (multi dintre ei tineri) merg mereu acolo cu ajutoare.Cu haine, cartofi, zahar, ulei, faina fiecare cu ce poate si din ce are.
      Poate mai mergeti odata intamplator pe acolo.Nu neaparat in interes de serviciu.Adica nu neaparat pentru a scrie o stire ci numai si numai pentru a ajuta in tacere.
      Sau, daca treceti odata in vacanta prin Valenii de Munte, poate faceti un mic ocol si va opriti putin si pe la Valea Plopului, la Asociaţia Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi…
      Daca chiar doriti sa vedeti..Nu e neaparat nevoie sa si spuneti.
      Lucrurile acestea e bine (si scris este) sa se petreaca in tacere…

    • sunteti jurnalista! cautati! veti observa ca, BOR, fara reclama si nici pentru imagine, face astfel de gesturi!
      problema e ca multi nu vor publicitate din ajutorul oferit semenilor aflati in suferinta!

    • Va multumesc, Doamna Sabau pentru acest articol! El da dovada de sensibilitate si de faptul ca nu este scris, doar pentru a Va afla in treaba.
      Este atat de trist ca apar asemenea comentariu ca acela semnat cu „Ioana”. Nu stiu, de unde si pana unde ideea ca ar avea un caracter „neoprotestant”. Si daca ar fi asa, ar fi un sacrilegiu? Neoprotestantii nu sunt si ei oameni, care au dreptul la o parere, nu sunt si ei cetateni care pot avea o opinie si doresc s-o si exprime? Trebuie sa fii ortodox sau catolic ca sa ai dreptul de a deschide gura?
      De unde si pana unde isi ia „Ioana” dreptul sa vorbeasca despre presupusa crima a unui pastor, atata timp ca nici macar nu au fost inchise cercetarile asupra cazului, vorbind ca despre un fapt dovedit?
      De unde si pana unde afirmatii apodictice despre americani, copii protestanti? Dumneaei va ataca pentru (in opinia domniei sale) puerilitate in articol, pentru amestecarea Bisericii ortodoxe, in schimb se dovedeste deosebit de intoleranta cu privire la „pocaiti”.
      Doamna (sau Domnisoara) Ioana! Smerenia crestina este un dar si o calitate pe care o intalnim in toate confesiunile, nu doar in ortodoxie. Ar fi bine sa nu mustram pe nimeni, decat daca ne dovedim a fi mai smeriti decat el (ea). Dar asta presupune ori un umanism foarte profund, ori o inima smerita si „pocaita” in adevaratul sens al cuvantului (de altfel un termen biblic si nu peiorativ, cum il folositi Dvs.

    • cati protestanti au fost printre razesii lui stefan? cate lacasuri de cult sunt inca din cele mai vechi timpuri ale protestantilor? cand s`au nascut neoprotestantii? 200 de ani de istorie?

  • Felicitari! super articolul,e trist ce s-a intamplat,dar avem si noi,parintii,o parte din vina a ceea ce se intampla cu copiii nostri,e vina noastra,a oamenilor,in general ca nu suntem suficient de educati ca sa ne educam,la randul nostru,copiii,si uite asa putem sa dam vina la nesfarsit pe oricine si orice,traim o lume nebuna,in care copiii nostri nu mai stiu sa faca deosebire dintre bine si rau…nici noi,oamenii mari nu mai stim asta si ne lasam dominati de clipe de slabiciune care nu numai ca ne fac noua rau,ci mai ales fac rau celor din jurul nostru…pacat de aceasta fata…pacat de copilasul care a ramas,vai de ei parinti…Dumnezeu sa le dea putere sa mearga mai departe…condoleante

