(Ne)fericiţi cei ce şi-au umplut buzunarele cu bani europeni

Şi ce dacă statul român nu mai primeşte deocamdată bani pentru POSDRU? Dă-i încolo de bani, oricum erau tocaţi cam degeaba. Fericiţi cei care i-au încasat deja şi şi-au cumpărat haine de firmă din ei, rujuri, parfumuri, maşini şi case. Că doar ce-o să faci cu 84 de milioane de lei lunar luaţi degeaba? Îi toci, doar nu eşti prost să îi donezi pentru cauze umanitare. Fericiţi sunt pentru că locuiesc într-o ţară în care sistemul juridic e specializat în plimbat dosare de la Tribunal la Curtea de Apel cu haltă la Înalta Curte. În caz de nevoie, se mai poate face încă o oprire preţ de câţiva ani la Curtea Constituţională. Uite aşa trec zilele, apoi săptămânile, apoi lunile şi anii. Şi uite aşa, nişte „băieţi deştepţi” şi nişte „fetiţe inteligente” rămân cu bănuţii câştigaţi, nu-i aşa, cât se poate de cinstit prin muncă acerbă şi efort susţinut. În gaşcă! În tot acest timp, nişte fraieri, iertaţi-mi calificativul, nu au decât să cheltuiască miliarde ca să obţină avize peste avize, inutile de altfel, pentru ca, în final, proiectele lor să fie respinse fiindcă, în grabă, cineva nu a trasat linuţa între Bistriţa şi Năsăud. Nu are a face că, în general, bucureştenii spun „judeţul Bistriţa” şi „municipiul Bistriţa-Năsăud”, important este să se găsească celebrul nod în papură pentru ca munca unor oameni care nu au propteală politică să fie aruncată la gunoi, iar nesimţirea altora care au să fie recompensată cu multe miliarde. Pur şi simplu degeaba.

Am consumat atât de multă energie ca să scriu despre „cazul Botiş” şi am de multe ori impresia că am pierdut vremea degeaba. El continuă să vină la conferinţele de presă ale PDL, să vorbească în termeni elogioşi despre ministeriatul său, să facă pe eroul în lupta cu manifestanţii. Ba, mai mult, nu a încetat să-şi dorească să fie candidatul partidului la Primăria Bistriţa. Gaşca lui îşi vede în continuare de aceleaşi activităţi remunerate ba de partid, ba de statul român din banii noştri pe diverse filiere, una dintre acestea fiind onor Consiliul Judeţean. Nimeni nu e nici jenat, nici stresat, cu atât mai puţin dornic să se dea la o parte.

Ce fel de oameni sunt aceştia? Nu le nici măcar o secundă ruşine când văd că şi din cauza lor România e pedepsită şi nu mai primeşte bani pentru proiectele finanţate prin POSDRU? Nu se simt vinovaţi, ruşinaţi, nu le-a trecut prin minte să se mute în alt oraş, în altă ţară?

După cum bine puteţi vedea, nu! Dimpotrivă, aş putea spune. Sunt mândri probabil de contribuţia pe care şi-au adus-o la distrugerea a ceea ce a mai rămas din acest stat devenit, şi din cauza lor,  profund antidemocratic, clientelar, odios, în care oamenii cinstiţi nu au nicio şansă de reuşită fiindcă nu pot trece de păienjenişul lor clientelar pe care îl transmit din generaţie în generaţie. Progeniturile securiste au în taţii lor (care nu se mai dau duşi din poziţii cheie) apărători ai sistemului bazat pe minciună, delaţiune şi profit care decurge din toate acestea şi sunt gata să preia de la moşnegii îmbătrâniţi în rele acelaşi stil de a acţiona de pe urma căruia au doar ei de profitat. Restul să voteze şi să moară!

Fireşte că trăim o singură viaţă, avem un singur nume de apărat, o singură demnitate. Pe acest pământ, datorită unui sistem juridic profund compromis şi corupt, nu are rost să mai aşteptăm dreptate. Dar ea va veni, sunt profund încredinţată de asta, într-un fel în care cei care nu au urechi să-şi asculte glasul conştiinţei, vor simţi cu toată puterea lor. Şi vor simţi în veşnicie, nu doar în timpul ministeriatului cuiva!

Cristiana Sabău