Luna februarie, deşi mai scurtă, este mai bogată în superstiţii şi tradiţii decât celelalte luni ale anului. În februarie au loc multe obiceiuri legate de primăvară, de începerea noului an agrar şi renaşterea naturii, dar şi legate de faptul că în luna februarie păsările călătoare se întorc, iar celelalte încep să cânte ori să-şi caute perechea.
În credința populară, ziua de 2 februarie este una a premonițiilor, ca și Ziua Cârțiței în SUA, în care se poate stabili dacă iarna se apropie de final sau va reveni cu ninsori şi îngheţ.
Se credea că, dacă astăzi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
Dacă în 2 februarie este frig și râurile sunt îngheţate ca vulpea să poată trece râul pe gheaţă, atunci anotimpul cald va veni mai repede. Altfel, dacă nu poate trece râul, va veni din nou o perioadă rece.
Luna februarie mai are două sărbători importante pentru îndrăgostiţi, repectiv Sfântul Valentin, sărbătorit pe 14 februrie, sărbătoare împrumutată din cultura americană, şi Dragobetele, varianta autohtonă a acesteia. Ambele au legătură cu venirea primăverii şi găsirea perechilor.
În calendarul ortodox astăzi este sărbătoarea Întâmpinării Domnului, ziua în care credincioşii merg cu lumânări la biserică pentru binecuvântare, pe care apoi le duc acasă pentru a le proteja locuinţa.
Foto credit: Natura în Munții Rodnei
Iepuraşul stătea plictisit în faţa vizuinii. Trece vulpea şi îl întreabă:
– Dar ce faci tu aicea, iepuraş?
– Ce să fac şi eu… îmi scriu lucrarea de diplomă.
– Zău? Şi despre ce scrii tu în lucrarea ta de diplomă?
– Despre cum se beleşte blana de pe vulpe.
– Ha, ha, ha, ce tâmpenie ! Şi cine o să creadă aşa ceva?
– Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină să-ţi arăt!
După numai câteva minute iese iepuraşul cu blana vulpii, o pune la uscat şi se aşază din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mai trece ceva vreme, vine ursul:
– Ce faci, iepuraş?
– Ce să fac şi eu… îmi scriu lucrarea de diplomă.
– Zău? Şi despre ce scrii tu în lucrarea ta de diplomă?
– Despre cum se beleşte blana de pe urs.
– Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Şi cine o să creadă aşa ceva?
– Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină să-ţi arăt!
După numai câteva minute iese iepuraşul din vizuină cu blana ursului, o pune la uscat şi se aşază din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. În cele din urmă iese şi leul din vizuină, îşi ia „la revedere” de la iepuraş şi îi spune să-l mai caute dacă îl mai stresează cineva.
Morala: Nu contează tema pe care o ai la lucrarea de diplomă, contează doar pe cine ai ca îndrumător.
Sursă: Blogul lui Liviu Antonesei