Ecaterina Andronescu, drept la replică la articolul ”Despre școală, numai de bine”

Fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, a transmis redacției noastre un drept la replică pe care îl publicăm integral:

”Răspund, din respect pentru cititorii dumneavoastră, articolului „Despre școală, numai de bine”.

1. Reducerea numărului de clase este consecința reducerii drastice a numărului de elevi școliți în România. În ultimii 10-15 ani sistemul de învățământ din România are cu 1.500.000 mai puțini elevi. Cauzele, după opinia mea, sunt două:

• Plecarea familiilor de români care muncesc în străinătate (spre exemplu, numai în școlile din Spania, în urmă cu 3 ani, învățau aproximativ 115.000 de copii români);
• Reducerea drastică a cifrei demografice, inclusiv prin plecarea în străinătate a familiilor tinere.

2. Referirea pe care o faceți la mine și la școlile de arte și meserii este incorectă. Vă rog să căutați Legea 268/2003, inițiată de subsemnata în mandatul 2001-2003, prin care se înființau școlile de arte și meserii, iar prin Legea 1/2011, în mandatul domnului Funeriu, au fost transformate, din nou, în școli profeisonale.

Dacă nu mai avem suficienți meseriași pe piața muncii din România, cauzele sunt altele:

• Plecarea masivă a acestor profesioniști la muncă în străinătate (probabil 3-4 milioane).
• Mentalitatea părinților, care nu doresc pentru copiii lor școli profesionale.

Am încercat să schimb imaginea școlilor profesionale, modificând legea și transformându-le în școli de arte și meserii. Trebuie să precizez că la începutul mandatului 2001-2003, am constatat centrarea acestor școli pe o industrie care nu mai exista. Ca urmare, personal, am mers în fiecare județ și am stabilit, împreună cu autoritățile locale, reformarea acestora. Acest demers trebuia oficializat, însă în anul 2003 mi s-a încheiat mandatul înainte de emiterea normei legale de restructurare a acestora pe meseriile cautate pe piata muncii, astfel încât absolvenții să își găsească un loc de muncă în țară.

La revenirea în mandat de ministru, în anul 2009, am constatat aceeași structură a școlilor de arte și meserii pe care o găsisem și în 2001. Ca urmare, am considerat ca , este de urgență maximă racordarea lor la piața muncii din România, aflată la sfârșitul primului deceniu al secolului XXI.

Decizia de restructurare a fost argumentată și de faptul că 95-97% dintre absolvenții școlilor de arte și meserii deveneau absolvenți de liceu urmând ruta progresivă, adică parcurgând un an în plus, evident, cu susținerea financiară a statului.

Ca urmare, nu am alocat cifra de școlarizare pentru anul I al școlii de arte și meserii, dar au continuat studiile cei din anii II și III. Nu am reușit să finalizez restructurarea, pentru că mandatul s-a încheiat după 9 luni. A urmat domnul Funeriu, care nu a alocat cifre de școlarizare în următorii 2 ani.

În anul 2012, pe baza Legii 1/2011, am organizat școala profesională duală pe care o consider viabilă, întrucât funcționează in parteneriat cu mediul economic.

În esență, școlile de arte și meserii nu au fost desființate de mine, dimpotrivă. Eu am inițiat un program de dotare a acestor școli de arte și meserii din fondurile de preaderare (Phare Tvet) și am susținut programele europene Leonardo și Socrates, dedicate lor.

3. În legătură cu universitățile private, fac următoarele afirmații verificabile:

• În perioada 2001-2003 am desființat 37 de așa zise universități. De altfel, am fost singurul ministru al educației care a inițiat și finalizat asemenea demersuri.
• În anul 2009, o universitate devenită una dintre cele mai mari din lume (cu 312.000 de studenți la vremea aceea) a revenit în limitele normale (cu 14.000 de studenți), potrivit numărului de cadre didactice de care dispunea, iar eu am fost inițiatoarea unei Ordonanțe de Urgență prin care se încheia un capitol nefast pentru învățământul superior.
• În toată cariera didactică, am fost profesor doar la Universitatea Politehnica din București și nu am avut nicio colaborare cu universitățile private.

Drept urmare, afirmațiile dumneavoastră sunt total incorecte, iar acuzațiile nedrepte. În plus, adaug faptul că atunci când am intrat în viața publică, în anul 1996, eram profesor universitar, decan la una dintre facultățile Universității Politehnica din București, după un parcurs profesional de la asistent universitar (am absolvit ca șef de promoție) la șef de lucrări, conferențiar și apoi profesor, cunoscând bine ce înseamnă o școală serioasă.

4. Referitor la afirmația „nu a mai vrut-o nimeni în Parlament, de dragă ce a fost poporului român” fac următoarele precizări:

• Nu am cerut niciodată funcții publice, le-am acceptat când mi-au fost propuse.
• De câte ori am candidat în structura PSD sau pentru Parlament am luat voturi multe, puteți verifica. Excepție face momentul în care am candidat împotriva doamnei Dăncilă, care a luat toate măsurile nedemocratice să nu fiu votată de participanții la acel congres.
• Am parcurs în țară peste 1 milion de km, cei mai mulți la volanul unui Logan și nu mi s-a întâmplat să mi se arate ură, dușmănie, indiferență – dimpotrivă. Dacă nu mă credeți, vă provoc să călătorim împreună.

5. Regretabil și jenant că ați obținut diploma așa cum afirmați în articol, dar vreau să știți că nu am girat NICIODATĂ o asemenea mizerie.

V-am întâlnit de mai multe ori prin țară și v-am considerat un jurnalist profesionist, de aceea nu înțeleg de ce ați scris neadevăruri despre mine. Nu cred că ați fi acceptat cu bună știință să scrieți lucruri neadevărate și de aceea vă adresez rugămintea să corectați ceea ce ați scris, verificând cele menționate de mine.

Toate cele bune!

Ecaterina Andronescu”

Foto: arhivă Timp Online, 2019

Despre școală, numai de bine