  • Orice generalizari sunt nu doar contraproductive ci si false.Si circula multe astfel de generalizari, un soi de extrapolari de cazuri particulare la nivel de grup.Eu numesc asta vulgata pauşală.
    Cum ar fi de-o pilda generalizarile prin nivelare in jos ˝romanii sunt lenesi˝, ˝tiganii sunt hoti˝, ˝pocaitii isi omoara copiii˝, ˝ortodocsii gandesc in cadre de lemn˝ , ˝generaţia actuală pare cel mai puţin obişnuită cu greul˝.
    Sau cum ar fi de-o alta pilda generalizarile prin tragere in sus ˝americanii îşi trimit copiii să aibă grijă de orfani˝, ˝frantuzoaicele sunt frumoase˝, ˝romanii sunt destepti˝ samd.
    Sunt simple etichete pauşale.Nu toti romanii sunt lenesi asa cum nu toti romanii sunt geniali.Nu toate frantuzoaicele sunt frumoase asa cum nu toti americanii poarta de grija orfanilor din lumea a 3-a.
    Eu personal am intalnit mai putine frantuzoaice frumoase decat cele urate asa cum sunt mult mai multi tineri americani care se ocupa cu droguri sau gangsta decat americani care vin sa faca voluntariat la aborigenii din Romanica.Si statisticile o confirma net.America are cea mai mare populatie carcerala din lume si tot acolo sunt cele mai multe crime cu arme de foc in scoli.De fapt insusi presedintele Obama a afirmat ca niciunde in lume nu s-a intamplat ca zeci de tineri, elevi si studenti, sa fie impuscati in scoli in masacre in masa comise de colegi de-ai lor.
    Pentru exactitate si corectitudine: nu se poate afirma cu certitudine decat ca unii romani, unele frantuzoaice, unii americani, unii tigani, unii pocaiti, unii ortodocsi, unii biciclisti, unii automobilisti sunt asa si pe dincolo.
    Parerea mea:nu sunt valabile nici un fel de generalizari.Nu se poate extrapola speculativ o tragedie pentru a damna pauşal din cuvinte o intreaga generatie de tineri.Poate gresesc.Sau poate nu…

  • Textul e bun, filmul Pianistul ravasitor………un Polanski devenit Clasic!
    Ca parinti de punem in situatie si intr-adevar textul in sine Ravasitor!
    E un balsam pentru suflet sa citim, dar Viata Reala e dura, e bizara uneori, si spui …. oare ce a avut in mintea ei …alta tanara, alt adolescent pierdut poate prea devreme….
    Despre americani ar fi prea multe de scris……………
    Indemnul indreptat spre biserica e bun, dar cine aude……………..

  • Ioana,

    Doar câteva precizări , poate ca ‘americanii au impus acest stil de viata de consum bazata pe imagine’ DAR de la asta pana a trage concluzia ca „toata omenirea este victima acestor idei, nu numai romanii” e ca si cum a pune responsabilitatea pe ceilalți pentru felul in care va creșteti copii si pentru deciziile pe care le luați in fiecare zi . Americanii pe care-i cunosc, printre care trăiesc de 10 ani de zile, sunt printre cei mai altruisti, generoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Acești americani materialisti pe care dați vina pentru nenorocirile voastre își încurajează copii voluntarieze, sa fie deschiși la minte si sa nu uite ca nu sunt buricul pamântului. Normal ca exista si excepții, dar pana când veți înceta sa va creșteti copii cu lingura de argint in gura si le veți da avutii materiale in loc de învățăminte si responsabilitate socială, nu puteți vorbi de americani.
    Copii americani care vin sa aibă grija de orfani vin România , nu sunt nicidecum fațada unor așa zise operațiuni protestante, Baptiste etc.Fiecare își plătește biletul de avion si cazarea pentru toate lunile in care vin in România. Pana cand veți avea timp de vizita un orfelinat , un azil de bătrâni , un spital sa duceti mâncare unui bolnav de cancer etc. PANA ATUNCI nu cred ca e cazul sa va deranjeze atât de mult faptul ca adevarul este poate altul decât vreți da i-l vedeți dumneavoastră
    Dacă doriți informații despre cum va puteți implica si cum puteți pune umărul la bunăstarea socială a unui întreg oraș va rog sa m-a contactați.
    Cu sinceritate ,
    Anamaria Encean ( de menționat ca nu sunt adepta nici unui fel de religie , decât a cea a bunului simț si al responsabilități personale. )

