În Rodnei au înflorit bujorii de munte. Imagini spectaculoase

În acest sfârșit de săptămână, mulți turiști au pornit pe trasee din Munții Rodnei în căutarea peisajelor superbe și a florilor. Printre ei s-a numărat și Alex Varga care a surprins cu aparatul său minunățiile muntelui, inclusiv spectaculoșii bujori de munte care colorează în roz crestele încă acoperite, pe alocuri, de zăpadă.

”Trebuie să recunosc că tare îmi doream să văd Ineul…primă tură în direcția aia pe anul ăsta, și unde mai pui că mă și gândeam că o să am ocazia să admir și rododendronul…care ar cam fi trebuit să înflorească! Așa că am luat-o frumușel pe cărarea care coboară din șa spre Lala Mare, preț de ceva mai bine de un kilometru, până am ajuns la lac. Aici, jos harnașamentele, și hai în recunoaștere. Rododendron…aproape deloc înflorit.

Nori negri deasupra capului, și încă o postată bună de drum până la refugiul de sub Vârful Ineu, unde plănuiam să petrec noaptea. Așa că mi-am săltat rucsacul și direcția spre Lala Mic, adică vreo 20 de minute de mers pe cărări. Și a fost greu… rucsacul meu cred că avea vreo 18-20 de kilograme, aparatul foto într-o mână…deja când am ajuns la lac simțeam că, brusc, gravitația are o altă valoare, cu mult mai mare, în zona aia… Așa că, sub pretextul de a face câteva fotografii, mi-am luat o altă pauză. Aici, din fericire, câteva tufe timide de rododendron colorau peisajul, așa că mai aveam speranțe. Și cum mă tot învârteam eu pe acolo, îmi întorc capul în jos, spre Valea Lalei…șoc și groază.

Urca o ploaie atât de frumoasă, că o și vedeam prăbușindu-se peste mine. Așa că repede rucsacul la spinare, și bagă băiete, că până la refugiu mai mănânci jumate de franzelă… Dar am avut noroc, și ploaia nu a urcat până spre crestă, așa că am ajuns într-un târziu la refugiu, cu piciorele tremurând, din cauza vântului, bineînțeles…și m-am prăbușit! Că eram rupt de foame…doar era aproape ora 16 și eu nu mâncasem nimic! Așa că am scos slănina, ceapa, roșiile și alte alea din rucsac, și bagă…că îți face muntele o poftă de mâncare de speriat, nu alta. Și după ce am terminat, m-am gândit că cei bătrâni aveau o vorbă foarte bună: Fie omu cât de mic, după masă șade-un pic!

Ș-am șăzut, până către ora 18. Până când mi-am dat seama că dacă mai șăd mult, pierd spectacolu de sus, din vârf. Așa că iară rucsacu în spate( de data asta mai ușor, că nu mai aveam agățate de el sacu de dormit, si izoprenu, și încă câteva alte chestii) și cap compas spre vârf. Deja turiștii care au fost la Ineu erau departe, așa că aveam tot muntele…și muntele mă avea pe mine! Și a meritat…vreme de peste două ore, nici nu m-am putut dezlipi de vârf…ceața, norii, soarele, vântul, ploaia, au lucrat împreună și au pus în scenă un spectacol cum de mulți ani nu am mai văzut!

Iară cele poze pe care le-am pus, nu pot decât să vă ajute să vă faceți o idee…nu e ceva ce poți fotografia, sau descrie( și asta mă enervează crunt!)…trebuie să fii acolo cu fiecare fărâmă a ființei tale, ca să poți trăi și să te bucuri de ceea ce ți oferă! După ce, într-un final, soarele s-a retras de pe cer, am coborât spre refugiu. Sigur, știam că un alt spectacol se pregătește pentru mine…bolta cerească prăbușindu-se peste satele și comunele de pe Valea Someșului, Valea Ilvelor și Bârgaie, într-un vârtej de senzații și trăiri contradictorii…și asta nu e ceva ce îți permiți să ratezi! Așa că am început o altă sesiune de fotografii, de noapte, pe un vânt care trecea prin toate hainele și făcea camera foto să vibreze pe trepied… Și până pe la unu jumate în noapte, am tot făcut fotografii…doar ceața care a năvălit peste mine a reușit să mă trimită în refugiu! Așa că m-am băgat în sacul de dormit, cu gândul de a dormi câteva ceasuri, până la răsărit! Da răsăritu n-a prea fost…a fost doar vânt, ceață și iară vânt! Așa că am lenevit până aproape la 8 în dimineață, când am decis că ar fi cazul să cobor iară la lacuri. Și cu toată ceața, a fost o decizie foarte bună…peste noapte, ca prin minune, muntele a început să se acopere cu roșul rododendronului, și dacă ieri nu era nimic, astăzi tufele străluceau roșiatic pe ici, pe colo, pe lângă cele două lacuri. Și bucuros nevoie mare, am început o altă sesiune de fotografie, cu lacuri, flori, cascade, pârâiașe, stânci, vârfuri și iară rododendron…că doar nu e el personajul principal în povestea asta? Și tot făcând fotografii, am trecut de cele două lacuri, și m-am trezit pe cărarea ce urcă în Șaua Gagilor…prima fotografie din acest calup este de fapt ultima, făcută chiar de sus, de lângă băncuță, și în ea e și Vârful Ineu, și norii, și rododendronul!

Cam asta e povestea celor două zile de plimbare…dacă e prea lungă și v-am plictisit, îmi cer scuze, și promit că următoarea va fi și mai lungă!

PS Am uitat…CONCLUZIA: a înflorit rododendronul la Ineu. Ce mai așteptați?”, a scris Alex Varga pe Facebook.

Pe munte au fost, în week-end și rangerii Parcului Național Munții Rodnei, alături de jandarmii montani.

Foto credit principal: Alexa Varga