Huiduieli la adresa PDL? Mai degrabă aplauze!

După ce actuala guvernare le-a tăiat pensiile şi salariile şi i-a lăsat fără indemnizaţii pe asistenţii personalelor cu dizabilităţi (cu duiumul la Livezile), eu, una, mă aşteptam ca niciun personaj care reprezintă puterea portocalie să nu poată coborî în mijlocul sătenilor din comuna învecinată Bistriţei decât cel mult cu gărzi de corp. Spun asta fiindcă lucram în presă şi în perioada în care nu se ţinea nicio şedinţă a Consiliului Local Livezile fără cinci-şase ziarişti (printre care şi eu). Toate se terminau cu un scandal monstruos generator de anchete şi investigaţii pe pagini întregi de ziare. Mă rog, erau alte vremuri.

Cât de naivă am putut fi în privinţa reacţiei oamenilor! Electoratul, în sfânta zi de duminică din Săptămâna Luminată, nu numai că nu a dat niciun semn de ostilitate, era extrem de bine dispus şi dornic de puţină bâţâială în ritmuri maramureşene. Dacă primarul îl aducea pe Guţă sau pe Florin Salam, succesul ar fi fost infinit mai mare. Numai că lumea s-a mulţumit şi cu Lupu şi Cornelia Rednic. Aşadar, din motive muzicale, evident, s-a creat o adevărată ambuscadă la poarta cea nouă a căminului la care mulţi se uitau într-un anume fel.

În timp ce mă strecuram în spatele politicienilor care se repezeau spre tăiatul panglicii ca şi cum acest gest le-ar fi garantat succesul electoral, am văzut un morman de buletine informative şi ghiduri turistice puse, strategic, pe o masă, la intrare. M-am servit cu două exemplare, câte unul din fiecare, ca să văd dacă nu cumva găsesc între paginile lor vreun stimulent care să justifice îmbulzeala de la uşi. Nimic, fraţilor! Multe fotografii, „obiective”, „realizări”, poză cu maşina primarului parcată în faţa Primăriei, cu Duster-ul maro folosit tot de el. De-astea. Şi totuşi lumea se bulucea şi apuca cu braţul pliante. În tot acest timp, pedeliştii îşi ocupau ţanţoşi locurile de pe scenă sau din primul rând, nestingheriţi şi, evident, fără să fie huiduiţi nici măcar o dată.

După un timp, am dat să ies din clădirea plină de oameni transpiraţi din cauza efortului făcut în timp ce încercau să fotografieze sau să filmeze scena cu telefoane mobile. Am avut noroc cu un băiat care avea acelaşi drum cu mine, dar nici măcar amândoi nu am putut ieşi cu una cu două din căminul cultural pictat cu răpiri din Serai pe pereţi şi burduşit cu electorat pe scaune şi pe lângă ele dornic de ceteră. Dacă nu avem pâine, măcar circ să fie, nu-i aşa?

După toată această întâmplare cu sens de azi, mi-am dat seama că scurta ţinere de minte a românului e un defect exploatat, de data aceasta, cu succes, de PDL. Ce pensii, ce salarii, ce indemnizaţii tăiate sau neluate? Muzică, buletine informative cu „realizări” şi ghiduri colorate, respectiv orice, dar gratis să fie, iar cum primarii în funcţie şi-au pus bine, în buget, mici rezerve pentru zile de campanie, vom vedea astfel de scene la tot pasul.

Oricine îşi imaginează că va câştiga alegerile fiindcă lumea e revoltată pe PDL s-ar putea să aibă o surpriză. Mare! Personal, am fost la Livezile de „n” ori când oamenii ieşiseră în faţa primăriei revoltaţi că nu au primit indemnizaţiile de asistenţi personali. La rândul lui, actualul primar în funcţie bălăcărea la CJ cât îl ţinea gura fiindcă nu-i alocase bani să-i plătească pe amărâţi. Toate acestea însă sunt acum de domeniul trecutului chiar dacă nu s-a scurs nu ştiu ce apă pe Bistriţa de atunci.

Acum sunt alte vremuri. Cântăm şi dansăm că numai o viaţă avem. Vorba aceea: „arta e lungă, viaţa e scurtă”. Dacă nu se inaugura, azi, căminul cultural din Livezile, nu eram conştienţi de acest adevăr şi era mare păcat, nu credeţi?

Cristiana Sabău

Notă: Surse politice ne-au spus că, la finalul actului cultural de la Livezile, s-au dat sarmale şi vin. Aşadar, şi pâine, şi circ!