Suntem ținuți în priză ca în vremurile bune, când calculam șansele unui loc european; acum, vorba vine, le-am calculat din nou, prin varianta Cupei, dar cu deja banalul stres al retrogradării. Și cine ne suflă tare în ceafă dacă nu Craiova, umbra de echipă pe care am bătut-o în tur la ea acasă și pe care am mai învins-o cândva cu atacantul Hora pe post de portar, tot în grijile matineului?
Vă înșelați dacă credeți că voi face matematica ultimelor etape, în care, cu toată frăția Mediașului sau Clujului, se prefigurează clar o bătălie a rezultatelor directe cu oltenii, mai ales la etapa 33, când vor juca la noi acasă. Nu, pe mine mă nedumerește altceva la clubul nostru, și nu de ieri, de azi. E vorba de o anume matematică a banilor.
Îmi amintesc cum Gloria anului 1994 câștiga, în ajunul Învierii, Cupa României. Ce vedeam pe echipamentul Puma azur al învingătorilor de-atunci? O inscripție solitară, dar înfiptă bine ca brand-ul Panasonic: DARIMEX. Atât și fără alte brizbrizuri. Performanța mergea mână în mână cu un sponsor decis, unul de tradiție deja în fotbalul nostru, dacă nu chiar cel mai vechi. Dar ce vedem azi, în multiplele televizări de pe care se presupune că primim drepturi? Un DARIMEX eclipsat de o droaie de alte logo-uri, mai mult sau mai puțin sonore, menite (nu-i așa?) să asigure liniștea financiară la club. Și totuși…
Dacă tot suntem cea mai ”publicitată” echipă din țară ca volum de reclame pe echipamentul de joc și în incinta stadionului (poate chiar și din Europa sau din lume, aștept contraziceri), cum se face că nu avem bani în club, popreala e pe conturi și tragem la retrogradare cu echipele cu adevărat amărâte (gen gașca nebună, refuzații Urziceniului sau comunalii Brăneștiului)? ”Egzistă o esplicație”… Gloria se vinde ieftin, pe barter, pe prietenie sau chiar pe nimic. Ce alt motiv să ai să nu poți trăi din vânzarea imaginii unui club, când toți greii orașului îți sunt aproape, când pentru o inscripționare pe tricou se iau ceva miliarde vechi, iar primăria are mereu grijă să îți intindă o mână? De vânzarea jucătorilor nu vorbesc, capitol aparte din toate punctele de vedere, care ar trebui să însemne deja profitul unui club, nu întreținerea…
Cu o minimă experiență în branding și imagine, observ o derută continuă pe tema asta. La un club, furnizorul de echipament sportiv se decide sau se confirmă la începutul unui sezon. Gloria e iar cu Puma de câțiva ani, dar antrenorul Manea își mai trage câte o șapcă Nike peste treningul oficial, venerabilul Jean Pădureanu mai iese pe TV cu câte o haină Errea, iar pe banca tehnică mai vezi câte-un Mircea Gelu Buta inscripționat cu Umbro. Ce să mai înțelegem de aici decât că vom inventa și ultima modă de cosmopolitism vestimentar. Luăm de la toți, poate supraviețuim cumva, dar dăm ceva înapoi? La fotbal mă refer…
Florin Aluaș
Adaugă comentariu