Localitățile din județ cu cel mai mare număr de săraci. Trăiesc fiecare cu 142 de lei lunar

Circa 1800 de locuitori ai județului Bistrița-Năsăud intră în iarnă doar cu venitul minim garantat de 142 de lei lunar. La mai bine de trei decenii de la Revoluție, acești oameni vor avea parte, cel mai probabil, de cea mai grea iarnă din viața lor în care nu își vor putea achita nici măcar facturile la încălzire.

Iată clasamentul orașelor după numărul de beneficiari ai venitului minim garantat (septembrie 2021):

1. Sângeorz-Băi – 49
2. Năsăud – 47
3. Beclean – 42
4. Bistrița – 33

Comunele cu cei mai mulți asistați social sunt:

1. Zagra – 185
2. Tiha Bârgăului – 103
3. Dumitrița – 93
4. Târlișua – 91
5. Teaca – 83
6. Dumitra – 65
7. Petru Rareș -62
8. Feldru – 53
9. Lechința – 53
10. Șieu Măgheruș – 40
11. Șanț – 39
12. Spermezeu – 39
13. Rodna – 38
14. Nimigea – 35
15. Uriu – 34
16. Ilva Mare – 34
17. Telciu -32
18. Căianu Mic – 30
19. Josenii Bârgăului – 29
20. Ilva Mică -28

Venitul minim garantat a fost introdus ca instrument de securitate socială din cauza ratei din ce în ce mai mari a sărăciei, ca urmare a tranziţiei României şi a reformelor economice asociate.

Între anii 1995 şi 2001, persoanele sărace au beneficiat de asistenţă prin intermediul ajutorului social acordat pe baza verificării veniturilor (Legea nr. 67/1995). Începând cu ianuarie 2002, asistenţa a fost asigurată prin intermediul venitului minim garantat (Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat).

Venitul minim garantat se adresează celor mai sărace segmente sociale şi este menit să le ajute să scape de nivelul de sărăcie în care trăiesc, fără a descuraja atitudinea faţă de muncă.

Printre condiţiile privind dreptul la venitul minim garantat se numără:

• venitul persoanei singure/familiei trebuie să fie mai mic decât nivelul stabilit al venitului minim garantat;
• persoana singură/familia trebuie să nu deţină alte bunuri decât cele considerate de strictă necesitate;
• persoana singură/familia trebuie să locuiască în raza teritorială a sectorului sau localităţii unde este depusă cererea de asistenţă socială;
• persoanele care sunt apte de muncă şi nu realizează venituri cu caracter salarial sau câştiguri din altă activitate generatoare de venituri, trebuie să facă dovada faptului că: sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă şi nu au refuzat un loc de muncă oferit sau participarea la un program de pregătire profesională (nu au această obligaţie persoanele care au în îngrijire copii în vârstă de până la 7 anipersoanele cu handicap sau cele care urmează un curs de formare profesională organizat de agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă).

Eligibilitatea pentru venitul minim garantat este stabilită prin verificările veniturilor şi ale bunurilor. Pragul de venit este o funcţie a venitului şi a numărului de membri ai familiei. Este posibil ca unii membri ai gospodăriilor să fie angajaţi cu salarii mici şi/sau să lucreze cu fracţiune de normă, iar gospodăria să aibă totuşi dreptul de a beneficia de asistenţă socială.

Eligibilitatea pentru venitul minim garantat asigură şi un drept la alte ajutoare şi, în afara transferurilor de bani, sprijinul poate lua forma bunurilor şi a serviciilor. Cel mai important dintre aceste ajutoare este alocaţia pentru încălzire. În plus, eligibilitatea pentru venitul minim garantat are în vedere şi asigurarea de sănătate (fără nicio obligaţie de a plăti contribuţia de asigurare de sănătate), ceea ce reprezintă un ajutor important pentru mulţi beneficiari.

Beneficiarii venitului minim garantat au, de asemenea, dreptul la forme de asistenţă suplimentare, cum ar fi ajutoare de urgenţă (finanţate de la bugetul central), ajutoare de înmormântare (finanţate de la bugetul local), şi pot beneficia, de asemenea, de ajutoare în natură şi de serviciile sociale existente (de exemplu cantinele sociale, deşi acestea lipsesc aproape cu desăvârşire din zonele rurale, iar unele comunităţi urbane nu beneficiază nici ele de acest tip de serviciu).

Pe de altă parte, repartizarea neechilibrată a serviciilor existente, prin supraaglomerarea serviciilor de asistenţă socială în zonele urbane, generează o sursă de excluziune pentru comunităţile rurale, se arată în ”Analiza situaţiei cu privire la
sistemele de venituri minime din România. Studiu privind politicile naţionale”, transmis UE.