Competitivitatea economică în Strategia de dezvoltare a judeţului

”Principalele ramuri industriale în cadrul judeţului sunt producţia de echipamente electrice şi electronice pentru autovehicule, fabricarea de acumulatori şi baterii, trefilarea firelor la rece, fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilurilor din material plastic. Nici una dintre aceste ramuri industrial nu intră în categoria tehnologiilor high-tech. La nivelul judeţului Bistriţa-Năsăud funcţionează doar 140 firme în domeniul high-tech (IT, telecomunicaţii, cercetare-dezvoltare), dar şi în acest caz cele mai multe sunt orientate pe servicii, nu pe producţie.

În Bistriţa există 59,7% din totalul firmelor din judeţ, în oraşul Beclean 4,4%, în Năsăud 4,6%, în Sângeorz Băi 2,9%, iar în mediul rural 28,4%.

Pentru creşterea competitivităţii economice a judeţului este necesară o specializare diversificată a acestor industrii şi o sofisticare din perspectiva complexităţii produselor realizate. La potenţialul judeţului se observă necesitatea industrializării sectorului agricol deoarece un număr semnificativ al populaţiei locuieşte în zona rurală, în prezent practicând o agricultură de subzistenţă în marea lor majoritate. Industrializarea agriculturii se poate face atât în ceea ce priveşte cultivarea plantelor, cât şi în ceea ce priveşte creşterea animalelor, pomicultură şi procesarea în unităţi de micro-producţie a produselor agricole şi animaliere.

La nivelul judeţului Bistriţa-Năsăud productivitatea forţei de muncă în sectorul industrial a fost de 175102 lei în 2010 şi de 178551 lei în 2011. Media pe total sectoare economice la nivel de judeţ a fost de 41593 lei în 2010 şi de 42132 lei în 2011, peste media la nivel naţional de aproximativ 20000 lei. Productivitatea cea mai crescută este în sectorul financiar-bancar, ceea ce arată încă o orientare pe importuri şi acumularea de datorii, nu pe acumularea de resurse.

Indicele producţiei industriale este în uşoară creştere relativă (la anul anterior), însă indicele valoric al cifrei de afaceri din industrie este în scădere relativă. În acest sens, se impune orientarea mai mare spre inovare, în special pe inovarea la nivelul produselor şi serviciilor asociate. Trebuie întărite legăturile comerciale şi diversificarea relaţiilor de colaborare cu regiuni din ţări care au investiţii directe mai relevante în judeţ, precum ar fi Austria, Germania, Spania, SUA, Franţa şi Italia. În acest sens trebuie dezvoltate strategii personalizate de atragere a investiţiilor străine directe din aceste ţări, în special asupra facilităţilor referitoare la infrastructura de bază şi impozite. Trebuie încurajate cooperările în zona cercetării aplicative şi inovării cu aceste ţări, într-un parteneriat strâns cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca şi cu alte institute de cercetare din Bistriţa (ICPEE) şi din regiune. Dezvoltarea clusterelor trans-naţionale este o altă cale cu potenţial de creştere economică.

Focalizarea trebuie pusă pe industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, componente de maşini, utilaje şi instalaţii ca sursă de bază în creşterea competitivităţii economice a judeţului, dar şi pe reconsiderarea activităţii agenţilor economici axaţi pe prelucrarea lemnului şi fabricarea produselor din lemn. Aceştia din urmă exploatează o resursă extreme de importantă pentru echilibrul ecosistemului fără a o valorifica la parametri superiori, în mobilă (inclusiv mobilă de lux) sau alte produse din lemn cu valoare adăugată ridicată.

Fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice, din minerale nemetalice, a echipamentelor electrice, dar şi fabricarea mobile sunt alte ramuri industriale care trebuie susţinute prin strategii personalizate în vederea creşterii competitivităţii economice a judeţului. Se recomandă clusterizarea acestor ramuri pentru dezvoltarea unor alianţe strategice aliniate la dezvoltarea de produse de nişă, în special prin creşterea gradului de inteligenţă încorporat în acestea, inclusiv la nivelul mobilei.

