Ce-a fost mai întâi: oul sau struţul?

Extrem de mulţi oameni care habar nu au ce este aceea o mascotă au sărit ca arşi când au văzut struţii în oraş. Având în vedere că nu sunt mulţi cei care ştiu istoria Bistriţei, cârcotaşii s-au năpustit cu tot soiul de comentarii răutăcioase la adresa celor care au putut decide o aşa „aberaţie”. Îmi păstrez convingerea exprimată de mai multe ori că struţul e o mascotă îndrăgită de copii şi apreciată de turişti în ciuda tuturor celor care au pariat că nu va fi aşa. O dovedesc zi de zi cei care se fotografiază cu struţii, copiii care îi încalecă sau pur şi simplu se opresc, în faţa lor, şi le vorbesc.

Nici nu a trecut un an de când păsările şi-au ocupat locurile în diverse puncte ale oraşului că au apărut şi câteva ouă gigant. Imediat a trebuit să se facă legătura între struţi şi ouă, ce altceva? Singura legătură adevărată este că sunt confecţionate din acelaşi material, fibra de sticlă, în rest sunt simple decoraţiuni la care au lucrat mai multe minţi şi mâini. Cinste lor!

Mie mi se pare extraordinar să văd mai multă culoare în jurul meu. Din păcate, copacii nu au înverzit încă, în afară de magnolii nu au înflorit alţi pomi, panseluţele abia acum încep să prindă rădăcini. Totul e cam cenuşiu în jurul nostru, iar ouăle gigant reprezintă, cu adevărat, o pată de culoare.

E adevărat, în oraş sunt, în continuare, multe gropi. Mă scot din minţi şi pe mine. Sunt multe alte probleme care ar trebui rezolvate, sunt 100% de acord, dar mai sunt şi oameni bolnavi sau bătrâni care şi se opresc, pentru o clipă, pe o bancă, la soare. Ouăle astfel colorate îi fac să zâmbească. Mai sunt şi mame cu copii care ies în ziua, la plimbare. Cei mici abia aşteaptă să se joace în preajma lor. De ce să nu se bucure şi ei? Cine ne dă, nouă, şoferilor, dreptul de a le interzice acestor oameni bucuria doar pentru că am dat într-o groapă?

Dacă m-ar fi întrebat cineva dacă vreau ca banii pe care îi plătesc pentru taxe şi impozite să se ducă şi pe câteva ouă gigant aş fi răspuns „Da” cu toată inima. În final, nici nu au costat cine ştie cât. Gratis să fi fost şi tot se găseau cârcotaşi care ar fi spus că sunt urâte, inutile, că strică peisajul. Mulţi dintre ei poate că îşi spun creştini şi săptămâna aceasta s-au spovedit şi au ţinut post. Evlavia le-a dispărut văzând ouăle sau ştirile despre ele. Şi au vărsat toată ura pregătită pentru o campanie electorală care stă să înceapă. Mulţi şi-au pierdut răbdarea şi vor să fure startul, doar ipocrizia de care suferă majoritatea îi face să spună: „E Săptămâna Patimilor, nu facem politică!”.

Cristiana Sabău