Biblioteca Județeană ”George Coșbuc” și Liceul cu Program Sportiv Bistrița organizează vineri 13 ianuarie, la sediul BJBN, dezbaterea ”Eminescu, contemporanul nostru”.
Dezbaterea are loc în Sala ”Gavril Scridon” a Bibliotecii Județene, începând cu ora 11.00.
Invitați: prof. Ramona Salak – inspector școlar, prof. Carmen Berințan, prof. Călina Fiscutean, prof. Niculina Dedean, prof. Luminița Siman.
Amfitrion: directorul BJBN, Ioan Pintea.
Din 2011, ziua naşterii ”poetului naţional şi universal” Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale. În 15 ianuarie 2017 se împlinesc 167 de ani de la naşterea ”Luceafărului poeziei româneşti”.
Dezbateri de tipul celei organizate la Biblioteca Judeteana reprezinta un demers necesar atata vreme cat negaţia şi denigrarea, “demitizarea” şi “prelucrarea” lui Eminescu sunt tot mai frecvente in ultima perioadă . Eminescu ba nu ar fi fost suficient de creştin ortodox, ba nu ar fi meritat să fie numit poet naţional, ba nu era “politicaly corect”, si alte asemenea. Pe de alta parte, tot răul este spre bine, pozitivarea negativităţii funcţionează şi în cazul lui Eminescu. Restabilirea adevărului despre Eminescu este o datorie de onoare, opera sa fiind mereu in actualitate. Printre poeziile sale mai putin cunoscute se numara si cea intitulata „Eterna pace”:
Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i mare,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.
Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel și moartea e uitarea vieții
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.
Da, e-o dorință mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos născător de lume.
Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.
Astfel tot trec, ca și un roi e trece,
Și-n a lor fugă fierb și se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.
Astfel e timpul, care lung străbate
Prin mii de veacuri, stăpânind în silă,
Născând și ucizând în lume toate.
Astfel e spațiu fără fund și fine,
Iar din încrucișarea amundurora,
Născând mișcare, s-au născut lumine.
Căci timpu-i tatăl, iar genunnea-i mama,
Ia fiuel e mișcarea, e amorul,
E foc aprins ce arde pân-acuma.
Astfel rotind se-nvârt în jur de soare,
Pe când el însuși cu ele împreună
O lată clină-n veci o să doboare.
Din trei mișcări mișcarea lor se-adună,
Cu toți în jos, toți împrejur de sine,
Toți împrejurul altor fac cunună
Și-astfel din noapte s-a-nchegat lumine,
Căci prin mișcare s-au aprins cu toate,
Prin neodihnă ceru-ntreg se ține.
Și cine știi când ceasul lor va bate
Și cele trei inele s-or desface
Din a mișcării sfântă trinitate.
Și peste toți s-o-ntinde eterna pace.