Industria prelucrătoare, unde este concentrată o mare parte a forţei de muncă, este deficitară la capitolul salarial în raport cu alte sectoare economice. În acest sens, rezultă necesitatea creşterii productivităţii şi profitabilităţii acestui sector economic. Atingerea acestui obiectiv este strâns legată de creşterea calificării forţei de muncă, orientarea mai accentuată pe dezvoltare de produse proprietare, diversificarea şi creşterea sofisticării acestora prin încorporarea de inteligenţă în produse. De asemenea, rezultă şi necesitatea creşterii productivităţii în sectorul agricol, care se situează pe acelaşi palier de performanţă cu sectorul industrial; şi unde este concentrată o mare parte a populaţiei din judeţ.

Discutăm despre un nivel încă redus al gradului de prosperitate al populaţiei din judeţ. Acest lucru indică încă o dată, dintr-o altă perspectivă, nevoia creşterii productivităţii economice, diversificarea sectoarelor economice existente, industrializarea sectorului agricol şi dezvoltarea turismului tematic în zona rurală.

Numărul redus de angajaţi în agricultură raportat la populaţia din zona rurală (197083 locuitori: 62,4% din totalul populaţiei judeţului) arată o problemă reală în ceea ce priveşte capacitatea actuală de industrializare a sectorului agricol, dar pune în evidenţă un potenţial ridicat în această direcţie, inclusiv în zona industriei alimentare.

Este îngrijorător procentul mare al populaţiei judeţului care lucrează în gospodării individuale, creând ceea ce se numeşte populaţia care trăieşte din agricultura de subzistenţă. Procentul acestei populaţii este de aproximativ 33% în ultimii 4 ani, adică jumătate din populaţia totală din zona rurală a judeţului.

Situaţia suprafeţelor agricole: se constată un potenţial bun pentru producţia vinului, nevalorificat la scară industrială până în prezent, la fel ca şi posibilitatea creşterii animalelor pentru carne, lapte şi lână. De asemenea, zonele pomicole au un potenţial bun de valorificare sub formă de produse alimentare procesate. Pescuitul şi creşterea peştelui este o activitate care ar trebui mai bine valorificată.

Exploataţiile agricole majoritare sunt individuale, de aproximativ 10 ori mai mari decât cele aflate în cadrul societăţilor comerciale şi societăţilor agricole private. Acest aspect indică şi productivitatea scăzută a producţiei agricole, sub 50% faţă de media UE. Se impune derularea de programe de instruire a persoanelor din zona rurală. Populaţia implicată în agricultură este mult peste media UE, fapt ce indică încă odată nivelul redus al productivităţii şi lipsa mecanizării şi industrializării sectorului agricol.

Este pozitivă creşterea producţiei agricole în judeţ, în comparaţie cu situaţia la nivel naţional, unde se constată o scăderea producţiei agricole. Datele totuşi indică un potenţial la nivelul judeţului pentru dezvoltarea unor unităţi productive zonale sau chiar locale pentru procesarea produselor animale şi comercializarea pe piaţă a unor branduri locale, fapt care ar conduce la o creştere a veniturilor crescătorilor de animale din judeţ.

În ceea ce priveşte producţia agricolă a judeţului, se observă o creştere relevantă atât la producţia vegetală cât şi la cea animală, dar serviciile agricole sunt într-o scădere dramatică. În ceea ce priveşte valoarea importurilor şi exporturilor la nivelul judeţului, datele relevă o balanţă pozitivă şi în creştere.

Pe zone de dezvoltare, oraşul Bistriţa şi 12 comune din jur (Monor, Şieuţ, Şieu, Cetate, Mărişel, Budacu de Jos, Şieu Măgheruş, Livezile, Josenii Bârgăului, Prundu Bârgăului, Bistriţa Bârgăului, Tiha Bârgăului) au cea mai mare contribuţie la economia judeţului, cu aproximativ 79% din cifra de afaceri. În această zonă activează aproximativ 70% din agenţii economici ai judeţului.

