Potrivit unor documente date publicităţii de Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei, în permetrul parcului au fost identificate 44 de specii de mamifere, majoritatea protejate. Unele sunt chiar vulnerabile şi ameninţate, fiind trecute pe aşa numita „Listă roşie” a parcului.
În anul 1973, adică acum patru decenii, au fost aduse din Alpii francezi un număr de 12 marmote care au fost eliberate în Pietrosul Mare „pentru a completa o nişă ecologică în acest ecosistem”. Întrucât, de atunci, nu s-a făcut nicio evaluare a efectivelor, e greu de spus câte marmote sunt acum în Parcul Naţional Munţii Rodnei. Din observaţiile de pe teren se ştie însă că s-au extins şi pot fi întâlnite acum şi Inău, Corogniş, Gărgălău. Administraţia PNMR vrea ca, în viitorul apropiat, să inventarieze numărul coloniilor de marmote şi poate chiar al indivizilor care fac parte din ele, aşa cum se procedează şi în cazul caprei negre.
Se ştie că şi această specie a fost, în trecut, atât de mult braconată încât, în 1924, în Munţii Rodnei nu mai existau capre negre. Între 1964 şi 1970 s-a făcut repopularea zonei cu capre negre fiind aduşi, iniţial, 42 de iezi capturaşi în Munţii Bucegi. Apoi s-a trecut la capturarea caprelor mature din Bucegi, Piatra Craiului şi Retezat, acestea fiind eliberate în Pietrosul Rodnei. Până în 1990, efectivele de capre negre erau evaluate la peste 300 de exemplare. În 2005, au mai fost aduse opt, patru din Bucegi şi patru din Retezat, în fiecare an făcându-se o evaluare a caprelor negre atât toamna, cât şi primăvara.
Revenind însă la marmotă, merită să ştiţi că trăieşte în zonele muntoase din centrul şi sudul Europei, la înălţimi cuprinse între 800 şi 3200 m, mai ales în regiunile vestice şi centrale ale Alpilor, precum şi în Carpaţi. A fost introdusă în unele regiuni din Alpii Orientali, în Pirinei şi în Munţii Pădurea Neagră. Marmota alpină îşi poate săpa galerii şi în solul pe care omul nu îl poate pătrunde nici cu un târnăcop. O marmotă alpină poate cântări între 4 şi 8 kg şi are o lungime cuprinsă între 42 şi 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie 13-16 cm). Pentru a-şi construi vizuina, sapă cu labele anterioare şi împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinţii. În regiunile stâncoase îşi sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăieşte o singură familie. Construcţia poate avea şi mai multe încâperi. Încăperile mari de locuit sunt căptuşite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă toaletele. Marmota alpină trăieşte în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinţi şi puii acestora, ce pot proveni şi din generaţii anterioare. Se presupune că la construirea vizuinilor mai mari cooperează mai multe generaţii. Durata de viaţă este între 15 şi 18 ani.
Adaugă comentariu