Istoria o scriu oamenii, iar povestea pe care urmează să v-o spunem este a unei femei simple din Pinticu Tecii care va intra, cu siguranță, în istorie. Se numește Adela Luca, este croitoreasă de profesie cu opt clase terminate la vremea potrivită. În copilărie, orfană de mamă, a fost nevoită să renunțe la școală. A reluat-o la maturitate, dar clasele adăugate nu le mai pune la socoteală, oarecum rușinată.
În urmă cu doi ani, răsfoind Timp Online, Adela Luca a dat peste o știre despre un steag vechi care ar fi fost creat de o femeie din satul ei și purtat la Alba Iulia la Marea Unire de la 1918 de o delegație de localnici. Și nu i-a venit să creadă că Pinticu Tecii este satul în care au trăit cândva oameni care au scris și ei o pagină din istoria acestei țări.
S-a întâmplat să citească știrea în 30 noiembrie 2018, cu o zi înainte de Centenar, când soțul ei era plecat deja la muncă de la 5 dimineața. A pus mâna pe telefon și l-a informat că vor merge la Alba Iulia cu orice preț și vor onora, la o sută de ani, gestul extraordinar al înaintașilor. Bărbatul nu a zis nu, chiar dacă nu știau atunci unde vor sta peste noapte. Ar fi dormit și în mașină, sacrificiu care Adelei i s-a părut foarte mic față de cel pe care l-au făcut înaintașii ei mergând pe jos și în căruțe, iarna, în Cetatea Unirii.
Până Ovidiu Luca s-a întors de la muncă, Adela a scotocit prin dulapuri în căutarea costumelor populare vechi, le-a scos pe cele de peste o sută de ani și le-a pregătit. Marea durere era că nu avea steag. A urmat căutarea unui drapel potrivit unui eveniment atât de important. Într-un final, l-a găsit la Școala Sfânta Maria, făcut în atelier, la lucru manual, frumos, de mătase, dar căruia îi lipsea parcă ceva, inscripția de la 1918 ”Acumu ori niciodată”.
Cât a ținut drumul până la Alba Iulia, Adela s-a tot gândit cum să facă. În noaptea aceea, n-a pus geană pe geană până nu a scris cu o cariocă neagră pe steagul ei ”Acum ori niciodată – Pinticu, Alba Iulia 2018”. Nu știa dacă va fi lăsată să intre în cetate cu steagul, dar și-a spus că trebuie să încerce să rescrie istoria în felul ei.
”Dimineața, în 1 Decembrie, când ne-am trezit era atât de frig, dar a ieșit soarele. Mi-am zis: o să fie o zi minunată, precum a și fost pentru noi. Foarte emoționați, ne-am îmbrăcat în costumele naționale și ne-am dus spre cetate cântând imnul țării, Deșteaptă-te române! Era o atmosferă pe care nu am trăit-o în viața mea. Când am intrat în cetate, atâta lume se uita la noi, nu toți erau în costume populare, și la un moment dat ne-au cerut să facem fotografii cu ei. Am fost foarte încântată. Apoi ne-am dus la horă, la toate evenimentele care au fost acolo. O zi întreagă nu am mâncat, nu am băut un pahar cu apă, dar atât de repede a trecut timpul că nici nu ne-am dat seama că s-a făcut după-amiază”, ne-a spus ea cu glasul gâtuit de emoție.
Într-una dintre hore l-a întâlnit și pe nepotul Regelui Mihai, pe Nicolae de România, și pe soția lui care le-au admirat costumele vechi și i-au felicitat pentru gestul lor extraordinar, încântați că sunt din Bistrița-Năsăud.
”Am avut parte de o zi cum nu am mai trăit în viața mea”, a mărturisit Adela Luca.
După ce a plecat de la Alba Iulia, Adela Luca și rudele care o însoțeau s-au oprit pe Câmpia Libertății.
Când a ajuns acasă, noaptea, la Pintic, Adela Luca a mai făcut ceva. S-a oprit la intrarea în sat și apoi la statuia lui Constantin Romanu Vivu despre care a aflat abia acum că a jucat un rol important în istorie. În data de 18 octombrie 1848, acesta a fost ales prefect al Ținutului Mureșului de Sus, cu sediul la Reghin. În această calitate a organizat și condus Legiunea a XII-a română. Adela Luca s-a dus la statuia lui, s-a fotografiat cu steagul pe care l-a purtat ea și soțul ei la Alba Iulia și i-au mulțumit pentru tot ce a făcut.
Steagul pe care l-a purtat la Alba Iulia este atârnat în fiecare an de Ziua Națională pe casa familiei Luca. Adela este decisă să brodeze mesajul pe care l-a scris cu carioca cu mătase neagră și apoi să-l expună în casa bunicilor, pe care ar vrea să o transforme într-un mic muzeu al steagului. Are multe obiecte vechi de la bunici și străbunici, pe care e decisă să le expună acolo. Dacă nu era pandemia, s-ar fi dus și anul acesta la Alba Iulia cu mult mai mulți săteni, însă speră că va putea face asta anul viitor.
”Aș vrea casa părintească a bunicilor să o recondiționez și să fac acolo un mic muzeu. Țin foarte mult la lucrurile vechi, la costumele naționale vechi. Îmi doresc foarte mult să brodez mesajul cu mătase neagră, să nu rămână așa. Mi-ar plăcea ca, peste o sută de ani, oamenii să-și aducă aminte de gestul nostru. Noi, cei din Pinticu Tecii ar trebui să fim onorați, foarte mândri că așa ceva s-a putut întâmpla în satul nostru. Ar trebui să fim informați despre istoria locală. Noi, eu și soțul, suntem doi oameni simpli, doi țărani de la Pinticu. Eu regret că nu am știut lucrurile acestea, dar promit că mă voi documenta pentru mine ca să știu eu mai multe, pentru sufletul meu, nu pentru altceva. Eu îmi iubesc țara, nu aș pleca niciodată de aici. Vreau să vă spun câteva versuri din poezia ”Țara mea”, care au o importanță mare pentru mine, adaptate: Aici este țara mea și neamul meu cel strămoșesc/Aici eu să mor aș vrea/ Aici vreau eu să trăiesc”, a spus ea.
Dr. Cornelia Vlașin, șefa Serviciul Județean al Arhivelor Naționale, s-a declarat impresionată de gestul acestei femei simple.
”Este absolut remarcabilă dorința acestei femei de a înființa un muzeu pentru a evidenția istoria locului. Cred că ar trebui să existe în fiecare localitate un astfel de mic muzeu pentru a vedea că noi avem o istorie la nivel local care realizează istoria mare. Fără a ne iubi locul natal nu putem spune că ne iubim patria. Deși poate spun cuvinte mari, aceasta este realitatea. Odată ce ai conștiința locului de unde provii, știi să-l iubești, știi să ai grijă de el, vezi ce au făcut alții înaintea ta și poate asta dă și o responsabilitate a celor mai tineri față de locul natal: hai să-l facem mai frumos. De ce să nu avem în continuare istoria asta? De ce să nu ne recuperăm în continuare istoria respectivă? Eu promit că pun la dispoziție toate documentele referitoare la Pinticu Tecii pe care le avem în arhive pentru a duce informațiile la fața locului”.
Adaugă comentariu