Mostră de civilizaţie în Bistriţa europeană. Ce face o femeie ca să aibă casa curată (FOTO)

Dovadă este ceea ce face această femeie care locuieşte la etajul cinci al unui bloc ceva mai înalt situat în zona Hanului. Luni, la orele prânzului, după ce probabil că a servit masa împreună cu familia, femeia a deschis geamul de la bucătărie şi a scuturat faţa de masă fără să-i pese că sub apartamentul în care locuieşte ea mai stau mulţi alţii în casele cărora pot intra mizeriile ei, fie duse de vânt, fie împinse de gravitaţie. Probabil aşa a procedat la ţară, unde s-a născut şi trăit o vreme, formată fiind să devină ţărancă, aşa face şi la oraş unde a ajuns poate fără voia ei „doamnă”.

Cazul nu este izolat. Putem vedea în fiecare bloc persoane care procedează la fel: îşi scutură pe geam diverse, de la covoare, la feţe de masă şi pături, fumează pe balcon şi scrumează în balcoanele vecinilor, aruncă pe geam mâncare – sub pretextul că sunt mari iubitoare de animale şi păsări – fără să le pese de alţii. Aşa au procedat în satele izolate în care au copilărit sau în cătunele din care provin, aşa continuă să facă şi la oraş unde le-au adus comuniştii să lucreze în fabrică. Sunt complet necivilizate şi nu există nicio şansă să se schimbe după ce au împlinit deja 50-60 de ani.

Din păcate, mulţi dintre cei cu apucături de ţopârlani continuă să-şi pună amprenta şi pe tinerele generaţii având în grijă nepoţi cât timp părinţii sunt la serviciu. Ţipă la cei mici cât îi ţin plămânii (şi îi învaţă astfel să procedeze la fel dacă au ceva de cerut), îi lasă să se comporte ca nişte barbari, începând cu strigatul pe la geamuri de apelative gen mamiiiiiii, tatiiiii, buniiiiiiiii, tropăitul pe scări, aruncatul lucrurilor la întâmplare, le permit să stea pe scările blocurilor – blocate de-a dreptul de ei –  cu orele şi să spargă seminţe aducându-şi aminte pe la miezul nopţii că ar putea urla şi ei la cei mici: „mă, unde naiba eşti? treci în casă!”

Gaşca ţopilor şi ţoapelor care trăiesc în acest oraş fiind extrem de numeroasă, dacă îndrăzneşti să te atingi de ea fie şi cu o simplă atenţionare, e pusă pe război cu tot cu copii şi bătrâni. E gata să-ţi zgârie maşina ca să se răzbune, să ţipe la nesfârşit ca să-ţi arate că poate, să tropăie până spre dimineaţă cu muzica dată la maxim, să-ţi arunce toate mizeriile în cap zi de zi.

Aşa se explică de ce la concerte simfonice şi recitaluri sălile sunt goale, iar la mici, bere şi muzică populară e rupere de nori de nici nu-ţi vine să crezi că trăiesc atât de mulţi ţopi în acest oraş. Sigur, soluţia e educaţia, veţi spune. De acord, numai că, la Cultură civică, de exemplu, se învaţă diverse tâmpenii în loc să se pună accentul pe formarea unor comportamente, iar la dirigenţie, profesorii se ocupă de efectele comportamentului deviant, nu de cauze.

Nici în Biserică nu se face niciun fel de educaţie, deşi ar avea mari şanse de reuşită, ca să nu mai vorbesc despre ONG-uri, specialiste în tăiat frunze la câini pe proiecte cu denumiri bombastice, dar cu efecte zero. Nu ne rămâne decât să încercăm să supravieţuim.

Cristiana Sabău