  • Repet comentariul, probabil a fost blocat de platforma din cauza linkului pe care l-am dat:
    # Cristiana Sabau ˝Aş vrea să văd şi tineri din alte confesiuni˝
    I-ati vazut deja.Ati si scris despre ei.Poate ati uitat.Sau poate nu..
    timponline . ro / cea-mai-frumoasa-lectie-pe-care-au-invatat-o-elevii-colegiului-tehnic-infoel-sa-le-pese-de-semenii-lor/
    Cei de la Podu Cosnei spun ca acolo e orfelinatul bistritenilor.Pentru ca multi bistriteni (multi dintre ei tineri) merg mereu acolo cu ajutoare.Cu haine, cartofi, zahar, ulei, faina fiecare cu ce poate si din ce are.
    Poate mai mergeti odata intamplator pe acolo.Nu neaparat in interes de serviciu.Adica nu neaparat pentru a scrie o stire ci numai si numai pentru a ajuta in tacere.
    Sau, daca treceti odata in vacanta prin Valenii de Munte, poate faceti un mic ocol si va opriti putin si pe la Valea Plopului, la Asociaţia Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi…
    Daca chiar doriti sa vedeti..Nu e neaparat nevoie sa si spuneti.
    Lucrurile acestea e bine (si scris este) sa se petreaca in tacere

    • ar mai fi pe plan local, o anume domnisoara, care se ocupa de cativa ani de activitatea devoluntariat, dar probabil din motiv ca este apropiata de siteul concurent (can can de bistrita, sper sa nu va transformati si dvs in asa ceva), nu este promovata aici!

    • Să dăruieşti mâncare, haine şi jucării e foarte frumos. Să petreci o lună de vacanţă într-un centru de asistenţă socială în loc să te duci la mare sau în străinătate e cu totul altceva. Din păcate nici măcar această diferenţă oamenii nu o sesisează pentru că sunt foarte preocupaţi să arate că sunt „buni”, nu să fie cu adevărat. Cred că educarea oamenilor într-un anumit spirit (să dăm bani pentru pomelnice, pentru lumânări) face ca ei să creadă pentru restul vieţii că „datul banilor” rezolvă toate problemele noastre şi nu mai e nevoie să ne implicăm.

  • pacat doamna cristiana ca nu v-ati maritat cu un preot ortodox…..ca preoteasa cred ca ati fi fost un ajutor de nadejde in misiunea sotului……….

  • In fiecare zi astept ,,cu sufletul la gura,, articolele dumneavoastra fiindca sunteti un observator echidistant al ,,urbei,, noastre, cu bune cu rele, dar e a noastra. Mi-au dat lacrimile la acest articol, nu vreau sa par o bocitoare, dar am copii si pentru cateva momente am incercat pentru o clipa sa ma pun in locul parintilor ei……dar nu am reusit……si nici nu vreau. Ati spus foarte multe lucruri adevarate in articolul dumneavoastra, dar in primul rand eu consider ca noi parintii suntem de vina. Nu suntem deloc pregatiti ce inseamna sa fii parinte, uitam ca in primul rand copii atunci cand ii avem trebuie sa fim alaturi de ei sufleteste, incercam sa ii ,, cumparam,, cu tot ce este la moda dar uitam sa vorbim cu ei, sa ne aplecam la problemele lor. Exista o conceptie total gresita a parintilor in ziua de astazi, ca problemele tinerilor ,,sunt fleacuri, mofturi,,.Chiar si o banala rana la un fotbal, sau sarit coarda tratata cu dragoste de parinti ii confera copilului o incredere in el si in parinte. Cand sunt mici tratam rani fizice, cand sunt mari tratam rani sufletesti. Dar daca noi ca parinti ne tratam copii cu superficialitate, suntem obositi sa ii ascultam, sa fim alaturi de ei, sa ne petrecem cat mai mult timp cu ei, comunicand si cunoscandu-i mai bine, atunci societatea nu ii va ajuta, si intotdeauna vor exista asemenea drame. Asemenea tragedii ar trebui sa ii trezeasca la realitate pe parinti, timpul liber sa fie alaturi de copii lor si cred ca atunci si copii ar creste altfel.
    Va doresc doamna Cristiana multa sanatate si puterea de a ,,lupta,, cu tastatura pentru cat mai multe reportaje din micul nostru orasel in care uneori tristetea ne copleseste…….

