Oltenii au găsit o soluţie ingenioasă pentru salvarea artei tradiţionale. E singura şansă! (FOTO)

Bistriţa este zilele acestea gazda taberei interregionale de meşteşuguri. Încăî de marţi seara, în oraş, au putut fi văzuţi meşteri populari din judeţul Olt care au făcut demonstraţii de măiestrie în faţa publicului bistriţean.

Florian Dumitrescu director CJCPCT Olt: „Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Cultural Olt organizează, în fiecare an, o tabără pentru meşteri populari. Până anul trecut se numea Meşter şi ucenic fiindcă la ea participau meşterii cu câte un ucenic. Toţi meşterii cu care am venit aici sunt profesori externi la Şcoala Populară de Arte şi Meserii şi era şi un fel de recompensă pentru munca din timpul anului această tabără. Începând cu anul acesta, am vrut să facem un schimb cu meşteri din diferite zone ale ţării, iar acum am venit la Bistriţa. Salvarea artei populare din judeţul Olt e unul dintre ţelurile noastre şi ale Şcolii Populare de Artă cu sprijinul CJ. Am insistat pe lângă conducerea CJ şi pentru meşteşugurile tradiţionale ale noastre am creat în localităţile de domiciliu ale meşterilor câte o clasă aproape pentru fiecare meserie. Noi ajutăm meşterii în schimburi de experienţă şi să se deplaseze la târguri organizate în ţară şi străinătate şi le oferim şi sprijin material pe cât posibil în perioada asta mai grea pe care o traversează România”.

Participanţii la tabăra de la Bistriţa au confirmat spusele directorului CJCPCT Olt.

Dumitru Liceanu, Vădastra, Olt: „Bistriţa e un oraş liniştit, frumos, ne place foarte mult. Eu sunt maistru cojocar la Şcoala Populară de Artă Slatina, dar am o clasă de copii pe care îi învăţ meşteşugul artei populare, cojocăritul de Vădastra. E portul popular al strămoşilor noştri. Copiilor le place foarte mult când sunt mici. După ce termină orele, trec pe la noi care avem sălile de clasă lângă şcoală. Învaţă cu drag cât sunt mici. Când pleacă la liceu uită, dar e bine că rămâne ceva, dragostea pentru costumul popular. Eu cât o să pot o să lucrez. E greu de lucrat la un obiect, câte trei săptămâni la un cojoc şi tinerii din ziua de azi nu mai au răbdare, dar trecând pe la noi, măcar învaţă să respecte munca”.

Ştefan Truşcă, Romana, Olt: „Şi eu sunt instructor la Şcoala Populară de Artă şi îi învăţ pe copii olăritul. Facem obiectele pe roată, la roata olarului. Cu copiii facem fluierice care cântă cucul şi alte păsări. Copiilor le place. Am şi doi băieţi pe acre i-am învăţat şi care vor duce tradiţia mai departe”.

Ionel Cococi, Vădastra, Olt: „Am venit la Bistriţa să promovăm cultura oltenească. Eu fac ceramică neolitică de Vădastra, reînviată după 7000 de ani printr-un proiect internaţional prin Universitatea Bucureşti. Eu până în anul 2000 nu am lucrat deloc în domeniu, de fapt nimeni din Vădastra nu a mai făcut ceramică neolitică. Aceste obiecte sunt readuse la viaţă în urma acelui proiect. Facem obiectele în tehnică arhaică, fără roată, cu ajutorul şnururilor, şerpişorilor de lut. Oamenii sunt curioşi, le place ce facem, atragem atenţia oamenilor. Eu cred că reînvierea meşteşugurilor e posibilă dacă am coborî mult mai jos şi am introduce în învăţământul primar, clasele I-IV, meşteşugul. Nu cred că există altă variantă. Dacă îl introducem în învăţământul primar, educăm viitorul public şi în al doilea rând îl contaminăm aşa cum am fost şi eu contaminat în anul 2000”.

Petru Ciobanu, Călui, Olt: „În zona Olteniei suntem singurii care mai încondeiem ouă. Datorită pasiunii şi dragostei pentru acest meşteşug, am reuşit să instruim în jur de 30-40 de elevi. Ei practică acest meşteşug ocazional, nu permanent şi din pasiune, nu pentru un venit”.

Gheorghe Tănase, Corbu, Olt: „Eu sculptez lemnul de la 9-10 ani, am început cu 50 de ani în urmă. Asta am făcut o viaţă întreagă. Am căutat să respect în general piesele cu caracter tradiţional, am mai adus şi ceva noutăţi în piese. Ornamentele sunt pur autentice toate, formele la fel. Am linguri de lemn, lădiţe de zestre, icoane de vatră, pistornice, toate specifice zonei olteneşti. Din păcate, la ora actuală, specialişti în a face o selecţie între meşterii populari nu mai există. Singurul care face selecţie e publicul. Dacă omului îi place, înseamnă că lucrul e frumos făcut şi căutat. Dacă nu place nimănui, e un produs care nu e căutat”.

Gavril Ţărmure- directorul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: „Trebuie să recunosc faptul că ideea acestei tabere aparţine colegilor din judeţul Olt. Noi însă am propus să facem deplasări şi la Salva, Joseni, Maieru, la Dobric, la Telciu unde vor avea ocazia să întâlnească şi meşteşugari de la noi. Miercuri va fi un program mai dens la Hotel Diana cu proiecţia unui film, lansări de carte, dar şi cu o consfătuire referitoare la problemele pe care meşteşugarii le întâmpină, în general, în România. Eu cred că, în primul rând, ar trebui să existe o modalitate de protejare a meşterilor populari în sensul că măcar la târguri să nu trebuiască să plătească taxă pentru spaţiul pe care îl ocupă. Un obiect de artă populară ar trebui să fie unic, însă, la zilele oraşelor, sunt multe standuri pline de chinezării şi se produce o confuzie între meşterul autentic şi unii care produc în serie diverse obiecte. Creatorii autentici trebuie identificaţi, protejaţi, iar creaţiile lor să fie puse în evidenţă. Nu mai sunt etnologi, iar cei care sunt ocupă doar postul, interesul e absent, competenţa e absentă. Deci este cu adevărat o problemă această stare a meşteşugarilor. Până la urmă sunt şi ei descurajaţi fiindcă nu prea există forme de stimulare şi protejare a lor. Cred că tabăra de acum se va concretiza cu relaţii mai strânse. Noi vom încerca să trimitem meşterii noştri în zona Olteniei unde sunt mai multe întâlniri de gen şi mai profesionalizate. La noi există un mestecuş foarte bizar între creatori şi mici industriaşi. La noi sunt vreo patru persoane care cos costume la salva, curelari la Maieru şi Dobric, un cojocar la Nimigea şi Mocod, mai e lelea Floarea Cosmi de la Runcu Salvei care face opinci. Nu ştiu dacă renumitul olar Gănău care a creat ceramica de Bârgău. Noi îi căutăm, însă, din păcate, nu întotdeauna răspuns solicitărilor noastre. Pe line ierarhică poate că vom propune chiar un proiect de lege în ce priveşte protecţia creaţiei populare şi tradiţionale româneşti. Acum suntem în stadiul de depistare a problemelor. Nici ei nu ştiu foarte bine ce e de făcut. Noi trebuie să colecţionăm aceste probleme, să le dăm o formă coerentă şi săle transmitem mai departe. Altfel, aceşti oameni vor dispărea ceea ce e mare păcat pentru că, după aceea, să-i reinventezi e mult mai dificil”.