De ce continuă să plece din ţară medicii români, ce nu au aici. Poziţia preşedintelui CMR

Peste 15.000 de medici români lucrează în străinătate, însă, de când statul le-a mărit salariile celor din spitale, numărul doctorilor care vor să lucreze în alte ţări a scăzut cu 40%, a spus preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), dr. Gheorghe Borcean, care s-a aflat la Bistriţa la Seminarul „Medicină şi Teologie”.

Cei 15.000 de medici au plecat din ţară începând cu intrarea României în Uniunea Europeană. Potrivit datelor CMR, în Marea Britanie sunt peste 4000, în Franţa şi Germania, la fel, în Belgia, Spania, Italia şi Austria până într-o mie. Datele sunt furnizate CMR în mod colegial de organizaţiile similare din ţările în care medicii s-au fixat.

„Faţă de perioada corespunzătoare a anulului trecut, anul acesta sunt cu 40% mai puţine cereri de documente în vederea plecării din ţară a medicilor. Fenomenul migraţiei este unul complex. Când un tânăr care a făcut 12 ani de liceu, 6 ani de facultate şi poate chiar 6 ani de rezidenţiat decide să plece din ţară, lăsând familie, prieteni, locurile de baştină, el trebuie să îşi facă un calcul foarte clar şi obiectiv a ceea ce lasă aici şi a ceea ce speră să câştige dincolo şi nu numai material. Aici vorbim şi de posibilitatea de realizare în profesie, de viaţa socială, de mediul în care îşi va creşte copiii când va avea familie la timpul acela destul de târziu faţă de alte profesii. Are în vedere toate acestea, dar şi poziţia socială a profesiei medicale din locul unde pleacă şi din locul unde va merge, are în vedere realizarea sa profesională, baza materială în care va lucra acolo unde va lucra. Nu în ultimul rând, are în vedere veniturile materiale pe care speră să le obţină comparativ cu cele pe care le lasă aici”, a spus el.

În ce priveşte poziţia socială a medicilor în România, preşedintele CMR a spus: „Când cineva se decide să facă Medicină la 16-17 ani şi începe pregătirea pentru această facultate la care nu se intră uşor, are un anumit nivel de aşteptare legat de ce se va întâmpla cu el şi cu viaţa lui în acea profesie. Speranţa e mare şi este văzută prin prisma tradiţiei. Când cineva, înainte, acum câteva decenii, vorbea despre un medic spunea că e cineva în acea societate, în comunitatea în care trăieşte este o persoană respectată, iar profesia pe care o practică, de asemenea. Lucrul acesta nu se mai practică din varii motive care nu ţin neapărat doar de societate, doar de profesia medicală sau doar de medic. Motivele sunt variate, cele care fac să nu mai existe încredere în societate, în instituţiile tradiţionale din cauze care merită discutate într-o dezbatere publică”.