    • Aţi spus foarte multe adevăruri pe care mulţi nici măcar nu sunt în stare să le recunoască. Sunt convinsă că sunteţi un părinte bun. Cred, pe de altă parte, că suntem în epoca în care numai cine nu vrea nu se informează în legătură cu orice. Sunt tone de cărţi şi internetul e un spaţiu numai bun din care poţi afla despre experienţele altora. Vă mulţumesc pentru urări, mult bine vă urez şi eu.

    • @ioana,sunt mama unui baiat de 21 de ani,e baiat si s-ar zice ca baietii nu sufera asa ca fetele,dar o fac,si sunt alaturi de el atunci cand plange,si as vrea sa-i spun ca va trece,dar stiu ca e in zadar,pt ca in acele clipe el nu stie incotro sa o ia,nu stiu daca esti mama (sau tata),si nici nu stiu de ce citesti acest ziar (presupun ca timpul tau e pretios,ai treaba,deci nu te retinem!),dar nu! iti place,fac pariu ca deschizi site-ul la fiecare 5 minute sa vezi cine ce a mai scris :)) ,daca esti parinte,cu siguranta stii ca aceasta meserie nu te invata nimeni,o inveti din mers si la batranete constati ca ai facut o sumedenie de greseli,ca ,de fapt,ai crescut odata cu copilul si ai invatat odata cu el ,dar din pacate timpul nu se mai poate da inapoi,important este sa fii alaturi de copilul tau atunci cand are nevoie si,cel mai important este sa-i convingem pe copiii nostri ca pot sa ne spuna tot ce-i doare,pt ca nu-i asa dragi parinti,un parinte simte mereu cand copilul sau are o problema,doar ca trebuie sa ne si lase sa ne apropiem de el,ioana,daca nu-ti place telenovela mea,nu o citi (dar o vei citi si vei lasa un comentariu acru) ,de care mie imi va pasa ft putin!

  • # Cristiana Sabau “datul banilor” rezolvă toate problemele noastre˝
    Evident ca nu rezolva.Si este la fel de evident ca nici misionarismul sau voluntariatul caritabil nu le vor rezolva.La fel cum aceste activitati nu au reusit si nu vor reusi sa scoata din subdezvoltare nici Africa sau America Latina.
    Ori problemele Romaniei seamana din ce in ce mai mult cu problemele africanilor si latino americanilor.Frust si net:romanii sunt africanii Europei.Zone intinse de saracie, subdezvoltare, mizerie.Primul loc la mortalitate infantila, boli ale saraciei ca TBC-ul samd.
    Inteleg ca religia -ca si sexul, ca si crima- a ajuns sa vanda bine in Romania.Cu atat mai mult cu cat creeaza controverse, aduce audienta.De unde si tendinta de tabloidizare a subiectelor pe teme religioase.De unde si tendinta de a derapa orice subiect spre teme religioase.Pana la urma o chestiune de marketing.De vanzare.Daca subiectul articolului era viata si moartea, pai atunci sa fie clar ca atat viata cat si moartea s-au tabloidizat complet de catre presa.Iertata fie-mi observatia coroziva in forma dar corecta in fond.
    Subiectul era altul.Tragedia petrecuta cu o tanara mama care a avut curajul formidabil de a pastra si a aduce pe lume un copil, in loc sa fi mers si sa fi facut avort.Asta intr-o tara in care timp de aproape 25 de ani au fost macelariti 22 de milioane de prunci.A mai pierit o romanie intreaga.Despre asta e vorba.
    Despre o fata extraordinar de curajoasa care a cedat sub o mare povara.Poate sa fi fost vorba si despre o depresie post-natala.Femeile care au adus pe lume copii stiu despre ce este vorba si la ce forme teribile se poate ajunge fara sprijin din partea celor apropiati.
    Recent, saptamana trecuta, in America o tanara mama aflata cel mai probabil in depresie postnatala, conducand haotic pe strazile din Washington, a fost impuscata de politie.Era neinarmata si avea copilul langa ea pe bancheta.
    Daca este de generlizat ceva, se poate vorbi de un alt fenomen care nu are nimic de-a face cu religia ci cu un fenomen specific post-modernitatii.Destramarea institutiei traditionale a familiei si inmultirea familiilor monoparentale.Asta simultan cu destructurarea tuturor formelor de vietuire traditionala.Inclusiv cu ruperea plasei de siguranta emotionala -si pana la urma si materiala- a individului reprezentata de legaturile sociale intre membrii familiei extinse si intre prietenii durabili, de o viata.In ceea ce priveste numarul de mame singure sau de copii crescuti in familii monoparentale, America e pe primul loc in lume, urmata indeaproape de toate tarile dezvoltate.
    Despre asta e vorba.Despre destructurarea tuturor institutiilor traditionale.Indiferent ca sunt institutii civile sau religioase.Despre virtualizarea relatiilor intre oameni.Substituirea relatiilor nemediate, personale, fata catre fata cu relatiile mediate de catre (cum ii spune si numele) media scrisa, radio si televizuala sau cibernetica.
    Modernitatea a avut un pret.Tarile dezvoltate au trecut de modernitate si se afla in plin post-modernim.Romanii sunt atat de avizi de lucruri noi si moderne ca primitivii de margele colorate.ceea ce-i face sa vrea sa arda etapele sarind din feudalism direct in post-modernism.
    Fiecare lucru are un pret.Iar pretul pentru asa ceva este foarte scump si il platim ca entitate istorica (sau daca doriti, ca natiune) in fiecare zi.Fie ca suntem constienti sau nu de aceasta.
    Am scris cam lung, dintr-o suflare si fie-mi iertat acest lucru.