O altă zonă de dezvoltare este oraşul Năsăud şi 11 comune din jur (Dumitra, Nimigea, Rebrişoara, Rebra, Pârva, Feldru, Salva, Zagra, Coşbuc, Telciu, Romuli), însă cu o contribuţie redusă în economia judeţului deşi oraşul Năsăud are tradiţie în prelucrarea maselor plastice şi în industria textilă. În această zonă sunt înregistrate aproximativ 10% din totalul pe firmelor din judeţ, cu aproximativ 6% din cifra de afaceri a judeţului. În oraşul Năsăud au fost atrase investiţii directe străine în industria electronică şi electrotehnică, însă zona se confruntă cu lipsa acută de forţă de muncă specializată dar şi cu o infrastructură industrială necorespunzătoare.

A treia zonă cu potenţial de dezvoltare este oraşul Beclean şi 15 comune din proximitate (Chiochiş, Matei, Nuşeni, Şieu Odorhei, Sintereag, Braniştea, Petru Rareş, Ciceu Mihăieşti, Ciceu Giurgeşti, Negrileşti, Uriu, Chiuza, Căianu Mic, Spermezeu, Târlişua). Şi această zonă are însă o contribuţie modestă la dezvoltarea economică a judeţului, cu aproximativ 9% din cifra de afaceri din judeţ şi aproximativ 10% din agenţii economici, preponderent localizaţi în oraşul Beclean (85% din cifra de afaceri a zonei). Singura comună unde există o activitate economică mai relevantă este Petru Rareş.

A parta zonă cu potenţial de dezvoltare economică este oraşul Sângeorz Băi şi 9 comune din vecinătate (Ilva Mică, Leşu, Măgura Ilvei, Poiana Ilvei, Ilva Mare, Lunca Ilvei, Maieru, Rodna, Şanţ). Este zona care se dovedeşte cea mai slabă sub aspect antreprenorial, fiind cu mult sub potenţialul natural de care dispune, precum ar fi izvoarele de ape minerale cu potenţial terapeutic, zonele Rodna cu Parcul Naţional Munţii Rodnei, Valea Vinului, Valea Blaznei care pot fi valorificate turistic (turism tematic, turism montan, agroturism). În aceasta zonă sunt înregistraţi aproximativ 7% din numărul agenţilor economici din judeţ, cu o cifră de afaceri sub 6% din total la nivel de judeţ. În această zonă se poate dezvolta şi industria lemnului, dar nu la nivel de produse primare, ci în industria mobilei de lux, cu valoare adăugată ridicată. De asemenea, diversitatea de fructe de pădure, plante medicinale si vânat, pot fi valorificate superior pentru export. O prioritate în această zonă este şi dezvoltarea infrastructurii de bază. Concentrarea activităţii economice se întâmplă în oraşul Sângeorz Băi şi în comuna Maieru.

A cincea zonă de referinţă a judeţului este cea concentrată în jurul comunei Teaca. Este zona care nu dispune de nici o concentrare urbană, fiind de altfel şi zona cu cele mai puţine societăţi comerciale, indicatorii economici la nivelul judeţului fiind foarte scăzuţi (aproximativ 1% din cifra de afaceri a judeţului, cu 3% din totalul agenţilor economici). Zona include comunele Urmeniş, Milaş, Teaca, Galaţii Bistriţei, Silivaşu de Câmpie, Miceştii de Câmpie, Sînmihaiu de Câmpie, Budeşti şi Lechinţa. Condiţiile naturale sunt favorabile pentru pomicultură, viticultură şi agricultură. Este o zonă adecvată pentru dezvoltarea fermelor şi exploataţiilor agricole de dimensiuni mari şi dezvoltarea micro-întreprinderilor pentru procesarea produselor agricole.

