Cu teama că nu mai știu eu ce e aceea operă, am căutat în dicționar. Iată ce spune DEX că înseamnă cuvântul operă: „lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic și cântată de soliști, de cor și de orchestră”, al doilea înțeles al termenului fiind „ teatru în care se reprezintă astfel de lucrări”. Cuvântul provine din it. Opera și fr. Opéra.
Un libret dramatic nu cred că se armonizează prea bine cu mugetul unei vaci care trece pe strada principală în minunatul sat Bistrița Bârgăului unde s-a născut Constantin Pavel și nici cu mirosul de grajd, ca urmare mie mi se pare de la nepotrivit în sus să cânți operă la țară fie și în sediul Primăriei din satul de baștină al tenorului. Nu știu cui i-a venit fantastica idee, dar se potrivește ca nuca în perete. E ca și cum te-ai duce la Scala din Milano să cânți manele cu cinci kilograme de lanțuri la gât și cu patru inele tip ghiul pe degete, pe toate degetele.
Totuși, astăzi, la Bistrița Bârgăului, primarul Vasile Labă a ținut alocuțiune la Zilele Operei, urmată de sesiune de comunicări, de lansări de carte, dezveliri de statui și…. concert de operă. Da, ați ghicit! Marele noroc al zilei a fost agapa frățească din final, ca o încununare a cercetărilor științifice, armonizate cu mirosul de balegă de pe străzi.
Nefiind de față la Zilele Operei de la Bistrița Bârgăului nu-mi pot da cu părerea în legătură cu “sesiunea de comunicări”. Poate că s-au spus lucruri interesante, nu zic nu, dar pentru cine? Au lăsat țăranii din Bistrița Bârgăului sapa și au venit gură-cască la Primărie să afle despre strategia repertorială a Operei Române din Cluj? Mă cam îndoiesc. Dacă ar fi existat un public interesat de subiect, cu siguranță că el nu locuiește la țară. Nici măcar la Bistrița. Publicul cu pricina este format din mediul universitar și, ca urmare, Zilele Operei s-ar potrivi într-un oraș universitar care întâmplător mai are și un edificiu cu același nume. Altfel, se întâlnesc niște oameni, își citesc unii altora textele, de regulă nu se ascultă unii pe alții, ciocnesc un pahar la agapa frățească (ceva mă face să cred că e cel mai așteptat punct din desfășurător) și cu asta basta. Totul, să nu uităm, totul se întâmplă pe bani publici și nu costă 15 lei toată șandramaua, ci sute de milioane de lei vechi, doar vorbim de cultură majoră.
Eu nu spun că nu e nevoie de operă și de comunicări științifice, dar de ce să servești un astfel de meniu cuiva total dezinteresat? De ce nu lași astfel de evenimente în seama lumii universitare ? La ce îți folosește să aduci oameni cu pantofi de lac să calce în căcăreze de oaie pe ulița principală din Bistrița Bârgăului ? Cred că am un răspuns. E o vorbă care-i aparține bunicii mele, Dumnezeu să o ierte : « Fala noastră, Toadere, fâlfâie la primărie !”. Da, cred că acesta e răspunsul la toate întrebările mele retorice.
Am senzația că există câțiva oameni în acest oraș și județ, aceiași care scriu cu majuscule funcțiile publice ca și cum ar fi titluri regale, care nu pot respira dacă nu se autopreamăresc. Cred că aceste evenimente sunt organizate de ei, pentru ei, fără niciun sens și nicio logică, fără nicio utilitate, fără niciun folos. Sunt băieții deștepți care ne dau lecții de cultură și ne învață cum să ne purtăm, ce să spunem, cui să ne închinăm, dar care, în realitate, își fâlfâie fala pe la Primăria Bistrița Bârgăului. Unde altundeva?
Cristiana Sabău
Notă: Fotografia este din incinta Operei din Paris. Poate că, uitându-se cu atenție la ea, organizatorii Zilelor Operei vor înțelege unde au greșit. Sau poate că nu.
Adaugă comentariu