Îmi pare rău că am avut dreptate

Dacă nu circulaţi, de regulă, prin zonă, vă rog să faceţi experimentul. Treceţi linia ferată pe la Apollo, mergeţi tot înainte, strecuraţi-vă cum puteţi printre limuzilele fiţoşilor care fac gym la Schreiner (majoritatea femei care conduc 4×4 fără să aibă noţiuni de bază privind parcarea, aşa că le trântesc exact în mijlocul drumului fără să fie deranjate pentru că sunt nevestele unora care ar trebui să le deranjeze) şi ajungeţi lângă Restaurantul Flamingo. Sunt rare dăţile în care nu veţi vedea în dreapta, parcate, un bus pe care scrie ceva despre lacul Dorolea şi vreo două jeep-uri ale familiei Zagrai. Toate stau mândre sub semnul „oprirea interzisă”. În România şi, mai ales în Bistriţa, dacă eşti patron de local ai dreptul să faci ce vrei câtă vreme poţi închide gura politică printr-o masă copioasă sau un chef. Nu trebuie să-ţi faci griji că vine cineva să-ţi ridice maşina şi nici că îi apucă entuziasmul pe cei de la Primăria Bistriţa să-ţi monteze nişte stâlpi în faţă ca să nu mai poţi parca. O, nu, aşa ceva nu se poate când tu faci petrecerea pensionarilor în fiecare an! Aşadar, dacă prindeţi momentul când busul are treabă la Dorolea, tot nu veţi găsi locul de sub „oprirea interzisă” liber. Vin şefii de la LDP mai nou ca să se uite la trei muncitori cum toarnă cu pipeta beton într-o groapă. Norocul e că au nişte Dacii prin geamurile cărora mai zăreşti ceva. Dacă nu voia Liviu Rusu jeep-ul, era cu adevărat nasol. Chiar nu se mai vedea nimic din dreapta.

Sunt o bună cunoascătoare a intersecţiei şi vă mai spun că acolo e şi o curbă, deci nu se zăresc foarte bine maşinile până nu sunt destul de aproape de tine. Aşa se face că majoritatea accidentelor se produc din cauza maşinilor care vin dinspre Apollo, ies foarte mult cu botul în şoseaua de centură şi sunt lovite în plin de unii care nu au milă de suspensiile lor şi merg ca nebunii pe cel mai rău drum pe care-l are Bistriţa în prezent, un scuipat pe obrazul tuturor industriaşilor din zonă, mari contributori la bugetul local şi naţional. Dacă lor le place, eu ce să mai zic? Le urez să circule pe fantasmagorica şosea de centură din mintea primarului, „centura de sud” etern suspendată.

Pe de altă parte, nici când cobori dinspre Subcetate şi vrei să traversezi centura nu e mai bine. În stânga, sunt zeci de rable încolonate. În dreapta, nişte nenea de la LDP au diverse utilaje de zece metri pe care le uruie cât e ziua de lungă. Mai scoate capul câte un tractorist şi urlă „treci, doamnă!”. Unii iau de bune îndemnurile şi se trezesc cu faţa maşinii praf în mijlocul drumului. Viaţa m-a învăţat însă pe mine să trec doar când văd cu ochii mei, nu de alta, dar, dacă tractoristul putea mai mult, nu era tractorist.

Nici dacă ai prioritate nu ar trebui să circuli fără emoţii. În intersecţia cu pricina se poate întâmpla orice oricând. Iată că s-a întâmplat azi, situaţie pe care eu o anticipez, aşa cum vă spun, deja de trei luni. Mă mir că nu şi-a dat seama de asta viceprimarul George Avram, locatar al aceleiaşi zone. Mai degrabă înclin să cred că nu i-a păsat pentru că dânsul, oricum, circulă cu maşina de serviciu şi nu ar scoate din buzunar niciun leu în caz de buşeală. De altfel, chiar pe strada dânsului, alt mare patron de local, domnul Ciogolea de la Hotel Bistriţa, şi-a parcat două maşini exact la un centimetru după o curbă. Cum pe străduţa strâmtă trec şi autobuze, există toate şansele să vedem şi acolo, în curând, un accident, nu de alta, dar o bandă e ocupată de maşinile patronului de local, iar pe alta unii iau curba fără vizibilitate.

Tot ce vă spun eu aici e o poezie pe care am recitat-o tuturor şefilor din Poliţie, de la comisarul şef Ioan Ovidiu Mureşan, la comisarul-şef adjunct Liviu Olariu, la oameni din Primărie, nici nu mai ştiu de câte ori am spus-o încât mi se pare absolut jenant să o repet. Am observat pe feţele tuturor un soi de rânjet din care am dedus că sunt o proastă care nu ştiu conduce, dar nu despre asta e vorba aici, ci despre lucruri pentru care noi, oamenii de rând intitulaţi şoferi, plătim taxe peste taxe, impozite, accize la carburanţi, toţi bani care se duc în buzunarele statului, acest stat care trebuie măcar să ne asigure condiţii de siguranţă pentru a putea circula.

Înţeleg că nu vom mai avea şosea de centură nouă în următoarele decenii din cauza încăpăţânării primarului (care se înverşunează cu centura de sud fără să ia aminte la declaraţiile liderilor USL care au spus clar că nu se mai începe nimic nou până când nu se închid toate şantierele existente), dar nu înţeleg de ce patronul de la Flamingo îşi parchează maşina nestingherit sub semnul „oprirea interzisă” (în loc să o parcheze în curte), de ce rablele încă mai sunt acolo (deşi sunt gata demult tichetele), de ce un echipaj de la Poliţia Rutieră nu poate dirija traficul până se încheie lucrările la sens. Ca să am eu dreptate? Credeţi-mă, nu aş fi vrut să am de data aceasta.

Cristiana Sabău