Din punct de vedere al localizării geografice, se constată particularităţi semnificative între cinci mari zone de dezvoltare ale judeţului. În acest sens, se justifică fundamentarea unei strategii personalizate pe fiecare zonă şi eventual sub-zone la nivelul fiecărei zone. Dacă se corelează structura calificărilor resursei umane şi distribuţia geografică a acesteia, se ajunge la concluzia că pentru creşterea competitivităţii economice a judeţului trebuie pornite o serie de proiecte ample de calificare şi specializare a resursei umane, personalizat pe cele cinci zone de dezvoltare potenţială. Lipsurile constatate la nivelul infrastructurii de bază, calificării resursei umane şi structurii populaţiei, mediului de afaceri etc., este necesară aplicarea de proiecte majore integratoare, compuse din sub-proiecte sectoriale corelate între ele, cu particularităţi specifice zonelor şi eventual sub-zonelor de dezvoltare.

Clusterizarea la nivelul ramurilor industriale puternic încorporate în judeţ trebuie văzută ca o prioritate. Dezvoltarea de soluţii proprietare în parteneriat la nivelul clusterelor este o altă prioritate (produse din sticlă, plastic şi metal cu inteligenţă încorporată). Se recomandă în acest sens şi dezvoltarea în parteneriat între agenţii economici din zona industrială a unui institut inter-disciplinar de cercetări aplicate. Trebuie atraşi în judeţ mai mulţi cercetători de înaltă clasă în domenii similare cu ramurile industriale puternic consolidate în economia judeţului. De asemenea, mediul economic şi administraţia trebuie să susţină dezvoltarea învăţământului universitar tehnic în judeţ, prin dezvoltarea unor specializări cu puternic caracter vocaţional pe specificul activităţii industriale din zonă – astfel se reduce migraţia populaţiei tinere înalt calificate.

Tranziţia de la fabricaţia tradiţională la fabricaţia inteligentă este un alt demers care poate conduce la creşterea competitivităţii economice a judeţului (ex. creşterea automatizării producţiei, monitorizarea producţiei prin sisteme ITC, sisteme integrate de monitorizare şi control pe lanţul valorii etc.). Prelucrarea lemnului trebuie orientată accentuat pe realizarea de produse cu valoare adăugată ridicată, precum ar fi mobila de lux şi mobila inteligentă (de nişă) şi redus exportul de material lemnos prelucrat primar.

Industrializarea sectorului agricol trebuie să devină o altă prioritate a judeţului. Trebuie gândite proiecte integrate prin care producţia agricolă şi animală din judeţ şi din judeţele învecinate să poată fi prelucrată local în micro şi mini întreprinderi cu specific pentru producţia alimentară, cu dezvoltarea de branduri locale. La aceasta se poate adăuga prelucrarea fructelor de pădure. De asemenea, judeţul dispune de un potenţial natural şi cultural cu elemente de unicitate la nivel mondial care este încă neexploatat într-o formulă integrată şi sistematică. Turismul tematic, cultural şi agro-turismul nu este valorizat suficient.

Atragerea investiţiilor directe este un alt element de consolidare a judeţului sub aspectul competitivităţii economice. Nu există suficientă resursă umană calificată într-o serie de domenii suport cheie pentru asigurarea unei creşteri economice sustenabile, precum ar fi inovarea şi co-inovarea (inovarea bazată pe integrarea de tehnologii existente), managementul proiectelor din fonduri europene, cercetarea-dezvoltarea în sectoare emergente. Aceeaşi problemă există şi în ceea ce priveşte resursa umană bine calificată în diverse meserii din sectorul industrial şi agricol. Reconversia profesională în lipsa oportunităţilor locale de ocupare este o altă problemă identificată în judeţ. Creşterea şomajului se vede mai mult în rândul categoriilor sociale cu pregătire medie şi primară, fără o calificare adecvată într-o meserie”.

(Din Strategia de dezvoltare a judeţului pentru perioada 2014-2020)