O scrisoare întredeschisă noului val din PDL

Prin încercarea de a-şi face loc eu am văzut şi văd o luptă dreaptă, cam ca la Termopile, a celor care au curajul nebun de a face ca apele să se limpezească dacă vor să mai bea din ele vreodată. Dar cred că sunt singura care văd astfel lucrurile. Mă aşteptam ca, după scandalul în care a fost implicat Botiş, să-i văd, dacă nu pe toţi măcar pe unii dintre ei cerându-i public să facă un pas înapoi şi să plece. Nu au făcut-o! Preferă să se înghesuie în cadru alături de el la colţ de masă şi să-l aplaude după ce vorbeşte cu vocea sugrumată despre mizeriile pe care le-a făcut mamelor, copiilor şi bătrânilor. Cât de penibil poate fi? Extrem de penibil! Ce să aşteptăm de la ei? Să fie diferiţi de cei pe care îi creditează cu prezenţa lor, să facă altceva decât ei? Nu, eu nu mai aştept.

Mulţi dintre cei cu care am stat de vorbă în ultimul timp mi-au spus că nu sunt de acord cu multe din cele pe care le fac cei aflaţi la conducerea PDL, dar, cu toate acestea ei, tinerii, stau bine merci pe fotolii călduţe din care se aleg cu privilegii şi cu bani. Nu ar pleca nici morţi, dar preferă ca, prin cafenele şi prin baruri să facă pe revoluţionarii şi pe ambiţioşii.

Din când în când, tot tinerii din PDL sau mai precis tinerele, fac acţiuni, ies în lume, îşi arată aşa-zisa faţă umană organizând evenimente caritabile la care, nota bene, nu vine niciun senior al partidului fiindcă e de dat, nu de luat bani. În schimb, de voie, de nevoie, toate firmele din sfera clientelară sunt prezente şi cotizante. Şi nici nu e de mirare că se întâmplă aşa din moment ce fiecare om de afaceri are două variante: să se prezinte la apel de câte ori e chemat sau să se aştepte la repercusiuni.

În prima fază, mi s-a părut şi mie că o licitaţie caritabilă e un lucru bun pe care merită să îl salut. În fond, un om bolnav pleacă acasă cu nişte bani şi are şanse mai mari să se facă bine. În faza a doua mi-am dat însă seama că PDL e la putere şi conduce o ţară incapabilă să le asigure oamenilor dreptul la sănătate, dar, în acelaşi timp, acelaşi PDL cu tinerii şi tinerele lui, vrea să rămânem marcaţi pe viaţă de generozitatea membrilor săi, dispuşi, iată, să împodobească brazi de Crăciun şi să-i vândă oamenilor de afaceri care se tem de controale. În cea de-a treia fază, mă apucă greaţa profundă.

În calitatea lor de membri ai partidului aflat la guvernare, tinerii şi tinerele din PDL ar trebui să-i întrebe pe seniorii lor când au de gând să nu mai  arunce 14.000 de euro pe panouri inutile, miliarde pe cruci din fier, sute de miliarde pe gropi de gunoi şi drumuri asfaltate anapoda fiindcă a venit vremea în care banii s-au împuţinat, iar bolnavii nu se pot opera. Dacă nu primesc niciun răspuns care să-i mulţumească, dacă nu-i pot determina pe escroci să se oprească, nu au decât să părăsească acest partid de corupţi şi să formeze altul. Altfel, dau tot creditul din lume jigodiilor care ne-au adus la sapă de lemn cu deciziile lor greşite, cu înfruptatul lor din bani publici şi cu nesimţirea prin care au împărţit ţara asta în două, a lor şi a noastră.

Ce vreau să le spun eu tinerilor din PDL cu această aşa-zisă scrisoare a mea? Că atât timp cât nu au de gând să facă nimic, cât stau pe locurile lor călduţe şi joacă teatrul ieftin al carităţii pe banii altora, cât se înghesuie să intre în poză cu Botiş, cât nu au nimic de spus şi de făcut, să  mă evite, să nu mă mai salute, să dispară din faţa ochilor mei. Îi consider principalii vinovaţi de tot ce se întâmplă fiindcă ştiu şi pot face ceva, dar preferă să tacă şi să se înfrupte. Personal voi analiza de acum mult mai atent ce anume merită mediatizat din acţiunile lor. Voi fi prima care le strâng mâna când Botiş şi alţii ca el sunt daţi afară din PDL. Până atunci nu au decât să se exprime în canalele media cumpărate de tătucii lor!

Cristiana Sabău