    • Am citit interviul.Nu contrazice cu nimic ce am spus.S-au ciocnit doua conceptii de viata.Una traditionalista (poate si rigida), care vede institutia familiei intr-un anumit fel.Cealalta conceptie modernista sau chiar post-modernista.Pana la urma evenimentul care a facut ca tanara mama sa clacheze a fost -dupa marturia prietenei ei -faptul ca a fost impiedicata sa mearga la discoteca in noaptea respectiva.
      Oricum, exista un principiu de validare obiectiva care in latineste se exprima ˝audiatur et altera pars˝.Asculta si cealalta parte.Sau asculta si celelalte parti.
      In final, toate institutiile traditionale -casatoria, familia mononucleara, relatiile de rudenie, de solidaritate intre membrii familiilor, ai comunitatilor sau natiunilor, credintele religioase de orice fel ar fi ele- vor fi supuse unui proces de destructurare si substituire cu alte formule.
      Pana la urma, daca crestinismul are formule mai traditionale sau mai moderne, peste toate acestea valul New-Age al noilor religii de sinteza, al religiilor personalizate, sincretice si caleidoscopice are cea mai revolutionara formula.
      Daca tot vrem sa modernizam, asta va fi formula post-modernizatoare finala.O formula care va unifica toate religiile intr-una singura.
      In rest, toate celelalte formule modernizatoare nu sunt decat deschizatorii de drum sau spargatoarele de gheata.Cum se zicea, vestitorii lumii noi.Brave new world, in cuvintele lui Huxley.Multi vad, putini pricep.
      Pe de alta parte, am mai afirmat pe acest forum si o repet:parerea mea -si a tuturor studiilor de specialitate- este ca suicidul este un act cu o mare putere de contaminare virala.Pe scurt, un suicid mediatizat, mai ales la modul tabloid, provoaca altele.Prin imitatie.Exista studii.
      Iar daca doriti, va pot pune la dispozitie astfel de studii, cel mai vechi datand din sec. 19, dupa epidemia de suiciduri declansata de opera lui Goethe.Le am undeva pe un CD, am lucrat acum cativa ani buni la o campanie de marketing, impreuna cu un coleg universitar la o facultate pe profil de publicitate.Studiile respective despre epidemiile virale de comportamente pe un anumit pattern (sau tipare comportamental) sunt utile (si chiar intens studiate) de catre publicitari.

    • as fi foare bucuros sa aflu ca nu sunteti preot, sau ca nu lucrati in slujba BOR, pt ca altfel ar exista o doza de subiectivism in comentariile dumneavoastra, de altfel mult mai bune decat a unor ziaristi locali (nu fac referire la autorul acestui editorial)!

