Arborii seculari merită să devină obiective turistice. Alte argumente în favoarea verdelui din Piaţa Centrală

Arborii seculari pe care îi are Bistriţa merită să devină obiective turistice, nicidecum să dispară pentru a face loc unor dale din piatră, iar vegetaţia, fie ea şi cu buruieni, e preferabilă gazonului fiindcă reprezintă un adevărat ecosistem ce adăposteşte specii de insecte rare, ocrotite prin lege, spune Ciprian Samoilă, doctor în biologie şi totodată preşedintele Asociaţiei Harta Verde România.

Cadastrul verde al Bistriţei, implementat târziu şi prost 

„Acum circa 5 ani, am avut un proiect de cunoaştere a biodiversităţii locale finanţat de Primăria Bistriţa când, accidental, s-a nimerit cu acest Registru al spaţiilor verzi spus de alţii Cadastru verde. Am văzut sistemul informaţional. Ca şi program e destul de robust. Problema nu este sistemul în sine, ci calitatea datelor din interior. Un astfel de registru are o componentă spaţială, unde arborii sunt amplasaţi, dar mai are o componentă la care atunci avea lacune: componenta calitativă a spaţiilor verzi. Eu vreau să ştiu nu numai ce suprafaţă are spaţiul verde, ci calitatea lui. Un spaţiu verde format din gazon nu va egala niciodată un spaţiu cu vegetaţie locală cu aşa-zisele buruieni. Acele buruieni atrag un ecosistem pe care nu îl poţi înlocui cu un gazon de pe un teren de fotbal. Calitatea arborilor e foarte importantă. La starea de sănătate e o coloană cu valori foarte fixe de genul: proastă, bună sau excepţională. Nu, sănătatea arborilor se stabileşte prin mult mai multe variabile: verticalitatea trunchiului, diametrul coronamentului, înălţimea coronamentului, suprafaţa foliară, dacă are sau nu crengi uscate, scorburi, partea de floră şi faună înconjurătoare. Toate acestea nu s-au luat în calcul.

Promotor al cadastrului verde în România a fost Primăria Municipiului Timişoara. Eu mi-am făcut licenţa plecând de la o carte editată de Primăria Timişoara care vorbea de acest cadastru înainte de 2001. E cunoscut faptul că Timişoara avea o dezvoltare pe spaţii verzi foarte mare, acum şi la ei sunt presiuni, dar au pus în evidenţă lucruri de care au ţinut cont înainte să iasă Legea spaţiilor verzi.

Unde vreau să ajung? Nu ai nevoie de o legislaţie ca să îţi pui în funcţiune dragostea sau măcar principiile morale faţă de spaţiile verzi din jur. Eu nu vreau să apelez la un articol dintr-o lege ca să le spun autorităţilor că sunt obligate să păstreze acest spaţiu verde pentru sănătatea noastră. Vreau să ajung la primărie şi să spun că am nevoie de acest spaţiu verde prin toate funcţionalităţile lui şi nu am nevoie de un spaţiu cu gazon, ci de un spaţiu în care sunt prezente mai multe specii, în care pot să văd un fluture sau un bondar. Când eu ies cu copilul meu la plimbare nu vreau să mă simt pe un teren de fotbal, vreau să îi arăt o diversitate. Vreau să înţeleagă că nu suntem singuri pe această lume şi că noi facem parte dintr-un ecosistem în acest loc. Imaginaţi-vă că trăiţi într-o zonă industrială! Nu ştiu dacă rezistaţi o săptămână sau o lună într-un loc unde nu este pic de vegetaţie, nu este faună, nu se aude cântecul păsărelelor. Eu zic că veţi ajunge la un spital psihiatric destul de repede”, a spus Samoilă.

„Nu vreau să mă leg cu lanţuri de copaci!”

„Primăria poate să facă ce doreşte. Eu vreau doar să-mi susţin punctul de vedere al meu şi al celor care gândesc la fel cu mine. Nu poţi să te pui de-a curmezişul. Nu vreau să intru în partea de activism să mă leg cu lanţuri pentru a demonstra un lucru. Vreau să apelez la bunul simţ. Ni s-a mai pus în cârcă faptul că, din cauza poziţiilor noastre se pierd bani. Eu vă spun public: doar dacă vă orientaţi proiectul în sensul în care salvaţi şi promovaţi patrimoniul natural, puteţi face un proiect şi să nu pierdeţi nicio finanţare. Puteţi amenaja acest spaţiu care să fie prietenos şi sigur pentru cetăţeni.

S-a pus în discuţie faptul că aceşti castani sau alţi arbori de lângă ei ar fi un pericol pentru siguranţa oamenilor. Vreau să anunţ că poţi face un proiect în care asiguri acel spaţiu în aşa fel încât nici măcar pe furtună oamenii să nu fie afectaţi de căderea unui arbore. Există metode de ancorare, există metode de sprijinire a ramurilor care sunt lăsate, există o îngrădire simbolică şi cu informare prin care să nu fie lăsaţi copiii sau alţi oameni să intre în acel spaţiu, iar dacă o fac, o fac pe răspunderea lor. Proprietarii se absolvă astfel de acuze ulterioare sau efect.

Sunt şi tăieri abuzive. De exemplu la un nuc. Pe principiul că e posibil să cadă o creangă a fost, de fapt, tăiat în mod criminal. Legislaţia noastră, Legea spaţiilor verzi, spune că este ilegal să tai coronamentul arborilor, dar se adaugă o excepţie: care sunt aproape de faţada clădirilor, că sunt parcări şi ar putea cădea un ram. Cu alte cuvinte nu văd rostul interzicerii a ceva dacă dai toate cazurile în care îl poţi tăia”, a adăugat preşedintele Asociaţiei Harta Verde România.

Copacii seculari ai Bistriţei 

„În loc să protejăm Liriodendron, o specie americană adusă la noi sau Ginkgo care e asiatică, putem proteja cei doi stejari de 200-250 de ani, un exemplar în faţa Hotelului Codrişor, altul în interiorul terasei, sunt fraţi, comunică între ei. Apoi mai avem ce a mai rămas din stejarii Pădurii Schulerwald care iarăşi au între 100 şi 200 de ani, mai avem aceşti castani din centru care iar se apropie de 100 de ani, plus minus. O mare parte dintre ei apar pe cărţile poştale vechi.

Ei sunt martorii unor evenimente la care bunicii noştri au fost prezenţi şi care, lăsaţi în pace, vor fi prezenţi încă probabil încă cel puţin 50 -100 de ani de acum înainte. Aceşti arbori noi trebuie să-i punem în valoare. În multe ţări europene am văzut cum dintr-un arbore simplu efectiv s-a făcut un obiectiv turistic. De ce la noi nu se poate, de ce doar clădirile sunt puncte de interes turistic? Noi avem vieţuitoare de interes turistic, foarte multe specii protejate de directive europene, Directiva Habitate şi Directiva Păsări pe care nu le punem în valoare”, a spus Ciprian Samoilă.