Cum a fost picat cu Bria testul democraţiei

Ce s-a întâmplat ieri, în şedinţa Consiliului Local, în care faimosul fost preşedinte invizibil al PSD Bistriţa, pe numele său Alexandru Bria, şi-a arătat muşchii notariali către cei trei cetăţeni ai oraşului care au îndrăznit să critice megalomaniile guvernării locale, mi-a demonstrat că Bistriţa este un oraş îmbătrânit, nu doar ca vârstă, ci mai ales ca şi gândire. Cu personaje din tipologia Bria victoria comunismului putea fi asigurată încă mult timp de acum înainte. Nu mă îndoiesc de faptul că ar fi putut ocupa, cu brio, un post de prim-secretar.

Multă vreme m-am întrebat ce caută oameni cu profesii liberale într-un partid atât de docil, cum este PSD, în care doar unii au dreptul să gândească şi să vorbească, în timp ce restul au o singură misiune: să aplaude. Ieri am primit răspunsul: caută să fie executanţi perfecţi ai ordinelor primite de la oricine pentru simplul fapt că nu sunt capabili să-şi asume nicio decizie, bună sau proastă.

Dar nu despre ce i-a şoptit la ureche primarul Creţu preşedintelui de şedinţă Bria am de gând să vorbesc aici, nici despre poliţiştii locali care habar nu au de legi, ci sunt mai degrabă nişte speriaţi puşi să execute ordinele celui care i-a angajat cu şustă, cu concursuri aranjate la ceas de seară şi în sediu de partid. Ce să aştepţi de la o ceată pe care, dacă o iei la trei întrebări din lege, are nevoie de translator ca să înţeleagă?

În schimb, vreau să vorbim despre ceata cea mută a majorităţii PSD-ALDE care a privit, inertă, fără nici cea mai mică reacţie, cum Bria număra secundele în care vorbea Marius Bălan ca să poată ajunge la secunda 59 a minutului trei şi să-l alunge de la masa de manevră locală a celor 21. De altfel, însuşi primarul, locomotiva care a tras prin parc, la poză, 11 vagoane în legislativ, a spus-o clar în timp ce rânjea: ca Marius Bălan să stea pe un fotoliu la masă cu el mai are nevoie de 1500 de voturi. Cum desigur că nu adunase atâtea, probabil că, dacă eram în comunism, merita trimis la Canal pentru îndrăzneala de a sfida conducerea oraşului. Parcă văd toată adunătura PSD, cu poliţiştii locali după ei, mergând până la gară să fie siguri că „elementul perturbator” al liniştii oraşului a fost eliminat, iar socialismul poate fi construit, mai departe, în aplauzele asistaţilor social, mânaţi de la spate de un fost gunoier cu abilităţi administrative demne de cel mai barosan salariu.

Pe unii dintre ocupanţii de fotolii roşii nici nu ştiu cum îi cheamă, nu s-au remarcat cu nimic decât că au apărut într-o poză, în parc, alături de primar, pe post de vagonete, apoi au apăsat pe butonul care trebuie, în caz că l-au nimerit.

Lui Gheorghe Sabău, ilustrul fost şef al Finanţelor care a măcelărit la greu economia locală la vremea respectivă, nu i-a ieşit întotdeauna manevra. Probabil mai aţipise de atâta lipsă de activitate intelectuală la masa celor 21. E mult mai treaz şi mai vigilent când are de vârât prin Primăria Bistriţa toate neamurile, prin concurs corect, de competenţe, evident. Mai e un cetăţean care, cât ţine şedinţa, citeşte ziare. Parcă îl cheamă Codărean, alt bătrân în corpul unui om tânăr şi o blondă care face reclame la firme de taxi. Fiecare primeşte lunar cel puţin o mie de lei pentru o simplă apăsare pe buton în spiritul de acum celebrei zicale pesediste: „ne-au votat cetăţenii să îndeplinim proiectele”.

De la doi oameni, Camelia Tabără şi Constantin Rus, aveam însă pretenţia să vadă dincolo de mica gâlceavă a pitorescului Marius Bălan cu administraţia locală orizontul trist în care puterea politică riscă, indiferent care ar fi ea, să devină tot mai arogantă de la un mandat la altul, iar copiii educaţi de ei să se trezească, la maturitate, într-o altă dictatură. Cred că niciun profesor din lumea aceasta nu ar trebui să permită să se întâmple o astfel de monstruozitate sub ochii lui. Indiferent cât de nepregătit şi tupeist e „elevul” care are curajul să vorbească, el trebuie încurajat şi susţinut. Cred că cei doi profesori cu cariere lungi în spate ştiu prea bine că acordându-le atenţie rebelilor, timp şi respect, îi aduci pe calea cea bună în care nu vor mai folosi artificii verbale, ci îşi vor expune ideile concis şi la subiect. Mă aşteptam să se opună vehement ca lui Marius Bălan să-i fie tăiat microfonul. Dar au tăcut pe scaunele lor şi au acceptat teoria „suntem mulţi, noi decidem”.

Dincolo de tot acest tablou hidos cu politicieni care fac ce vor ei cu banii noştri – pentru că efectiv nu a existat nicio consultare publică serioasă în mandatul actualului primar decât prezentări formale ale ideilor năstruşnice care îi trec prin cap acestui om, aflat vremelnic într-o funcţie- simt nevoia să trec de partea celor care, plătind adesea un preţ prea mare pentru îndrăzneala lor de a se opune tăvălugului oricărei puteri, mai ţin vie flacăra civică a acestui oraş. Marius Bălan, Florin Chereji, Tiberius Cămăraş şi ceilalţi care îi susţin sunt nişte oameni care merită respect pentru simplul fapt că le pasă şi de alţii, nu doar de confortul personal. În opinia mea, ei sunt adevăraţii cetăţeni de onoare ai acestui oraş, nu tot felul de comunişti care s-au transformat după Revoluţie în afacerişti abonaţi la bani publici. Nu sunt întotdeauna de acord cu ce spun, dar îi prefer oricăror docili şi executanţi. Măcar din respect pentru efortul lor de a fi implicaţi ar trebui ascultaţi şi măcar un lucru cerut de ei ar trebui făcut de o administraţia care vrea să lase impresia că îi pasă de cetăţeni. PSD a ajuns însă, la nivel local, la acel nivel de aroganţă şi dispreţ faţă de individ care ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi.

LATER EDIT Mă aştept ca Prefectura, altă instituţie în care strălucesc personaje cu vizibile calităţi de prim-secretari care laudă tot ce face Partidul, să-mi dea un drept la replică. Nu de alta, dar încă nu a reacţionat tabăra Ogâgău cu niciun comunicat pe tema referendumului ce omoară, în alt fel, democraţia în celălalt colţ al judeţului. Probabil e multă plictiseală la etajul întâi al clădirii cu aspect comunistoid.