Fetele bune şi băieţii răi

Bistriţa a găzduit, aseară, în premieră, concursul Miss Transilvania, adică un next level al Miss Bistriţa care devenise, în ultimii ani, extrem de neatractiv fiind eliminat din câteva ediţii ale sărbătorii oraşului.

În afară de faptul că a fost prezentat de nişte bărbaţi musculoşi –aşa-zise vedete de televiziune – concursul nu a adus nimic interesant. Nici măcar premii. Nici nu m-aş da jos din pat – vorba unui primar celebru de prin vecini– pentru o plimbare prin Bucureşti la braţul unor băieţi, fie ei şi “tari”. În schimb, 20 de fătuce au considerat asta o recompensă demnă de arătat chiloţii unui public pestriţ şi complet neavizat. OMG!

Să nu fim răi din prima şi să începem cu punctele tari ale concursului. Întrucât ştim cu toţii că e valabilă încă zicala potrivit căreia “nu le poţi avea pe toate”, salut faptul că organizatorii Miss Transilvania au sărit peste proba de aşa-zisă cultură generală a concursului de frumuseţe. Ne-ar fi durut urechile probabil de ce aveam să auzim din guriţele fetelor care îşi petrec zilele citind, potrivit fişelor de prezentare din care „băieţii tari” au citit abia abţinându-se să nu râdă cu lacrimi. Mai apreciez şi că frumoasele participante la concurs nu au fost lăsate să vină de acasă cu ale lor penibile costume de baie sau cu rochiţele alese după gusturi discutabile cu mama, defilând în faţa oglinzii şi că, per ansamblu, tabloul a avut puţină coerenţă. Nu multă!

Pe de altă parte, ca puncte slabe, e clar că 90% dintre fetele care au apărut pe scenă erau nişte diletante. Nu ştiau să meargă pe tocuri şi nici să se poarte cu dezinvoltură. Au văzut şi ele – nu ştiu pe unde – că se împart “pupici” şi au împrăştiat cu tona către public. Au făcut, bietele, nişte repetiţii înainte de finală, dar nu s-a prins mai nimic de personalitatea lor. Nu am văzut nicio frumuseţe răpitoare, pe de altă parte. Şi nu mă miră deloc lucrul acesta. Plimbarea prin Bucureşti la braţul “băieţilor tari” nu mi se pare un premiu pentru un concurs care se pretinde a fi unul cu vedete tv şi cu pretenţii. Nu cunosc foarte bine mişcarea “Fii tare” din care fac parte tot felul de băieţi musculoşi, dar vă pot spune că erau nişte copile de 10-12 ani care şi-ar fi dat viaţa pentru un selfie cu Raul Popa şi Bogdan Vlădău, dar şi nişte mame care şi-ar fi aruncat copiii ca pe nişte mingi numai să-i prindă în braţe menţionaţii, de altfel băieţi interesanţi, cu mâinile tatuate, blugi rupţi, tricouri albe mulate să se vadă că au tras de fiare (foto sus). Nu a interesat pe nimeni ce citeau ei de pe nişte foi, că nu îşi aminteau numele concurentelor şi de-astea. Oricum, sonorizarea a fost, ca de obicei, de nota 2, iar dacă s-a auzit ceva, cu siguranţă că a fost de neînţeles. Cert este că am ajuns să trăim vremurile în care băieţii cu muşchi şi cântă, să ştiţi, dacă se poate numi cântat ceea ce prestează ei dând din fund mai ceva ca şi “Cadânele lunii” utilizate de primarul din Livezile cu scopul de a scoate ţăranii din casă.

Pe de altă parte, eu mă tot întreb cam câtă minte au părinţii unor fete de 16 ani să îşi trimită copiii la asemenea şarade. Sunt convinsă că adolescentele îşi imaginează că vor deveni “vedete” dacă sunt “văzute” în toată splendoarea lor, cât mai descoperite şi mai lipsite de accesorii şi că vor fi următoarele Cruduţe, Biance sau cum se mai numesc “asistentele” tv. Nu contest faptul că un concurs de frumuseţe poate ajuta în carieră, însă mi-ar fi foarte greu spre imposibil, dacă aş fi părinte, să-i permit copilului meu să defileze în faţa unor oameni complet neavizaţi, grosolani, adesea grobieni, capabili să vorbească despre o fată care folosind cuvinte pe care nu aş putea să le aud vreodată. Mi se pare că specia noastră a decăzut foarte mult din moment ce a transformat corpul uman într-un obiect de batjocură.

Să ajungi să evaluezi un om doar prin prisma kilogramelor sale, a lungimii picioarelor sau a mărimii sânilor cred că este de un primitivism ieşit din comun. Cu toate acestea, dacă stăm bine să ne gândim, trăim într-o ţară în care “asistentele” de la televizor – deţinătoarele unor forme perfecte cu care le-a înzestrat natura sau medicul plastician – sunt foarte bine plătite fără să fi făcut niciun alt efort decât abţinerea de la mâncare, sală, defilare pe podiumuri şi exersat umblatul pe tocuri. Nu tu şcoală, nu tu facultate.

Vorba cântecului “Lăsaţi femeile să facă ce vor” pe care au defilat concurentele: „fetele bune sunt cu băieţii răi/nu toată lumea înţelege asta, măi”