    • @ ioan pop ˝as fi foare bucuros sa aflu ca nu sunteti preot˝
      Nu sunt preot, sunt un simplu inginer.Si tatal a doua printese.Poate ca de aceea am intervenit in extenso la tema.
      Despre doza de subiectivism…Hmm…Sunt crestin ortodox.Poate ca asta implica si o doza de subiectivism uneori, pe care mi-o asum.Dar incerc sa fie un subiectivism onest.
      Cat despre comentarii…Nu ma trufiţi.Asa cum am spus, sunt doar un cetatean oarecare.

  • Pacat ca unii oameni considera ca atunci cand citesti un articol pe care il simti scris din suflet esti considerat drept telenovelista sau sustinatoare a unui program de televiziune…..ma rog. Dar stimata doamna sau domnisoara Ioana, cand ai copii nu ai timp de asa ceva. Ma ocup de cresterea a doi copii fara nici un alt ajutor, asa ca nu am timp de telenovele sau alte programe. Daca ai fi parinte ai intelege. Problemele copiilor sunt mult mai importante decat internet-ul sau televizorul pentru mine, iar cand seara ei dorm, prefer sa citesc carti, adevarata hrana sufleteasca a omului. De aceea pot sa fac diferenta intre articole scrise doar sa fie scrise, sau articole de suflet asa cum este acesta scris de doamna Cristiana. Pentru mine este singura legatura cu presa online, fiindca intotdeauna pune suflet in ceea ce scrie. As fi onorat sa o cunosc personal, pentru ca in zilele de azi foarte putine persoane pot sa pastreze adevarul si obiectivitatea in scris asa cum o face ea.
    Asa ca doamna sau domnisoara prima data da nastere unui copil, ca sa vezi ce implica acest lucru, incearca sa il cresti si apoi permiteti sa cataloghezi oamenii. Intotdeauna e greu sa pierzi pe cineva drag, dar sa iti ingropi copilul…….asta nu e telenovela draguto! E cel mai rau lucru de pe lume ce se poate intampla unui parinte.

  • Are dreptate cel care v-a spus ca va hazardati in astfel de subiecte. Daca nu s-a sinucis fata asta, ce mai scrieti. Va grabiti sa faceti judecati si asta e o dovada de minte putina. Asteptam de la dumneavoastra subiecte mai consistente dar vad ca ati dat-o pe inmormantari, ca sa faceti trafic. Pacat.

    • Dumneavoastră, având foarte multă minte şi nefiind deloc un ipocrit precum majoritatea celor ahtiaţi teoretic după cultură, dar practic aproape agramaţi, aţi putea să citiţi ce vă interesează, respectiv cronici culturale (avem şi noi destule, dar ca să nu vă obosiţi prea mult neuronii, căutaţi-le la alţii).
      Pe de altă parte, v-am bătut cumva la uşă să vă îndes pe gât acest ziar neconsistent? Nu cred. Căutaţi consistenţa unde vreţi şi nu ne mai faceţi „trafic”. Vă garantez că vom trăi la fel ca şi până acum.

  • In Cartea Cartilor scrie: ,, Parinti ,nu va intaratati copiii la manie……,,.Nu vreau sa judec pe nimeni ptr ca nu cunosc circumstantele in care a avut loc aceasta tragedie a Alexandrei , dar as vrea sa trag un semnal de alarma ptr toti parintii care aplica o teroare psihica copiilor care gresesc,uneori destul de urat! Romanii au un proverb care spune : Ajunge o bota la un car de oale! asta insemnand ca e de ajuns o critica ptr o greseala chiar daca aceasta este uneori mare! Eu cred ca toate lucrurile se rezolva cu timpul si se aseaza in cursul normal daca avem rabdare si intelepciune! Ce tragedie este atunci cand ceea ce se intampla este ireparabil! Degeaba ne reprosam unii altora vina ,atunci cand ceea ce se intampla nu mai putem repara! Nu tine aceasta nici de religie nici de altceva ci de o minima intelepciune a celor din jurul nostru ,in special a familiei!

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.