Năsăud: Moment de reculegere în memoria lui Adrian Păunescu la 9 ani de la moartea lui

La împlinirea a nouă ani de la moartea lui Adrian Păunescu, un grup de năsăudeni s-a adunat la soclul poetului din Năsăud -dezvelit în luna septembrie – să rostească o rugăciune în amintirea sa. Printre participanți s-au numărat membrii Astrei, cei care l-au simpatizat și admirat.

Protopopul Năsăudului, Ioan Dâmbu, a oficiat un Te Deum și un Parastas pentru sufletul poetului, apoi, s-au rostit discursuri în memoria celui omagiat.

Adrian Păunescu a murit în 5 noiembrie 2010. Poet, jurnalist şi om politic, a iniţiat şi a condus, în perioada când a fost redactor-şef al revistei „Flacăra” (1973 – 1985), „Cenaclul Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu care a susţinut, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, 1615 manifestări de muzică, poezie şi dialog. Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, poetul Adrian Păunescu a definit o generaţie, cu cenaclul Flacăra şi cu versurile sale, după căderea comunismului a fost acuzat că i-a scris poeme laudative lui Nicolae Ceauşescu. Cu toate acestea, el a rămas un nume în viaţa publică şi politică românească.

Adrian Păunescu – născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova – a fost poet, publicist şi om politic. Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani. A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra, din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul „Analfabeţii”, publicat în 1980, în Flacăra.

Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească.Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România. De multe ori, însă, colegii de breaslă au făcut referiri la poeziile sale, în care îl lăuda pe Nicolae Ceauşescu.

După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990, a fondat revista Totuşi iubirea. În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă, în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1, participând, în calitate de invitat, la numeroase emisiuni pe teme culturale şi politice la Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV.

Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este, în general, considerată ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989. Păunescu a fost secretar al UTC la Uniunea Scriitorilor, membru al PCR. După decembrie 1989 a fost marginalizat, dar a fost readus în atenţia opiniei publice prin postul naţional de televiziune, în cadrul unei emisiuni realizate în 1992 de Mihai Tatulici.

Din august 1992 a devenit membru al PSM, iar din ianuarie 1995, prim-vicepreşedinte al partidului. La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile din 3 noiembrie 1996, partidul său nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării în Parlament. La 8 februarie 1997 demisionează din toate funcţiile deţinute în partid, în semn de protest faţă de inactivitatea conducerii partidului şi de lipsa de reacţie la iniţiativa realizării unei stângi unite. Demisia a fost respinsă de Consiliul Naţional al PSM. La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR – Dolj, în 2004 câştigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripţia electorală Hunedoara şi deţine funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cultură.

Păunescu a compus imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova: „Sîntem peste tot acasă” şi, respectiv, „Oltenia eterna Terranova”.

Bustul, realizat în cadrul unui proiect al Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, cu finanţare de la bugetul judeţean, a fost amplasat în parcul de lângă Casa de Cultură ”Liviu Rebreanu” din Năsăud, loc unde, începând cu ora 17,00, va avea loc ceremonia de dezvelire.