Avansează proiectul de reabilitare a imobilelor din centrul istoric

Ansamblul Arhitectural Sugălete alcătuit din 13 case cu arcade la parter, , ridicate între anii 1480–1550 reprezintă un reper emblematic pentru orasul Bistrita.După cum se stie, în anul 1353 a fost acordat dreptul de a ţine târg, acordat de regele Ludovic de Anjou, ceea ce a contribuit la înflorirea comerţului în perioada de dezvoltare a oraşului medieval şi a determinat ridicarea ansamblului „Sugălete” folosit drept bazar, de unde bistriţenii putea să cumpere produsele negustorilor aflaţi în tranzit prin oraş. În plus negustorii care comercializau produsele lor erau scutiţi de taxe şi impozite. Desi constructorul acestui ansamblu arhitectural nu este cunoscut, se ştie că preţul ridicării construirii celor 13 case a fost plătit de comunitatea săsească din oraş. Construcţia acestui complex arhitectural urban este realizată dintr-un şir de clădiri cu parter şi etaj ce prezintă la stradă o frumoasă galerie de arcade semicirculare cu 20 de bolţi, majoritatea în ogive, care se sprijină pe 21 de stâlpi masivi din piatră cu formă dreptunghiulară. Faptul că forma bolţilor nu este aceeaşi, sugerează existenta mai multor etape de construcţie sau refaceri succesive în perioada secolelor XV-XIX. Această construcţie era atracţia centrală a pieţei medievale a saşilor (Marktplatz), unii istorici fiind de părere că aici funcţiona piaţa de cereale, iar numele de Sugălete ar proveni de la unitatea de măsură utilizată în acele vremuri pentru grâne, adică găleata, a cărei formă este sugerată şi de bolţile porticului. Valoarea acestui monument istoric este dată, atât de forma şi vechimea construcţie, cât şi de detaliile arhitecturale ale caselor: deschideri în arc frânt, scuturi heraldice, câteva ferestre de influenţă renascentistă, statuia Sfântului Nicolae (Casa cu nr. 13), bolţi în cruce pe ogive, steaua cu şase colţuri, semiluna în forma unei măşti umane etc. Conform documentelor vremii, în Casa cu nr. 24 a fost deschisă, în anul 1516, prima farmacie a oraşului denumită ,,La vulturul negru”; astăzi, această casă adăpostind Galeria de Artă Pastică ,,Arcade 24″ şi atelierele de creaţie ale artiştilor plastici. În schimb, Casa cu numărul 13 este de peste 500 de ani, Casa Parohială a Bisericii Evanghelice Bistriţa.
Renovarea clădirilor istorice este o problemă serioasă care necesită implicarea administratiilor locale si nu poate fi lăsată doar in seama proprietarilor. In multe orase, precum Sibiu, Oradea, Timisoara, Alba Iulia, clădirile din centrele istorice au fost renovate in mod profesionist, redându-li-se strălucirea de odinioară pe largi fronturi stradale . In acest sens, există Legea nr. 166/2016, cunoscuta si sub numele de „Legea fațadelor”, care se refera la renovarea faţadelor clădirilor istorice, aflate în proprietate privată, cu bani de la primărie, aceştia urmând să fie recuperaţi în cel mult zece ani. Administraţiile publice locale pot asigura, la cererea proprietarilor, finanţarea integrală a lucrărilor în anumite circumstanţe, sumele urmând să fie recuperate în cel mult zece ani, potrivit legii. Banii urmează să fie recuperaţi din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari, iar în cazul în care nu vor putea fi recuperaţi în acest mod primăriile pot stabili o taxă pentru creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, aplicabilă doar proprietarilor care beneficiază de reabilitarea clădirilor în urma înscrierii acestora în programele multianuale.
În cazul în care clădirile reabilitate astfel sunt vândute, primăriile recuperează banii de la noii proprietari.